I'm here for you

capitolul 23

N/A: Capitolul acesta este un capitol important si vreu sa il dedic lui MelyUrsuletul. O sa bociti, guys. Va rog sa cititi ce scrie la final pentru ca este important. Incep dedicatiile in urmatoarele capitole. De preferat este sa va uitati la video-ul de la media. Ly.

Gemma pov.

M-am trezit destul de dimineata azi. Prea devreme.

Ma ridic din pat si parasesc camera cu gandul de a merge la baie.

Ma gandesc la tot ce s-a intamplat ieri. Mi-a fost atat de dor de fratele meu si acum il vad pe un pat de spital. Mi se rupe inima la gandul ca nu o sa il mai aud strigandu-ma pe poreclele lui tampite.

Trec prin holul lung care duce spre baie si ma opresc. Peretii holului erau plini de poze cu mine si Harry de cand eram mai mici.

Mi-am trecut degetele peste o poza cu Harry la prima intalnire. Doamne, avea doar 12 ani.

Urmatoarea poza m-a facut sa suspin. Mama a facut poza asta in timp ce noi dormeam.

Alta poza mi-a adus aminte de vremuriile bune. Aici am fost la un picnic si l-am imbratisat pe Harry iar mama nu a ratat momentul.

La ultima poza am inceput sa plang. Era poza in care sunt eu in bratele lui. Cim se poate ca in spatele unui zambet atat de seducator si vesel, sa se ascunda cea mai mare suferinta.

Mi-am pus mana la gura pentru a nu o trezi pe mama si m-am lasat in jos pe perete.

Intotdeauna era atat de amuzant si spune glume. Cele cu "cioc cioc" erau specialitatea lui. Era atat de spontan si rezolva orice problema. Ajuta pe toata lumea dar pe el nimeni nu l-a intrebat daca este bine. Nimeni nu a stiut ce se afla cu adevarat in inim lui.

As fi vrut sa fiu acolo pentru el. Sa fiu o soara la fel de buna ca mi-a fost el frate. De ce vorbesc la trecut? Pentru ca stiu ca nu o sa mai existe un viitor pentru Harry.

Si asta doare cel mai tare.

Louis pov.

Aud alarma telefonului si imi ridic capul din perina.

Ieri, dupa ce am plecat de la spital, Eleanor a trebuit sa plece acasa pentru ca a doua zii a trebuie sa plece la farmacie.

Ma ridic din pat si ma uit la ceas. 9:36. Oh, nu! Trebuie sa plec la spital.

Ma duc sa fac un dus rapid. Deschid dulapul de la baie si imi caut parfumul. Rascolesc produsele de ingrijire si machiajele lui El si dau de ceva ce nu as fi vrut sa dau.

Ma uit inghitind in sec la obiectul din metal. Aceasta lama o folosea pentru as alina suferinta.

Sangele uscat este prezent si mici locuri de rugina isi fac aparitia pe mijlocul lamei semn ca a folosit-o de multe ori.

Imi intorc privirea spre cada inca tinand lama in mana. Imaginiile cu Harry fara oxigen imi cutreera mintea.

Trebuia sa vin mai repede. Trebuia sa am grija de el. E numai vina mea. Daca..daca eram aici..si daca nu nu nu. Nu mai pot sa fac asta. Am nevoie de el.

Dupa minute in care ma holbam la cada si la lama, am hoatarat ca ar fi cazul sa plec la spital.

Am ajuns repede si m-am indreptat direct spre camera lui.

M-am asezat pe scaun si am stat. Ma uitam la el si imi aminteam de vremurile bune.

Deodata,usa salonului se deschide si intra Taylor.
-Buna.. Ma saluta cu un zambet sters.
-Hei. Ma uit la ea si lacrimile imi intuneca vederea.
-Esti bine? Normal ca nu esti bine. Imi pare atat de rau.. Nu am lasat-o sa termine.
-Nu iti face griji,sunt bine. Intotdeauna voi fi. Ii spun si ma ii zambesc fals.