VOL I Scoala De Corectie

1. "Imi pare atat de rău!"

Corectat

"Nuuu! Ce ai facut?? Deschide ochii.. Abby " Toate cuvintele astea imi răsunau in cap. Cea mai bună prietena a mea zacea pe jos inconştienta cu medici din ambulanța lânga ea incercând să o țină trează , de asemenea, eu era încă prinsă în mașină. Spre mirarea mea, eu eram la volan, ceea ce e imposibil, habar nu am cum am ajuns acolo.. prietena mea conducea.

V-am aburit. Ei bine. BUNA! Ma numesc Rose am 17 ani si tocmai venisem de la o petrecere. Prietena mea cea mai bună Emily conducea desi țin minte ca înainte de a pleca .. a luat cateva shoturi de Anglea si Jack Daniels...mm ,delicatesă ce sa mai. Daa..

Am avertizat-o că nu e bine ceea ce face dar mi-a răspuns cu o oarecare siguranţă că nu este nici o problemă cu asta. Să presupunem ca pe moment m-am calmat ,dar nu a fost de durată acest sentiment placut. Ne-am urcat in maşină, Emily a turat motorul si a inceput sa gonească pe străzi aşa cum nu o mai făcuse.

Sunetul maşinii era acompaniat de strigatele mele, in speranța de a parca si de a opri mașina pe dreapta. Dar nu... Pe mine nu ma ascultă nimeni.

Peste cateva secunde ne-am bușit de o maşină , soferiță, din câte apucasem sa vad tânăra fiind ,se izbise de parbrizul nostru... prietena mea ieșise prăbușindu-se intr-o baltă de sânge, iar eu eram rămasa in mașina ,amețită si aproape lesinată.

Într-un moment mă trezesc la strigătele paramedicilor inca prinsă in mașină. Era înspăimântător. Sângele ma facea sa amețesc si dusă am fost.

"Măriţi electroşocul! O pierdem!" strigau medicii la asistente . Eu nu vream sa mor, am luptat până in ultima secundă, dar de abia acum realizez ca mai bine muream..
"Ești o luptătoare!!" imi zice unul dintre medici, asistentele isi faceau cruce ,iar prietena mea dansa de fericire..defapt nu putea. Era într-un scaun cu rotile din cate obsevasem.

DUPA 3 ZILE
Mă trezesc... imi ridic capul cu speranăa de a vedea pe cineva cunoscut si drag mie, dar nimeni.

Pe ușa intra Emily tot in scaun cu rotile, de data aceasta cu mai puține vânătăi si mai multe lacrimi de părere de rau, cel putin așa semanau a fi... Dar nu tot ceea ce vezi e realitate..

- Îmi pare atât de rau! Trebuia sa mă asculti cand ți-am zis ca nu ești in stare sa conduci! imi zise Emily.

- Ăăă? Stai! Tu ai condus! Îi zic eu ridicând vocea in semn de protest.

- Ooo ,scumpo cred ca iti amintești greșit. Tu conduceai .

- Eu.. eu..NUUU! Tu conduceai.

Asistenta care a asistat la aceasta sceneta, striga si ne spunea sa ne calmam că mai sunt si alți pacienti pe aici.

DUPA 3 LUNI mai exact după recuperarea mea completã ,memoria acelei seri incã continua sa imi zdrobeasca creierul. Eram in sala de judecată la ultimul proces, aceasta zi sau mai bine zis eu ,viața si mândria mea depind de ziua aceasta. Cu toate astea in spatele meu...nu puteam face față. Judecatorul avea totul in palmele lui . Viața mea era in mâinile unui necunoscut . Sedința incepuse si primul lucru auzit in toata incaperea aia uriașa era:
-Buna ziua dragi oameni. Astazi vom dezbate ultimul proces al dosarului "E&E!". Avocati sa pofteasca in fata pentru a isi prezenta dovezile si martorii care ar putea aduce schimbarea deciziei instantei.

Dupa o lunga si intrigata judecata, dupa ce avocatul meu a facut tot pentru a dovedi ca nu eu conduceam in seara aceea blestemata si plina de speranta , ei bine..chiar nu stiu ce dovezi a avut in potriva mea Emily ,dar cert este ca ea a convins jurati care au purtat mantiile negre din bumbac ca e merita castigul de cauza...cu toate dovezile si martori mituiti ea a castigat in defavoarea situatiei mele

Eu pierdusem . Socul acesta era imens si nu puteam face fata la atata cruzime din partea "celei mai bune pritene " . Chiar de eu eram invinuita si asprita de lege totusi nu facusem nimic, lucru clar este ca in fata legii am cazut din masina ca VINOVATA de accident ,de moartea soferitei Abby cu care cica facusem coliziunea, eu eram vinovata de conducere fara permis si sub influenta alcolului.

Pedeapsa mea a fost sa stau la scoala de corectie timp de 2 ani deoarece inca eram minora.
Am ramas socata de prietena mea care mi-a tras clapa rau de tot . Doar pentru a-si acoperi urmele m-a defaimat in cel mai mare hal. Inca nu pot sa cred ca eu ma cunosteam de la gradinita cu ea si imi facuse asa ceva, in acest timp ea a scapat doar ca victima si acum familia mea ma considera o infractoare ,criminală, defaimatoare ,nesimtita si buna de nimic.

Poate..asta e viata mea de acum sub acest titlu.. Criminala si ucigătoarea de vieti ,Rose nu suna foarte rau..asa-i? Pe cine naiba pacalesc eu , nu am făcut nimic sunt o persoana nevinovata, trebuie sa ma credeti..

Nimeni nu mai are incredere in mine. Toti ma cred o adolescenta destrabalata... acest lucru spus in neconformitate cu notele, purtarea si rangul de la scoala. .groaznic ..Cum poti sa mai ai incredere in oameni daca iti paseaza greselile lor atunci cand nu vor sa fie ei murdariti cu noroi?! CE CACAT!

EI ..si uite asa va incepe mica mea enorma poveste cu mule pagini . Nu sunt asa de rea..defapt nu sunt deloc rea..sunt doar o carpa folosita pe care au aruncat-o la gunoi dupa ce au tarat-o prin mai toate cacaturile exsitente pe pamant. Cuvintele care imi aduc aminte de genul asta de oameni sunt : Jalnic..Foarte jalnic..

Of ff..maine încep scoala de corectie din New York. , mai bine zis..maine incepe masacrul vieti mele