I'm here for you

capitolul 20

Louis pov.

Sunt devastat. Nu pot sa cred ca Harry ar putea sa ma lase, sa ma paraseasca.

De cand cu al doilea atac a lui Harry de acum cateva zile, sunt la spital non stop. Trebuie sa ma asigur ca este bine.

Arat groaznic. Am slabit foarte mult si arat ca un zombie. Sunt permanent obosit si nici eu nu imi dau seama cum gasesc putere sa ma ridic din pat.

Eleanor vine la mine si imi aduce mancare si uneori si paturi cand nu vin pe acasa. Este atat de intelegatoare si de asta o iubesc. Ma sprijina in orice fac si sunt foarte bucuros ca o am alaturi.

Cu amnezia ma descurc destul de bine pot spune. Mi-am amintit tot de la scoala si am recunoscut o profesoara. Eu as vrea sa stiu mai mult pentru ca sunt tot timpul in ceata.

Este acest tip, Will, care ma suna si ma intreaba de Harry. Ii spun ce se intampla dar de fiecare data cand il intreb cine este, inchide apelul. Ciudat.

Taylor aka asistenta nebuna ma trimite acasa si imi spune ca am nevoie de odihna. Nu neg acest fapt dar ca ei nici nu ii pasa. Ea vrea doar sa fie singura cu Harry si sa se holbeze la el si sa ii vorbeasca. Sa ii atinga carliontii ciocolatii si sa il ingrijeasca. Aceeasi chestie fac si eu.

Am incercat sa o ignor. Am reusit uneori dar tot ma enerveaza atitudinea ei. Nu este nici o problema pentru ca m-a razbunat Eleanor.

~Flashback~

-Prostule, da-te! Trebuie sa ii schimb perfuzia. Striga Taylor si simt cum nervii imi cresc cu fiecare secunda.

-Poftim? Cum l-ai facut pe iubitul meu? Eleanor rosteste cuvintele apasat si cred ca este mai nervoasa ca mine.

-Nu ai auzit? P.R.O.S.T. Prost, pentru ca asta este. Asistenta scuipa cuvintele si daca priviriile ar ucide, as fi la multi metri sub pamant.

-Cine vorbeste? Aaa, asistenta amorezata? El ii da replica.

Taylor se indreapta spre Eleanor si vrea sa o loveasca.
-Nici sa nu indraznesti, curva! Eleanor o ameninta si,fiind mai rapida ca Taylor, ii da un pumn.

-Tarfa, tocmai ce m-ai lovit? Vocea pitigaiata a lui Taylor se aude in camera.

-Du-te dracu! Eleanor nu isi termina propozita cum trebuie ca asistenta o prinde de par.

El ii da un cot in burta si Taylor scanceste de durere, slabind stransoarea parului iubitei mele.

-Daca te mai atingi si vorbesti inadegvat cu mine sau cu Louis, jur ca nu o sa apuci ziua de maine. Sa te ia dracu! Eleanor termina ce are de spus prin a o da afara pe Taylor.

In tot acest timp eu am stat si am privit.
-Te iubesc! Ii spun fascinat.
-Si eu te iubesc! Zambeste si ma saruta.

~End flashback~

Ranjesc la amintire si ma fac mai comod in scaunul meu.

Usa salonului este deschisa de catre o persoana. Nu imi intorc privirea dar stiu ca este El.
-Ce mai faci, Lou? Ti-am adus mancare. Imi spune cu un oarecare entuziasm in voce. Eu doar ii zambesc.
-Nu imi e foame. O vad intrisatandu-se.

Eleanor ofteaza si continua sa vorbeasca:
-Louis, nu ai mancat de doua zile. Stai aici tot timpul. Nu vezi cum arati? Ai pierdut orele de la scoala si apartamentul este gol mereu. Esti obosit si nu stiu cum poti sa umblii pe strada fara sa lesini.
-Sunt bine, iubito. Incerc sa o linistesc.
-Nu,nu esti bine. Harry are conditii aici si mai are termen doua saptamani si cateva zile. O zii sa te relaxezi macar. Imi este frica pentru starea ta de sanatate. Se lasa pe vine in fata mea si continua. Imi e dor de tine, iubitule. Imi e dor sa ma strangi in brate cand dorm. Imi e dor de noptile pierdute pe filme. Imi e dor sa facem farse vecinilor, Louis. Nu este amuzant fara tine.

Ma uit in ochii ei si vad ca ei chiar ii este dor de mine.
-O zi. Ii spun si vad cum fata i se lumineaza.
-Yeeyy! Acum manaca putin. Ii iau caserola si o desfac, gustul sandwich-ului imi rasfata papilele.
-Vrei? O intreb cu gura plina.
-Nu, multumesc. Chicoteste. Te iubesc.
-Te iubesc. Ii raspund si mai iau o imbucatura.

*********************

-Aaaa, lasa-ma Louis! Trebuie sa dormi. Rade Eleanor si se zbate sa iasa din bratele mele.
-Tu vii cu mine. Ii soptesc senzual.
-Dar trebuie sa iti fac o supa si apoi sa iti pregatesc niste medicamente si apoi trebuie sa duc paturi. O, nu! Proasta, Eleanor! Proasta! Am uitat patura la spital. Rosteste cuvintele repede.

Oftez si o pun pe canapea. Ma asez si eu si o privesc in ochi.
-Calmeaza-te, iubito. Nu esti proasta. Mai sunt cateva paturi in camera lui Harry. Nu am nevoie de medicamente, doar de odihna si nu imi este foame. Nu vreau supa. Te vreu pe tine. La auzul cuvintelor mele, un zambet micuti ii apare pe fata.

Obrajii ei prind o nuanta de rosu si isi lasa capul in jos. Chicotesc si o iau din nou in brate.
-Acum, in pat cu tine. Ea doar rade.
-Defapt, in pat cu tine. Spune si se roteste astfel eliberandu-se din bratele mele. Ma ia de mana si ma trage spre dormitor.

Ajunsi in camera, Eleanor ma conduce spre pat.
-Bun,unde sunt paturile? Ma intreaba.
-Sunt in camera lui Harry dar ma duc eu dupa ele. Nu astept raspunsul ei si ma indrept spre locatia paturilor.

Intru inauntru si o durere de cap ma cuprinde. Mii de flashback-uri mi se deruleaza in minte. Mafie? Sediu?

Atunci mi-am amintit de dulap. L-am deschis si am vazut armele. Le atingeam si fiecare amintire din mafie mi se derula in minte. Stiu cum mi-am pierdut memori si stiu cine este Will. Stiu ce fac impreuna cu Harry. Suntem implicati in cea mai mare mafie. Mi-am amintit de colegii nostri si de antrenamente care nu au fost putine.

Mi-am amintit juramantul. Nu trebuie sa spun nimanui. Nu ii pot spune lui El.

Am luat paturile si am mers in camera mea unde ma astepta Eleanor.
-De ce ai stat atat de mult? Ma intreaba.
-Nu am gasit paturile...

N/A: Vai, vai,Louis. Fix ce ii mai important nu iti amintesti. :)) Am vrut sa postez acum un nou capitol si sa pot sa lucrez la cap 21 care va fii deep. Am sa imi pun sufletul in prima parte a capitolului.
Imi cer scuze pentru eventualele greseli. O sa incerc sa postez o data pe saptamana. Am sa imi stabilesc o zii in care sa pun next si incerc sa respect termenul.
Sper ca va placut capitolul. Vreau sa va multumesc pentru toate voturile si comentariile. Va iubesc enorm si multumesc ca ma sustineti. Thx and Kisses.