Twitter {L.P}

Capitolul 6

Mă trezesc de dimineață. Merg în baie, să îmi fac rutina de dimineață, după care mă întorc în cameră. Îmi leg părul într-o coadă lejeră. Și plec jos să mănânc ceva.
Intru în bucătărie, nimeni. Merg în sufragerie, nimeni.

*Unde-i toată lumea?*
Mai taci! voce nenoricită.

Merg înapoi în bucătărie și văd pe masă o bucată de hârtie. O ridic să văd ce scrie.

Rebecca, noi o să fim plecați restul săptămâni. Am plecat în vacanță. Ai mâncare în frigider. O să te descurci.
Părinți tăi.

Perfect! Viața mea e mai rea ca niciodată! Părinți mei plecă fără mine în vacanță și vor ca eu să mă descurc singură. Singurul lucru frumos în asta este că, în sfârșit nu mă vor mai certa măcar pentru puțin timp.

Mi-a pierit pofta de mâncare. Îmi iau un măr și merg înapoi în cameră.

Ridic telefonul de pe masă.

Twitter: 2 mesaje noi

O sa citesc dupa astea.

Tweet: Cred că părinți mei nu mă iubesc chiar deloc!

Mimi534: Beccy, ce sa întâmplat? Vrei să vorbești despre asta.

ReBecca52: Nu vreau să te stresez! Azi mergi la un concert. Trebuie sa fi in formă.

Real_Liam_Payne: Bună, Rebecca! Am vazut mesajul tău! Nu am putut răspunde. Ce sa întâmplat? Vrei să vorbești despre asta?

ReBecca52: Bună! Mă bucur că mi-ai scris! Stiu că mesajul e de seara trecută, dar sper că o să îmi răspunzi.
Mi-ar plăcea să vorbesc despre asta, chiar daca e un lucru rusinos...

Real_Liam_Payne: Sunt dispus să te ascult!

ReBecca52: Umm.., ieri am iesit cu prietena mea la plimbare si părinți mei nu erau acasă și nu le-am spus că ies. Când am ajuns acasă. M-au certat si... umm.. asta e rusinos.. m-au bătut... Azi de dimineață m-am trezit si vroiam sa mănânc ceva, dar nimeni nu era acasă. Și am găsit un bilet în bucătărie în care îmi spuneau că au plecat în vacanță pentru restul săptămâni.

Real_Liam_Payne: Tu nu meriti asta! Pari o fată asa de inocentă în poze și prin tweet-urile pe care le postezi. De ce îți fac părinți tăi asta?

ReBecca52: As vrea să știu și eu asta! Dar,nu cred că o sa aflu prea curand.

Real_Liam_Payne: Ai să vezi că totul o să se rezolve! Acum nu mai pot sta. Dar, vom mai vorbi.

Cred ca conversația asta mi-a făcut ziua mai bună. Mă simt mai bine acum.

*a doua zi*

Mă trezesc din cauza sonerii de la ușă. Mă dau repede jos din pat, cobor si deschid usa.

-Mimi !! Doamne, cât mă bucur să te văd!
După o îmbrățișare lungă o poftesc înăuntru și închid usa.

-Ce te aduce pe aici, la ora asta?

- Păi nu îmi spuneai că vrei să vezi poze de la concert?

*

Am urcat sus în cameră și am deschis leptopul, unde am vizionat pozele.
Concertul a fost minunat. Îmi pare rău că nu am fost si eu acolo.

Soneria telefonului meu se aude in camera.

Twitter: 1 mesaj nou.

Capitolul ăsta e unul mai lung. Și am decis să îl pun în seara asta. Sper să vă placă! ♡
Mulțumesc că citiți!