I'm here for you

capitolul 5

Louis pov.

Cand i-am vazut dezamagirea din ochi am stiut ca am dat-o in bara. Cat de prost pot sa fiu? Cat de laş pot sa fiu? De ce nu am putut sa ii spun adevaratul motiv?
"Pentru ca esti un laş!" Off, taci odatat.
Dupa cearta cu subconstientul meu, ii aud glasul plin de tristete al crețului meu.
- Oh, atunci ar trebuii sa plecam spre clasa. Avem biologie. Glasul lui slab se aude ca un ecou in mintea mea.
"Louis, ce dracu? Mobilizeaza-te odata!" Asta fac acum!
- Nu am chef de bio. Oftez eu. Hai sa mergem undeva.
- Ce ? Nu! Cum sa chiulesti? Intreaba uimit.
- Ai incredere! Ii soptesc eu iar el sta pe ganduri.
- Pai, cred ca este ok daca nu merg odata la biologie. Adica am destule note si niciodata nu am lipsit. Am sa ii spun profesorului ca m-am simtit rau si a trebiut sa plec acasa.
- Bun plan! Acum haide. Il trag de maneca camasii de un alb imaculat.
Ajungem in curtea scolii, aproape de zidul pe care trebuie sa ne cațărăm sa evadam din inchisoare asta.
- Stai! exclama el. Daca ne prinde cineva? Nu pot sa sar gardul!
- Haide, Styles! Nu o sa se intample nimic. Il calmez. Defapt incerc sa il calmez.
-Dar..dar nu pot..nu..nu pot! Spune speriat.
Il imbratisez si ma uit in ochii lui de smaralde.
- O sa fie bine! Ne distram doar. Ii soptesc.
Accepta si incearca sa sara gardul. Reuseste dat ploverul lui nu o face.
- Nu, nu,nu! Se vaicareste Harry, uitandu-se la gaura din plaverul sau.
Incep sa rad de fața lui ingrijorata si trista.
- Hei, nu rade, Tomlinson! Era ploverul meu preferat. Mama mi l-a dat! Spune amenintator dar este atat de dragut cand e nervos.
Eu doar zambesc si ridic mainele in semn de predare. Harry zambeste si pot sa jur ca daca nu ma tineam de zidul asta, ma topeam.
Ii fac semn sa ma urmeze si el se conformeaza.
Cand ajungem la liniile da tren, pe acolo fiind drumul secret catre Starbucks, Harry se impiedica si cade peste mine.
Se uita speriat la mine si da sa se ridice, dar esueaza pentru ca sunt mai rapid decat el si acum eu stau deasupra lui. Privirea lui o intalneste pe a mea si stam asa pentru cateva minute. Ma ridic de pe el si il ajut sa se ridice si el. Au fost 2 minute in paradis.
Tot drumul spre Starbucks niciunul dintre noi nu a spus nimic. Din cand in cand ne mai aruncam priviri zambind dar nimic alt ceva.
Ajunsi la cafenea, ne asezam la.o masa mai retrasa si ne comandam doua frapucino.
- Si, cum este sa chiulesti? Il intreb zambind in coltul gurii.
- Pai, pentru un tocilar ca mine cred ca este foarte multa adrenalina. Imi este frica dar imi place! Spune ranjind si pot sa spun cu mana pe inima ca as vrea sa ma napustesc asupra buzelor lui. " Louis, controleaza-te" Incerc, subconstientule, incerc.
- Hei! Nu esti un tocilar pentru ca inveti usor si pentru ca esti foarte destept. Daca prostii aia de colegi spun asta, cede-ma, ei sunt gelosi doar. Nu ii asculta, te rog! Ii spun sincer si ii vad privirea coborand spre podea.
- Nu stiu... poate au dreptate. Poate ar trebuii sa scap lumea asta de mine. Spune cu vocea tremurandu-i.
- Nuu! De ce gandesti asa ceva? Ei ar trebuii sa scape lumea de huliganii care sunt! Nu te demoraliza degeaba! Esti o persoana minunata si meriti tot ce e mai bun. Zambeste mai des,ai un zambet minunat! Ii spun sincer si il vad cum ma priveste uimit. Zambeste si apoi spune:
- Mersi ca imi esti aproape, nimeni nu face asta! Dar nu vreau mila ta!
- Am mintit! Spun repede.
- Ce? Intreaba uimit.
- Da, am mintit! Nu o fac din mila. O fac pentru ca..penrtu ca...pai..stii..pai...off! Ceea ce incerc sa spun este ca imi placi, Harold! Marturisesc eu in cele din urma.
El se uita la mine cu ochii cascati si pot vedea lacrimile din ochii lui.
- Daca nu simti la fel este ok.. adica.. Nu mai apuc sa zic ceva caci ma intrerupe.
- Nu credeam ca simti asta! Adica mi-a fost foarte frica sa iti spun. Am crezut ca ma vei badjocorii si...si...Oh doamne, Louis! TE IUBESC! Spune el iar eu ma napustesc asupra buzelor lui.
Am inceput un sarut dezordonat la inceput care a devenit pe parcurs pasional si plin de iubire. Nici in cele mai dulci vise nu imi imaginam ca va fii asa perfect.
Dupa ce ne despartim, ne unim fruntile si ne uitam unul in ochii celuilalt.

N/A :Pam pam! Suspans :)) Sunt asa de fericita ca s-am sarutat :))