I'm here for you

capitolul 22

Dr. O'Brien pov.

Ma uitam pe fisa lui Harry cand am auzit-o pe Taylor strigandu-ma.
-Ce s-a intamplat? Intreb impacientat cand o vad alergand.
-Harry...Spune gafaind si incep sa ma panichez.

Nu mai astept alte informatii si incep sa fug spre salon. Taylor a dat alarma in spital si un echipaj ma urmeaza.

Intru in camera si aparatele parca au luat-o razna. Asistentii intra si ei si incepem operatia. Sper sa fie bine.

Taylor pov.

Dupa ce il anunt pe doctor si pe asistenti, ma duc spre telefon. Trebuie sa ii spun si lui Louis.

Iau receptorul si incerc sa imi tin lacrimile. Formez numarul si astept.
-Alo? Vocea ingrijorata a lui Louis face totul sa para mai greu.
-Buna seara,D-le Tomlinson. Sunt Taylor, asistenta lui Harry.

Louis pov.

-Bine,bine. Stiu cine esti. Ce s-a intamplat? Stiam ca se va intampla ceva. Sper ca Harry sa fie bine.
-Este..Ha-Harry. Amm... Spune apoi izbucneste in plans.

Scap telefonul si simt cum inima mi se sparge in mii de bucatele. Atunci m-a lovit. Saruturi, nopti pierdute impreuna, totul de la inceput. Eu il iubesc pe Harry. El ma iubeste pe mine. Nu, nu pot sa cred. Nu pot sa il pierd acum.

Cad in genunchi si imi plasez capul intre maini. Nu, Harry.
-Louis? Louis, ce s-a intampla? Cine a fost la telefon? Louis! Ii aud vocea lui Eleanor dar nu pot sa reactionez. Mi-am dat seama prea tarziu. Prea tarziu.

Ii simt mainile mici in jurul umerilor mei. Ma scutura si o aud ca striga dar vocile din capul meu sunt mult mai galagioase. Nu, nu pot.

Revino-ti Louis! Ridica-te si du-te la Harry. Ce dracu? Subconstientul meu are dreptate. M-am dezmeticit cat de cat si am incercat sa ma ridic.
-Trebuie sa mergem la spital. Soptesc si sper ca Eleanor m-a auzit.

Ea da din cap in semn aprobator si fugim spre masina. In scurt timp ajungem la spital. Nu e de mirare, am gonit pe sosele.

Am intrat in institutie si m-am dus spre o asistenta.
-Sunt Louis Tomlinsom. Am venit pentru Harry Styles. Spun gafaind.
-Hm, da. D-ul Styles a intrat in coma profunda dupa cateva minute de resuscitare. Am incercat si cu adrenalina dar nu s-a trezit. Acum tot ce putem face este sa speram ca se va trezi.

Cuvintele asistentei ma strapung ca o sulita in inima. Sa astept? Sa astept ca iubirea vietii mele sa se trezeasca? Sa stau fara sa fac nimic?

Nervii mei cresteau cu fiecare secunda iar Eleanor a observat asta. M-a tras in sala de asteptare si m-am asezat.
-Sa astept? Doar sa astept..sa astept sa moara? La dracu, ce sa fac? Bufnesc si las cateva lacrimi sa curga.

Eleanor ma imbratiseaza strans si ma simt protejat dar..mi-as dori ca in locul ei sa fie el.
-Calmeaza-te, Louis. Totul o sa fie bine. Trebuie doar sa ai speranta. Harry nu o sa moara. Minciuniile ei dulci imi alina inima ranita.

Oftez si ma departez din imbratisare. Inca tin la El. Ea a fost langa mine intotdeauna si inca ma sustine. Nu pot sa o las, nu o pot parasi.

Ii aplic un sarut si imi imaginez cum ar fii daca acum l-as saruta pe Harry? Sa il simt din nou. Sa fie cu mine.

Nu pot sa traiesc cu gandul ca nu il voi mai vedea, nu il voi mai saruta. Nu vom mai merge la scoala impreuna. Nu o sa il mai pot imbratisa si nu o sa mai il pot apara. Nu o sa il mai aud spunand cele doua cuvinte. Nu o sa mai am pentru ce sa lupt. Niciodata.

