I'm here for you

capitolul 21

Taylor pov.

Mi-am terminat tura de noapte. Louis a plecat si acum am ramas doar eu si Harry.

Nu sunt o obsedata sau..poate ca sunt. Dar sa fim seriosi, cine nu l-ar iubii? Toate imperfectiuniile lui sunt perfecte. Trasaturile, buclele,tot.

Am intrat in camera lui. Chiar daca este in coma,eu stiam ca ma aude. Asta este teoria tuturor vizitatoriilor.

M-am asezat pe scaun si l-am prins de mana. Este atat de rece. Atat de lipsita de viata. Cred ca a suferit mult. I-am mai vazut taieturiile dar nu le-am studiat niciodata.

Fiecare avea povestea ei. Una era mai adanca. Cealata era mai subtire. Una era mai aproape de vene. Cealalta era mai departe.

As vrea sa le aud povestea. As vrea sa stiu de ce si le-a facut. Cum ar putea cineva asa de perfect sa se simta atat de derutat, pierdut, trist? Pielea lui ii este plina de taieturi si totusi dorea sa se raneasca mai mult.

Oamenii sunt fragili, stiam. Inimiile lor sunt ca o sticla, o spargi atat de usor in mii de bucatele. Chiar daca o lipesti, aceea sticla nu va mai fii cum a fost. Asta se intampla si in inimiile noastre.

Oare cat de distrus a fost? Cat de neputincios? Cat de ranit? A vrut sa isi ia viata. A vrut sa sfarseasca suferinta. Mai are o sansa la viata si speranta nu se risipeste. Dar, din propria experienta, finaluriile fericite nu exista doar in carti.

Dar, spranta moare ultima. Atat mai am..speranta. As vrea sa se trezeasca. As vrea sa fie al meu. Sa il pot saruta, sa ii spun cat de mult il iubesc. Il vreau doar pentru mine.

Sunt atat de egoista, stiu si asta. Noi toti suntem egoisti. Vrem sa ne fie cat mai bine si sa avem langa noi persoana draga.

Mie imi este greu acum,cand nici macar nu i-am auzit vocea, sa il las sa plece dar oare cum se va simti Louis daca va renuta?

Ah, Louis. Nu iti dai seama ce vei pierde. Ce om minunat sta pe patul de spital, asteptand ultima bataie a inimi. Poate nu iti amintesti de trairiile tale dar cand o vei face, Lou.. o sa doara si mai tare.

Glasul meu se aude in camera ca un ecou pierdut intr-o sala mare.
-Este in regula daca vrei sa pleci. Daca asta iti doresti, este in regula. Am sa ii spun lui Louis ca l-ai iubit. Dar ce vreau sa stii este ca poti pleca. Poti fii liber. Sfarsesc propozitia cu fata plina de lacrimi.

Da,plang. Plang pentru cineva care nici nu imi stie numele. Plang pentru un baiat care nu stie de existenta mea. Ce doare foarte tare este ca eu il iubesc cu toata fiinta mea. Ce este cel mai dureros este faptul ca el nu ma va iubii niciodata. Dar el va fii mereu in inima mea.

I-am lasat mana si m-am ridicat de pe scaun. Mi-am sters lacrimile si mi-am aranjat geanta pe umar. L-am privit si am rostit un "Pa, Harry" apoi am plecat fara sa ma uit inapoi stiind ca daca o fac, o sa cad in genunchi si am sa izbucnesc in lacrimi.

Louis pov.

Lumina diminetii ma face sa imi deschid ochii, clipind des pentru a ma obisnuii.

De ce dracu nu am tras draperiile?

Ma ridic din pat si vad ca El inca doarme. Buzele ii sunt intredeschise si cateva suvite rebele ii deranjeaza somnul. Ii indepartez suvitele si o sarut incet.

Dupa cateva secunde, imi raspunde sarutului.
-'Neatza! Ii soptesc.
-Si ce mai dimineata. Imi zice cu vocea putin ragusita.

Radem amandoi la afirmatia ei.
-Cat e ceasul? Ma intreaba si imi mut privirea spre noptiera. Deschid telefonul si ma panichez.
-Cacat! E ora doua! Hai, trebuie sa merg la spital!