Twitter {L.P}

Capitolul 31

Deja eram afara din parcare si mergem printre blocurile uriase din LA. Masina sa oprit la o intersesctie cu semafor. Asa ca am profitat de moment sa il mai intreb pe Liam odata unde mergem.

- Liam?

- Da?

- Acum imi spui si mie unde mergem?

- Ti-am spus ca e o surpriza, Becca.

- Ahh... Ok!

Intre timp am trecut de semafor. Si am luat-o pe atatea strazi, incat nu as mai putea sa ma intorc singura la hotel. E prima data cand sunt asa curioasa ce se intampla si unde mergem.

Am ajuns la intrarea intr-o parcare etajata, unde a parcat Liam masina.

Am iesit din masina si l-am urmat pe Liam catre iesirea din parcare.

-Acum imi spui unde mergem?

-De aici nu mai e mult si o sa vezi unde mergem. Ti-am spus de cand am pornit ca e o surpriza si nu am de gand sa iti spun fix acum cand mai avem putin.

-Mm, Ok!

Inaintam pe trotuar cativa pasi in urma lui Liam. De obicei are mereu o garda de corp langa el, ei bine de data asta nu. Ne-am oprit la trecerea de pietoni. Asteptam ca semaforul sa isi schimbe culoarea, la fel ca si ceilalti oameni din jurul nostru. Intr-un sfarsit semaforul si-a schimbat culoarea. Incercam sa nu il pierd pe Liam in multimea de oameni care traversau din ambele parti. Am grabit pasul ca sa ajung intr-o linie cu el, l-am prins de brat si-a intors rapid fata si cand a vazut ca e mana mi-a doar a zambit. Eram deja pe trotuar si fiecare persoana o lua in directi diferite am intrat intre doua blocuri uriase. E ciudat aici si e mai intuneric. Am impresia ca Liam glumeste cu mine, cu toate ca fata lui pare destul de serioasa. L-am urmat pana in fata unei usi de fier, m-am oprit odata cu Liam in fata usi. Unde a batut de doua ori si acum ce? .. Asta ma sperie putin, dar ma si face sa fiu mai curioasa, legata de toata surpriza asta.

Usa se deschidea incet si un barbat inalt de vreo 40 de ani isi face aparitia.

Cand il vede pe Liam pe fata lui apare un zambet urias. Deschide usa mai larg si ne face loc sa intram inauntru.

-Va asteptam! Spune barbatul inca zambind. Urmati-ma.

Mergem pe un coridor intunecat pana in fata unei usi aproape ca cea de la intrare doar ca pe ea era desenat un copac.

- Sper sa va placa! ne spune barbatul in timp ce ne deachidea usa.

- Daca e asa frumos ca in poze atunci sunt sigur ca o sa ne placa sau cel putin mie. Vino, Becca!

L-am urmat pana la intrare. Imediat ce treceai de pragul de la usa parca intrai intr-un parc intr-o zi de primavara, sau intr-o gradina in care iarba e proaspat tunsa. Erau multi copaci plini de flori colorate. Liam inainta printre copaci pana in fata unei banci. Asta chiar parca e un parc. Ne-am aşezat amandoi.

- Si.. ai mai fost aici vreodata? Nimeni nu vorbea si ma simteam ciudat trebuia sa spun ceva.

- Nu e prima data cand vin aici, am vazut doar poze pe internet. Si mi se parea interesant.

- Chiar e frumos si putin ciudat in acelas timp.

- De ce ti se pare ciudat?

De ce se uita la mine de parca am zis o prostie?

- Pai, nu stiu. Nu am mai vazut copaci care cresc in interior. Si nu intr-un ghiveci sau intr-un parc. Parca e totul de plastic aici.

- Aah.. un zambet larg ii aparu pe fata, care ma face si pe mine sa zambesc.  Nu prea stiu cum frunctioneaza asta dar chiar e totul real.

Imediat ce a terminat de vorbit de ridica de pe banca si a mers la primul copac care era mai apropiat de banca.  Nu prea stiu ce copac ar trebui sa fie ala dar are niste flori rozi si dragute. De unde Liam a rupt una. E asa frumos.

Deja era inapoi langa mine.

- Uite chiar e real. Si asta e pentru tine. A intins floarea catre mine.

Ce dragut! Am luat floarea din mana lui.  -Multumesc.  Chiar e reala si miroase foarte bine.  Si obraji mei ard.