Vad doctorul pe hol si ma duc spre el.
-Domnule O'Brien, cum e Harry?
-Buna, Louis. Harry este bine, cred ca asistenta ti-a spus despre coma sa profunda. Il poti vedea daca vrei.

Atat am vrut sa aud. Ma intorc la Eleanor si ea imi face semn din mana sa ma duc. Incep sa alerg pana la camera lui.

Intru in salon si incerc sa imi trag rasuflarea. Ma indrept spre scaunul dd langa patul lui si ma asez, luandu-i mana in mana mea.
-Sa nu pleci, bine? Mi-am amintit de tot si te iubesc, Harold. Te rog sa nu ma lasi acum. Te iubesc atat de mult si nu vreau sa te pierd.

Imi simteam obrajii umezi. Parca aveam un sentiment ca va fi ultima data cand il vad. Ultima data cand il ating.

Ma uitam la el. Este atat de slabit,atat de trist. Era depresiv si suferea poate mai mult ca mine in momentul asta. Ochii lui verzi si-au pierdut intensitatea in ultima vreme. A vrut sa puna capat chinului. A vrut sa fie liber.

I-am atins mana rece si am vazut taieturiile. Le-am numarat si am realizat ca sunt destul de multe...De atatea ori a avut nevoie de mine si eu nu am fost acolo sa il ajut.

Ce pot sa fac acum? Daca-l pierd pe el, pierd totul, ma pierd pe mine.
-Am nevoie de tine, carliontatule. Dar, daca vrei sa pleci..eu te las sa pleci. Stiu ca ti-a fost greu. Ai suferit mult si eu nu am fost acolo pentru tine. Sunt un prost, stiu. Dar prostul asta te iubeste de la luna si inapoi. Pentru ca te iubesc atat de mult, Harry..te las sa fi liber.

Am izbucnit in lacrimi si plangeam mai rau ca un copil. Trebuie sa fac asta. Trebuie sa il las sa fie fericit.

Mi-am pus capul pe genunchi si am lasat suspinele sa imi paraseasca gura. Inca ii aveam mana in mana mea.

El este atat de nevinovat, atat de fragil. Chiar daca vreau sa il las sa pleca,nu pot. Nu pot sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa stiu ca nu mai il am. Nu mai este.

-Harry, daca ai stii cat de mult te iubesc. Cat de mult tin la tine. Dar am impresia ca stie. El stie ca mi-as da viata pentru el. As face orice doar sa il stiu in siguranta.

L-am sarutat apasat pe buze si apoi l-am mai privit odata inainte sa plec.Mi-am lasat comoara in camera asta si am plecat.

Eleanor era inca pe hol. Ma asteptat. Dar ea mai vorbeste cu cineva. Oh, doamne.
-Buna, Louis. Sopteste si incepe sa planga.
-Anne, nu mai plange. M-am dus sa o imbratisez si o vedeam pe Gemma cu lacrimi in ochi.
-Ce face puiul meu? Ma intreaba Anne.
-Harry? Harry..e..e bine. Am rostit cuvintele greu.

Am inceput sa le spun informatiile primite de la asistenta. Anne a sfarsit suspinand la pieptul lui Gemma si eu la pieptul lui Eleanor.

Dupa ce ne-am mai linistit putin,am sugerat sa mergem in salonul lui Harry cu totii.

Intrati in camera, fiecare si-a gasit un loc si am inceput sa vorbim.

Vorbeam despre amintiriile cu Harry. Am auzit multe nazbatii savarsite de cretul meu in vremea copilariei lui.

Dar nimic din aceste povesti nu se compara cu ce am trait alaturi de el. El m-a invatat cum sa iubesc,cum se simte iubirea si pot sa spun ca este cel mai perfect sentiment.

Dupa multe rasete si naratiuni, am hotarat ca este cazul sa mergem, este tarziu.

Inainte sa plec, m-am uitat in spate la el. Am mimat un "te iubesc" si parca i-am auzit voce spunandu-mi ca si el ma iubeste.

N/A : Ba, io nu stiu de voi dar mie mi-au dat lacrimiile. Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat de o vreme. Nu o sa mai bag motive si alea alea. Sunt tolomaca, stiu. Va rog sa scuzati eventualele greseli gramaticale.

Va multumesc ca imi cititi carte si ma sustineti. Ly, guys. Kisses.