Twitter {L.P}

Capitolul 32

Parca tot din jurul meu a disparut, toata incaperea,fiecare copac minunat, fiecare fir de iarba. Eram doar eu si Liam, nimic mai mult. Nu credeam niciodata ca am sa ajung pana aici si nu ma refer la Los Angeles. L-am intalnit pe Liam, pe baieti. Si acum sunt aici pe o banca, parca intr-un vis, doar eu si Liam. Nu ma asteptam sa ii simt vroeodata buzele fine peste ale mele. Visele chiar pot deveni realitate. Si visul asta chiar nu as vrea sa se termine vreodata.

Buzele lui s-au departat usor de ale mele. Ma privea direct in ochii cu zambetul acela perfect. Zambeam si eu, inca tot nu imi vine sa cred ce sa intamplat. Obraji mei inca ard si sunt sigura ca sunt rosie. Imi vine sa imi pun mainile pe fata ca sa imi ascumd obraji rosii.

- Ce ai zice sa ne intoarcem inapoi la hotel? Se face destul de tarziu.

- Da.. okay.

Am impresia ca daca vom iesi din incaperea asta, tot ce sa intamplat pana acum va disparea. Dar, imediat ce ne ridicam de pe banca, Liam ma i-a de mana si isi impleteste degetele cu ale mele. Mergem impreuna catre usa pe  care am si intrat aici. Trotuarul e plin de oameni care merg in ambele sensuri. Toate semafoarele sunt culoarea verde, asa ca nu mai trebuie sa asteptam.

- Cum ti sa parut? 

- La inceput mi sa parut ciudat, nu am mai vazut asa ceva inainte, nu credeam ca e posibil asa ceva. Dar, pana la sfarsit a devenit parca un vis, care urma sa dispara de imediat ce ieseam din incaperea acea.

- Deci sa inteleg ca ti-a placut? 

- Da!

Masina se deschide cu un sunet scurt si amandoi intram. Drumul pana la hotel pare mult mai scurt. Mi-as dori sa dureze mai mult. Ma simt bin ecand imi petrec timpul cu Liam.

- Liam?  vocea mea abea se aude..

- Da?

- Stiu ca poate e o intrebare ciudata... dar, chiar vreau sa stiu... daca nu am avut zborul azi cand il vom avea?  .. Nu vreau sa crezi ca vreau sa plec sau ceva.. Chiar imi place sa fiu aici cu voi doar ca..  

- Chiar nu stiu.. Mi-ar placea sa mai ramai in preajma mea.. Bineinteles daca si tu iti doresti.

***

Usa camerei mele de hotel se deschide cu un scurt clic. Intru in camera si inchid usa in spate.

- Mimi! Ce sa intamplat?

Nu am mai vazut-o plangand de mult timp si mai putin cu un baiat de fata. Mimi sta pe marginea patului cu capul pe pieptul lui Niall si telefonul in maini.

- Cred ca ar fi mai bine sa va las singure.. Becca, te rog daca aveti nevoie sau daca Mimi vrea sa ma intorc trimite-mi un mesaj

Iau loc langa Mimi. O cunosc in deajuns de bine, dar asa nu am vazut-o prea des.

- Ce sa intamplat..?

- E mama.. vocea ei e stinsa.. tata a sunat.. in timp ce venea acasa de la cumparaturi.. un sofer neatent.. nici eu nu am inteles prea bine.. doar ca e la spital abea ce a intrat intr-o operatie.. incerca sa imi explice doar ca vocea ei se pierde printre suspine.

- O doamne! De ce nu ai sunat imediat ce ai auzit? As fi venit inapoi la tine.

- Nu am vrut sa iti stric ziua..

- Sti ca as fi mereu aici pentru tine! Nu ar conta ce intalnire sau program as avea.

Stam o vreme asa.. capul ei se odihneste pe umarul meu. Pana cand suspinele ei se opresc.

- Ce o sa faci?

- Trebuie sa ma intorc, sa ne intoarcem. Nu stiu.  Tata.. mama au nevoie de mine. Nu vreau sa patesca ceva.

- Inteleg. Ar trebui sa vorbim cu baieti..?

- Cam asa. O sa iti las un mesaj lui Niall sa ne vedem undeva..

***

La mai bine de ora si jumatete suntem in aeroport. Si dupa o discutie lunga, Mimi inca isi doreste sa zboare singura inapoi dupa ce Liam a propus sa mai raman. Ma bucur enorm ca vrea sa mai raman, doar ca stiu ca Mimi are nevoie de mine.

- Esti sigura ca nu vrei sa vin cu tine, Mimi?

- Uf, Becca. Sunt sigura. Mama are nevoie de mine. Stiu ca suna ciudat doar ca tu ma ai doar pe mine acolo... nu vreau sa fiu rea sau ceva doar.. relaxaza-te. I-a o pauza de la viata de acolo.

- Sa ai grija de tine! Sa sti ca mai vreau sa te intalnesc in viitor. Niall o imbratiseaza primul.

- O sa am. Iti promit. Se despartesc din imbratisare si Niall se intoarce langa Liam.

Mimi ma imbratiseaza si pe mine strans, la fel si pe Liam. Ea pleaca catre poarta de control zambind, iar eu ma simt tot mai prost ca nu sunt impreuna cu ea.

- Ma bucur ca ai ramas, Becca! Acelas vis apare din nou, doar ca acum e mult mai real. Buzele lui se simt minunat si as vrea sa le simt cat mai des posibil.