I'm here for you

capitolul 17

Louis pov.

****dupa doua saptamani****

-Si atunci mi-a spus ca ma iubeste. I-am spus cu toate ca stiu ca nu imi va raspunde. Dar stiu ca ma aude.

Au trecut doua saptamani de la incident. Harry este in coma dar se va trezi. Doctorul a spus ca este bine si depinde de el daca vrea sa se trezeasca.

In fiecare zii dupa ore vin la spital si ii povestesc cum a decurs ziua pentru mine. Ii mai spun ce se mai intampla pe la scoala. Toata lumea m-a intrebat de el. I-am spus si ca l-a cautat un barbat pe nume William. Poate este ceva cunostinta sau un prieten.

-I-am spus si eu ca o iubesc. Acum ii povestesc despre Eleanor. Suntem impreuna de aproape o saptamana si patru zile. Pe zii ce trece, sentimentele pentru ea mi se amplifica. Chiar o iubesc dar stiu ca ceva mai este in inima mea.

Vad o lacrima in coltul ochiilor lui Harry si aparatul incepe sa bipaie puternic. Incep sa ma panichez si strig medicii. O echipa de asistente navalesc pe usa salonului si sunt scos afara din incapere. Ce se intampla?

Ma asez pe un scaun de pe holurile spitalului sperand ca Harry este bine. Nu stiu ce m-as face fara el. Chiar am nevoie sa il simt langa mine, sa stiu ca nu sunt singur. Da, o am pe Ell dar Harry este...simt ceva diferit. Chiar as vrea sa stiu ce se intampla in inima mea. As vrea sa stiu ce este Harry pentru mine.

Stau ganditor si ingrijorat pana cand imi aud numele strigat.
-Domnule Tomlinson? Ii aud vocea unei asistente blonde.
-Da, aici sunt. Raspund si ma ridic de pe scaun.
-Domnul Styles este bine. Ceea ce s-a intamplat cu cateva momente inainte a fost un soc. Nu stim inca ce a fost mai exact dar, dupa ce am consultat un psiholog, am fost informati ca inima lui a suferit un atac. Mai pe intelesul tuturor, inima ii este ranita din punct de vedere sentimental.

Asistenta vorbeste repede si calm. Inima ranita? Soc? Cuvintele ei imi rasuna ca un ecou in cap.
-Dar este bine, nu? O intreb si vad cum priveste fisele din mana sa.
-Este bine si nu prea. El alege daca vrea sa mai traiasca. Dupa socul acesta, nu foarte multi ar mai lupta. Depinde de cat de puternic este.

Nu, nu, nu! Harry va lupta. El este cea mai puternica persoana pe care am vazut-o. Nu ma poate lasa, nu?
-Pot sa il vad? O vad dezaproband.
-Ar trebuii sa luati o pauza, domnule Tomlinson. Domnul Styles este pe maini bune.
-Dar eu vreau sa il vad. Ii spun rugator.
-Nu, Louis! Du-te sa dormi putin. Meriti putina odihna. Asistenta ridica tonul si observ nesiguranta din ochi.

Renunt la proteste si ma inderpt spre iesirea spitalului. Ma voi intoarce maine. O sa stau toata ziua cu el, maine fiind sambata.

Taxiul ma asteapta afara. Eu intru in masina si salut soferul. Tot drumul m-am gandit la ce s-a intamplat, stand cu capul lipit de geamul rece.

Ajuns acasa, ma trantesc pe canapea si oftez adanc. Ce n-as da sa fie Harry langa mine... Imi adun gandurile si hotarasc ca este cazul sa fac un dus. Intru in baie si imaginile cu Harry stand fara aer mi se deruleaza prin cap.

Cad in genunchi si imi asez capul intre palme. De ce a facut asta? De ce nu este aici cu mine? De ce ar pleca de langa mine?

Ma ridic cu greu de pe gresia rece si dau drumul apei. Intru in dus si imi las lacrimile sa se scurga pe obrajii mei.

Am nevoie de el. Daca nu se trezeste, nu stiu ce o sa fac. Nu pot sa imi imaginez viata fara el. Nici nu stiu de ce tin asa de mult la un prieten.

Am inceput sa ma gandesc mai profund la sentimelntele mele si ma gandesc ca...daca Harry este mai mult decat un prieten. Nu stiu..Acum, in capul meu este dezastru si inima mea este goala.

Am iesit din dus si mi-am infasurat un prosop in jurul taliei. Ma indrept spre oglinda si imi privesc reflexia. Arat ingrozitor. Sunt extenuat dar trebuie sa merg mai departe.

Oftez si parasesc baia, drumul meu fiind spre camera mea. Ma imbrac in ceva comfortabil si ma pun in pat. Ar trebuii sa ma odihnesc putin.

Uitandu-ma la tavan, imi dau seama ca nu pot dormi. Ore cum a fost viata mea? Am fost fericit? Poate ca am fost, dar acum stiu ca fericirea este ultimul sentiment pe care il am.

Ma zvarcolesc si ma intorc dar in zadar. Cred ca o s-o sun pe Ell. Iau telefonul si o apelez.
-Alo? Aud glasul iubitei mele.
-Hei, Ell. Ce faci? Te deranjez? Ii spun si o aud chicotind.
-Doamne, Louis. Cum sa ma deranjezi? Sunt bine, acasa. Imi raspunde. Uite, Lou. Stiu ca Harry este in spital si nu se simte foarte bine dar..ar trebuii sa te destinzi. Uite cum facem, vin la tine in 30 de minute si mergem la un club sau ceva. Ok?

Stau si ma gandesc. Poate ca Eleanor are dreptate. Poate ar trebuii sa imi las grijile macar pentru o seara. Ce se poate intampla rau?

-Ok, Ell. Ne vedem in 30 de minute. Ii spun si apoi inchid apelul.

Se pare ca azi ma duc in club.

Taylor pov.

Mi-am terminat tura. Inainte de a pleca acasa, ma duc sa il mai vad o data.

Este atat de frumos. De fiecare data cand vin la el in salon, sa ii verific perfuzia sau sa ma asigur ca este in regula, na uimeste prin simplitatea lui perfecta.

Intru in camera si il vad. Corpul lui mare este intins pe pat, acoperit de asternuturile albe. Carliontii cafenii ii sunt ravasiti pe perina si buzele-i sunt intredeschise.

Eu sunt asistenta care se ocupa cu siguranta si comfortul lui. Ma bucura asta. Dar ceea ce ma deranjeaza este Louis. Il gasesc aici tot timpul vorbindu-i. Daca cineva este in salonul pacientului, trebuie sa ii acord intimitate dar Louis este in camera lui Harry mai tot timpul.

Nu pot sa ii admir trasaturile angelice. Ar fii ciudat sa vin sa ma holbez la chipul perfect al lui Harry cat timp Louis ii povesteste ce a facut in ziua respectiva.

Acum, sunt doar eu si el. Ma apropii incet de patul sau. Oh, cat as vrea sa ma iubeasca cum il iubesc eu. Dar..el nici nu stie ca eu exist. Intotdeauna voi fii asistenta blonda pentru el.

Cand se va trezi, voi face tot posibilul sa fie numai al meu.

N/A: Capitol nou. Chiar imi cer mii de scuze pentru ca postez asa de rar si pentru greselile care poate le veti gasi pe parcursul lecturii. Cum vii se pare noul personaj? Ce credeti ca o sa se intemple la club?

Taylor aka asistenta blonda la media.

Kisses.