Viață nouă

3.

AIDEN

-Când pisica nu e acasă, șoarecii joacă pe masă? întreabă Danielle cu un ton amuzat și eu nu îmi puteam da seama de unde o știe mătușa mea, pe Darcy.

Danielle este o femeie de 28 de ani, necăsătorită, care din întâmplare este mătușa mea și se pare că are legătură cu frumoasa fată, care acum este mai roșie ca un rac în obraji.

-Pe bune Aiden? De asta zâmbeai tu când vorbeai prin mesaje adineauri? Ai o iubită în fiecare oraș? răbufnește nervoasă Darcy, iar eu nu mi-am putut abține un zâmbet imens. Era atât de frumoasă când era geloasă, încât îmi venea să o mai sărut o dată. Danielle mi-a dat o privire mustrătoare, după care a trecut pe lângă noi urcând la etaj, lăsându-mă pe mine să duc greul. Am oftat prelung, trăgând-o pe Darcy după mine pe canapea, apoi am așezat-o în poala mea ca pe un copil mic, care îi spunea Moșului ce vrea de Crăciun.

-Danielle nu e o fostă iubită, este mătușa mea. Oricât de bine ar arăta nu aș fi niciodată cu o femeie atât de în vârstă, am 20 de ani și niciodată nu am avut relații cu fete mai mari decât mine, am spus dând din umeri omițând puțin adevărul, dar nu avea cum să-l afle și oricum este de domeniul trecutului. Și apropo ești foarte frumoasă când ești geloasă iubito, am spus rânjind, primind un pumn în umăr de la ea.

-Să nu mă mai pupi în viața ta Stark, ai înțeles? Noi nu suntem și nu vom fi un cuplu, oricât de multe săruturi mi-ai fura tu, a spus pe un ton glacial, care mi-a făcut părul să mi se ridice. Iar acum dacă tot a venit Danielle, poți pleca, nu mai am nevoie de companie, a spus ridicându-se din poala mea.
Mă gândeam că mă va da afară, dar speram totuși să nu o facă. Am oftat prelung după care am tras-o iar în poala mea, făcând-o să icnească de surprindere, sunet care mă făcea să îmi ies din minți. Nu m-am gândit niciodată că o fată ar putea să îmi facă inima să îmi iasa din piept, din cauza puterii cu care bate. Se pare că am vrut să fie o distracție pentru mine, dar a ajuns ceva mai mult –sau poate e doar ceva de moment și mâine îmi va trece– văzând că nu are scăpare s-a cuibărit la pieptul meu, oftând învinsă.

-Îmi spune și mie cineva de când sunteți voi doi împreună? ne întrabă Danielle cu o voce mustrătoare, așezându-se pe un fotoliu lângă noi. Cât am lipsit 3 ani? a întrebat acum amuzată. Darcy și-a băgat capul mai mult în scobitura gâtului meu, trăgându-și părul pe față din cauza rușinii. Fata aceasta era adorabilă fără să își dea seama, cred că toți masculii sunt cu ochii după ea, lucru care îmi va da bătăi de cap, deoarece sunt o persoană foarte posesivă.

-Nu suntem împreună Danielle, am oftat zgomotos făcând-o pe Darcy să își scoată capul din cuibul ei.

-Sau cel puțin nu deocamdată, mă completează Danielle, aruncându-ne un zâmbet ștrengar. Darcy ți-ai mâncat astăzi doza de ciocolată? o întrebă cu o privire mustrătoare pe frumoasa fată, aceasta uitându-se în jos. Nu înțelegeam de ce ar avea nevoie de doză de ciocolată, știam că balerinele țin un regim destul de strict, nu știam că acesta implică și ciocolata.

-Nu, îmi pare rău, am fost atât de prinsă astăzi cu toate încât am uitat, a spus trecându-și mâna prin păr nervoasă.

-Darcy vrei iarăși să ajungi la spital inconștientă? Știi bine cât rău îți face dacă nu mănânci ciocolată într-o zi, a oftat zgomotos Danielle, ducându-se spre bucătărie, eu fiind acum și mai mult în ceață. Spital? Ce legătură ar avea asta cu ciocolata?

-De ce trebuie să mănânci ciocolată și de ce ai fost la spital? am întrebat prinzându-i mâna lui Darcy în a mea, aceasta fiind ca un sloi de rece.

DARCY

Când mi-a prins Aiden mâna în a sa, am simțit cum mii de fiori îmi trec prin tot corpul. Mâna lui, față de a mea, era mare și caldă, iar sentimentul care mi-l transmite mă făcea să roșesc. Încă îi mai pot simți gustul acela puțin mentolat pe buzele mele, niciodată nu m-am simțit atât de bine când m-a pupat cineva și trebuie să recunosc că este foarte bun la săruturi. Mă privea curios cu ochii lui electrizanți, cercetându-mi fiecare bucățică a feței în așteptarea unui răspuns, iar eu nu știam dacă să îi zic sau nu adevărul. Părea ceva foarte banal și de multe ori îmi era rușine să vorbesc de boala mea, doar doamna Rosebellt și Sam știau ce am în afară de familia mea și Danielle, pe care o consider tot familia mea, deoarece este ca o verișoară pentru mine. Am oftat și mi-am lăsat privirea în jos de rușine, pentru că niciodată nu pot să vorbesc despre asta fără să mă simt stânjenită.