Twitter {L.P}

Capitolul 20

- Te rog, nu imi spune ca nu l-ai luat cu tine.

- Ba da! Doar nu sunt nebuna sa il las in vitrina!

- Atunci unde e?

- E in camera! Merg sa il iau pana ma intorc sper sa fi gata!

- Bine!

Sa ridicat de pe pat si a parasit camera. Eu am mers la rucsacul meu am scos biletul meu pentru concert, am luat cheile de la camera de pe masa de langa oglinda, cu ocazia asta am mai aruncat si o privire in oglinda. Am iesit din camera, fix cand Mimi a deschis usa camerei ei.

- Gata?

- Eu da! Dar, tu?

- Si eu! Ai gasit biletul?

- Sigur! Stiam ca l-am luat cu mine, doar ca am uitat sa il iau la mien cand am venit la tine in camera.

- Bine!

Mi-am simtit telefonul vibrand in buzunar. L-am scos si beculetul albastru imi arata ca am o notificare noua.

Twitter: 1 mesaj nou

Real_Liam_Payne: Buna, Rebe! Pregatita pentru concert?

ReBecca52: Buna, Liam! Da, sunt pregatita doar ca am emoti.

Real_Liam_Payne: De ce ai emoti doar nu e prima data cand ma vezi?

ReBecca52: Stiu! Dar, tot am emoti!

Real_Liam_Payne: Ehh! Eu te las acum trebuie sa merg la baieti. Deabea astept sa te vad in multime!

ReBecca52: Si eu astept sa te vad!

Blochez telefonul si il bag inapoi in buzunar.

- Cine era? cum sa nu ma intrebe ea cine era.

- Liam!

- Pai, bine! Acum mergem daca nu vrei sa intarziem?

- Sigur!

Inaintam pe holul lung pana am ajuns in fata lifturilor. Mimi a apasat pe butonul care cheama liftul. Dupa mai putin de doua minute liftul a venit, iar noi am pasit inauntru.

- La ce etaj doriti sa ajungeti? era un domn imbrcat in costum care avea un ecuson cu un nume, lucreaza aici.

- La receptie.

- Sigur!

A apasat un buton si imediat usile sau deschis iar noi am coborat. Era plin de oameni care mergeau de colo-colo. Am zarit usa si am luat-o pe Mimi de mana si am tras-o dupa mine catre usa.

- Heii! m-am oprit in loc.

- Ce e?

- Pot sa merg singura.

- Atunci, vin-o!

Un domn ne-a deschis usa iar noi am pasit afara.

- Ce oras mare!

- Stiu!

Priveam amandoua cladirile din jurul nostru si oameni care mergeau ca furnicile pe trotuar.

- Buna, domnisoarelor! Voi ar trebui sa fiti Rebecca si Mimi?

- Buna! Da, noi suntem!

- Ei bine eu o sa va conduc la concert. Eu sunt John.

- Imi pare bine sa te cunosc!

- Mergem?

- Sigur!

Mimi cred ca inca visa la orasul asta, am  luat-o de mana si am  tras-o dupa mine si eu la randul meu mergeam dupa John. Dupa putin mers am ajuns in dreptul masini cu care ne-a adus si Ralph de la aeroport. El a scos cheile in buzunar, a apasat un buton si masina sa descuiat. Ne-a deschis portiera, am intrat amandoua, el a trecut prin fata masini si a urcat pe locul soferului.

Cred ca nu a durat mai mult de 30 de minute  si am ajuns in fata la arena mare. A parcat masina si ne-a dat indicati legat de locul unde trebuie sa dam biletele si sa intram.

- Doamne, ce mare e! Asa a fost si la concertul la care ai fost tu?

- Nu era asa mare! 

Parca mi imaginez pe baieti pe scena. Si toti fani care tipa. Doamne! Nu credeam ca o sa ajung vreodata aici.

- Buna, fetelor!