Viață nouă

Capitolul 9. Prietenii nu fac asta

ACACIA

După 2 luni

Azi încep prima zi la Julliard și am mari emoții. Mă bucuram totuși că îi aveam pe Brinley, Henry, Jace și mătușa Sam, însă mă întristează că e prima zi de școală în care nu sunt împreună cu gemenii. Încă de la grădiniță am fost în aceeași clasă și m-am obișnuit să îi am mereu aproape. Vara a trecut foarte repede, iar din seara în care am schimbat mesaje cu Mark nu am mai vorbit cu el. A plecat fără să zică nimănui, doar el știe unde la două săptămâni după schimbul nostru de mesaje. Brinley a fost foarte îngrijorată, însă Mark i-a dat mesaj să îi zică ca e bine, dar să nu îl mai contacteze. Eu și Henry am încercat să avem o relație, însă nu a mers, parcă aveam o relație cu un frate, iar el simțea la fel. Amandoi ne iubeam, însă doar ca niște prieteni. Mark nu avea deloc dreptate când a spus că ar trebui să fiu cu Henry. Sute de studenți grăbiți își făceau loc pe lângă noi să intre în școală, însă noi îl așteptăm pe Jace care s-a dus să parcheze mașina, fiind la actorie are program diferit de noi, așa că am mers cu două mașini. Am rămas înmărmurită când bine cunoscutul Ferrari a trecut pe lângă noi și ne-a claxonat.

-Se pare că fratele meu a decis să iasă de sub orice piatră s-a ascuns în ultimele două luni, a comentat Brinley.
-Nu îmi vine să cred că a plecat așa fără să zică nimănui nimic, a spus Henry strângându-și mâna în pumn. Îmi vine să îl omor pe idiot.
-Probabil nu o să îl vedem prea des. A venit aseară acasă și mi-a zis că va sta în altă parte și îmi lasă mie apartamentul, dar nu a vrut să îmi zică unde stă. Nu înțeleg ce e înneregulă cu el. Niciodată nu s-a comportat așa ciudat. Chiar nu îi stă în fire.
Imediat ce a terminat Brinley de vorbit, Jace și Mark au intrat în raza noastră vizuală. Vorbeau degajat și râdeau ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat și el a fost aici în tot acest timp. Mark o ținea de mână pe Shannon și din când în când îi arunca o privirea drăgăstoasă. Furia începea să îmi curgă prin vene. De asta nu a vrut nimic cu mine, pentru că era deja îndrăgostit de ea. Henry a vazut că mă încord și mi-a aruncat o privire plină de empatie. Știa că am sentimente pentru Mark, iar faptul că el mi-a zis că nu poate avea relații, dar acum se plimbă cu Shannon de mână, mă făcea bucăți.

-Bună dimineața tuturor, ne întâmpină voioasă Shannon.
-Bună era dacă nu dădeam de tine, Satana, a comentat Brinley.
-Brin, nu vorbi așa cu iubita mea, a mârâit Mark.
-Ce dracu Mark? Te-ai lovit la cap în astea două luni? Cum adică iubita ta? De când ai tu relații? Și cum ai putut să o alegi pe Satana în persoană dintre toate femeile din orașul ăsta?
-Viața mea personală nu e treaba ta, nu te lua de iubita mea și o să fim bine.
-Pe bune? Îți ameninți sora? am pufnit eu.
-Ești avocatul ei? Nu te-a băgat nimeni în seamă, a răspuns acid Mark.
Dacă privirile ar putea ucide aș fi fost moartă acum. Privirea plină de ură care mi-a aruncat-o mi-a făcut părul să mi se ridice pe mâini.
-Vezi cum vorbești cu cea mai bună prietenă a mea, amice. Asta dacă nu vrei să ne supărăm.
Pe chipul lui Mark s-a citit confuzia când Henry m-a numit cea mai bună prietenă și nu iubită, iar ochii lui i-au ațintit pe ai mei.
-Bine, haideți să ne calmăm. Gata cu amenințările, ce naiba? Suntem prieteni, toți. Brin te iubesc, dar ești o pacoste uneori. Acceptă decizia fratelui tău și gata.
-Nu îi accept decizia pentru că îl iubesc și îi vreau binele, iar Shannon stă cu el doar pentru faimă și bani. Știai că toată vara și-a tras-o cu Denzel? Nu veni acum să îmi zici că brusc te iubește, e leșinată după Denz.
-Denzel nu mă vrea decât pentru sex, Mark vrea mai mult de la mine decât sex, iar eu sunt bucuroasă să îi ofer asta. Nu înțeleg de ce te comporți așa cu mine, nu ți-am făcut nimic, Brinley.
-Blondo, sper să nu fie doar minciuni, altfel vei regreta ziua în care ai deci să intrii în viața fratelui meu.

Le-am făcut semn lui Henry și Brinley să mergem, pentru că nu mai aveam de gând să stau în preajma lui Mark și Shannon, însă aceștia au decis să ne urmeze. Ne-am îndreptat spre vestiare, iar cei trei și-au continuat drumul. Când am ajuns în fața vestiarelor Henry m-a pupat pe mine și Brinley pe obraz, după care a intrat în vestiarul băieților. Mark s-a întors din drum și le-a făcut semn celor doi să meargă în față.
-Putem să vorbim un pic, Acacia? a spus prinzându-mă de mână.
Uram că și după două luni de absență, încă simțeam fiori atunci când mă atingea. Uram că cineva avea atâta putere asupra mea. Îl uram pe Mark Deep.
-Îți ofer două minute și dacă mai vorbești vreodată cu mine cum ai făcut-o acum câteva minute, nu o să îți mai ofer nici două secunde, am spus pe un ton tăios.
A dat din cap aprobator după care ne-am tras într-un colț care era mai ferit de studenții agitați.
-De ce nu ești împreună cu Henry?
-Pe bune, Mark? Ești incredibil îți jur. Nu ne-am mai văzut de două luni, îți abandonezi sora după ce ți-a povestit prin ce a trecut la una din petrecerile tale, acum decizi să o lași singură în apartamentul ăla și prima întrebare a ta pentru mine este de ce nu am o relație cu Henry? Ce naiba e cu tine? Și de ce ar fi problema ta dacă eu cu Henry nu suntem un cuplu?
-Acacia, răspunde-mi la întrebare, a spus apropiindu-se de mine, făcându-mă să mă lipesc de perete.
-Nu, nu îți răspund la nicio întrebare. Ai o iubită care acum te așteaptă, la revedere, am spus îndepărtându-mă de el.
A rămas cu gura căscată, iar eu am zâmbit învingătoare. Știam că nu avea să țină pentru mult timp această victorie, însă mă bucur de ea cât ține.