Viață nouă

7.

ETHAN

Sora mea a scăpat din această discuție ca prin urechile acului, dar nu mă dau bătut, cum va veni înapoi vom vorbi despre asta. Am rămas singur în cameră cu hiena de Samantha, care îmi trăgea priviri tăioase, care mai puțin și mă omorau. I-am zâmbit dulce, după care m-am întins lângă ea. Samantha mereu a fost ca fructul interzis pentru mine și mereu am simțit dorința de a fi mai aproape de ea, chiar dacă știam că risc să mi-o iau de la sora mea, pur și simplu corpul ei micuț și comportamentul ei vulcanic, mă atrăgeau constant.

-Ă, ce crezi că faci Collins? a spus ridicându-se în șezut, examinându-mă cu privirea, apoi mi s-a părut că o văd înghițind în sec. Am decis să mă joc puțin cu micuța războnică, poate îi mai trece supărarea pe mine. Dintr-o mișcare m-am așezat deasupra ei, imoblizând-o, iar acum chiar a înghițit în sec, privirea sa devenind mai întunecată.

-Să nu mai îmi spui Collins niciodată Samantha, am spus cu o voce senzuală, apropiindu-mă de fața sa. A încercat să se zabată, dar mai rău făcea, deoarece feminitatea ei se lovea de sexul meu, de fiecare dată. M-am apropiat și mai mult de ea lăsându-i un sărut în colțul gurii. Și-a căscat ochii, apoi s-a încruntat omorându-mă cu privirea.

-Ce dracu încerci să faci Ethan? Știi bine că nu am fost niciodată atrasă de tine, iar absența ta m-a îndepărtat și mai mult, iar dacă te vede acum Darcy o să te omoare, a spus zâmbind victorios după ce a pronunțat numele surorii mele.

M-am așezat din nou lângă ea, lipind-o de mine, iar bătaile inimii au început să mi se accelereze. Am oftat prelung, nu mai înțelegeam ce e cu mine, habar nu am cum de am îndrăznit să fac așa ceva cu ea. Sam nu e ca restul curvelor cu care mă culc zilnic, nu știu ce mi-am imaginat că voi veni aici și se va arunca în brațele mele? Capul său stătea acum pe pieptul meu, iar asta se întâmpla des înainte, deoarece mereu am fost ca frații, ea petrecându-și mult timp cu mine și sora mea. Îmi plimbam lent mâna pe spatele ei și din când în când o auzeam oftând slab.

-Samantha, nu mai sunt băiatul pe care îl cunoșteai acum aproape doi ani și nu sunt mândru de ceea ce am făcut, dar când am văzut-o pe sora mea inconștientă pe patul de spital am zis că mor, iar vina asta mă bântuie și acum. Chiar nu știu ce m-aș fi făcut dacă aș fi pierdut-o în acel accident Sam, ea e totul pentru mine, e persoana care reușește mereu să mă țină pe linia de plutire, dar în acest an jumătate, nu a mai fost nimeni care să facă asta și am ajuns vai de mine. Mă îmbătam și drogam în fiecare seară cu Aiden și fratele său Josh și ne culcam cu cine prindeam, nu sunt deloc mândru de ceea ce am ajuns și tot ce sper e ca tu și sora mea să mă iertați. M-am gândit în fiecare moment la voi două, de aceea m-am și apucat de droguri, pentru că doar așa mai reușeam să vă scot din cap, dar asta a devenit o necesitate de care încerc să mă las acum. Jur că dacă mă veți ierta voi încerca să fiu din nou fratele acela protector. Chiar dacă am fost departe de voi, am avut mereu grija voastră din umbră și mi-am rugat prietenii să fie cu ochii pe voi, știu că sună patetic, dar chiar nu mi-o iertam dacă ați fi pățit ceva, iar eu nu eram acolo, am spus oftând fixându-mi privirea în tavan. Samantha s-a ridicat în șezut și m-a prins în brațe, simțindu-i lacrimile pe tricoul meu. Am strâns-o și eu cu putere la pieptul meu șoptindu-i cuvinte liniștitoare, dar parcă mai rău făceam. O bufnitură s-a auzit, iar în pragul ușii stătea Darcy nervoasă din cale afară.

-Dacă voi porumbelior ați terminat, eu zic să veniți jos până nu o omor pe târâtura aia, a spus pufnind nervoasă, iar eu și Sam am privit-o confuzi.

-Ce târâtură? am întrebat amândoi la unison, scăpându-mi un mic zâmbet. Eu și Sam ziceam de multe ori lucruri în același timp și se pare că nu am pierdut acest lucru, măcar atât.