Twitter {L.P}

Capitolul 17

"- Mimi, vezi si tu ce vad si eu?"

- Depinde! Ce vezi tu?

- Serios, Mimi! Ce poate sa imi sara mie in ochi?

- Nu stiu!

- Tu chiar nu ma cunosti?

- Beccy, nu te supara dar, la cate lucruri sunt aici pot sa vad multe lucruri!

- Hai sa mergem stam pe loc ca doua nebune!

- Chiar! Nu mi-am dat seama ca facem asta!

- Ce sarcasm ai! am pornit amandoua din loc. Dar, ne-am oprit cand am auzit numele meu strigat de o voce ciudata. Ne-am intors amandoua si in fata noastra a aparut un barbat in costum negru. E gigant. Ne holbam amandoua la el. De ce oare nu ii spune nimic ea e tupeista aici? Serios? Trebuie sa o fac eu.

- Buna! Ii zambesc? Sigur ca o fac!

- Buna! Domnisoara Moore?

- Da! Dar, dumneavoastra cine sunteti?

- Ralph, bodyguardul lui Liam. a vobit mai incet ca de obicei.

- Vrei sa faci o poza cu mine? Te rog!

- Mimi! am ridicat eu puti tonul la ea

- Beccy!

- De ce ma imiti?

- Deci, domnule Ralph vreti va rog sa faceti o poza cu mine?

- De ce ai dori o poza cu mine? Sunt doar un om obisnuit.

- Eu fac poze cu toti oameni! Si acum o sa va arat asta. O sa merg sa fac o poza cu doamna accea. Arata cu degetul catre o doamna invarsta care bănuiesc ca astepta sa vina cineva dupa ea sau astepta sa plece undeva.

Mimi a scos telefonul din buzunar a deschis camera foto si acum mergea către doamna accea a vorbit ceva cu ea si dupa au facut o poza.

Asa arata un pufulete nebun!

Si acum venea inapoi.

- Ati vazut! Acum pot sa am o poza cu dumneavoastra?

- Spuneti-mi Ralph! Haideti sa mergem daca nu doriti sa întarziati la concert!

- Cum am putra sa intarziem e abea 19:30?

- Din cate mi-a spus domnul Payne, voi trebuie sa stati la un hotel in noaptea asta si trebuie sa va pregatiti pentru concert, si mai e si drumul pana la hotel.

- Vai!

- Are dreptate Mimi!

- Stiu, de ce crezi ca am spus vai?

- Esti un pufulete nebun si ciudat!

- Domnisoarelor! Mergem?

- Da! am spus amandoua la unison

- Ne-am sincronizat!

- Da! Am inceput amandoua sa radem

- De ce radem? si acum radeam mai tare

- Va rog, urmati-ma!

Ne-am oprit din ras si l-am urmarit catre iesirea din gigantul aeroport. Am mers prin parcarea mare pana la o masina gri-argintiu. Cum a tinut mine unde a parcat masina? Are memorie fotografica sau ce?

A scos cheile din buzunarul pantalonilor, a apasat pe un buton si masina sa descuiat.

- Intrati!

Tinea portiera deschisa ca noi sa putem intra. Ce frumos! Ma simt ca o fata bogata si rasfatata. Si, nu imi place asta! Am urcat in masina, el a inchis portiera si am urcat si el pe locul soferului. Oare cat aveam de aici pana la acel hotel sau unde mergem?

- Daca nu te superi cat timp va dura pana ajungem la locul, hotelul sau ce o fi ala unde mergem?

- Mi-ai furat cuvintele, Mimi!

- In jur de jumatate de ora.

- Mulțumesc!

Deabea astept sa ajung la spectacol, sa ii intalnesc pe baieti. Nu mai am rabdare! Sunt asa fericita ca e si Mimi cu mine. O sa ii intalnesc si pe baieti pur si simplu nu imi vine sa cred. parca e un vis. Ma uit catre Mimi, cred ca si ea se gandeste la toate astea, pentru ca doar priveste afara. Sau ii e dor de mama ei. Ele nu stau prea mult despartitie niciodata, tine foarte mult la mama ei. Ce ar fi sa o sun eu pe mama ei? Ce idee buna! Scot telefonul din buzunar deschid agenda si o apelez pe mama lui Mimi, nu apuca sa sune de doua ori ca ea raspunde, si vocea ei rasuna peste linistea din masina.

- Buna, fetelor!

- Mami! a strigat Mimi

- Buna, scumpo! Ce fac fetele mele?

- Suntem in masina. Mie dor de tine, mami!

- Si mie de tine, scumpo! Dar, nu te gandi la asta acum, distreaza-te! Distrati-va! Aveti grija de voi! Rebecca, Mimi aveti grija una de alta, da?!

- Da, mama!

- Sigur! Normal ca o sa am grija de pufuletele meu!

- Bine! Sa aveti o zi frumoasa! Acum lasati-ma sa mai dorm putin!

- Scuzati-ma am uitat de fusul orar!

- Nu e nimic acum o sa inchid!

Si cu un bip scurt telefonul sa inchis.

- De unde ai stiut ca vreau sa vorbesc cu ea?

- Stiu ca nu poti sta fara ea! Te cunosc, pufulete!

- Te iubesc!

- Si eu te iubesc, Mimi!

I-am dat inbratisare si iar dupa fiecare a revenit la locul ei. Mi-am intors privirea catre drum ca sa observ ca deja eram in marele oras. Cladiri uriase erau si in dreapta si in stanga soselei, parca imi imaginam ca e altfel aici. Tot un oras se vis rămâne.

- Mai avem mult?

- Nu, doar cateva minute!

- Multumesc!

- Nu asa imi imaginam ca e aici! Tu, Beccy?

- Nici eu, Mimi!

- Oricum imi place!

- Si mie!

Dupa cateva minute masina sa oprit in fata unei cladiri. Am coborat cu toti si l-am urmat pe Ralph in cladire.

- Asteptati aici, revin!

- Sigur!

Ce hotel e asta? Asa urias si toti oameni asta care umbla ca niste furnici de colo-colo. E prima data cand sunt intr-un hotel ca asta.

- Doriti sa va conduc pana sus sau mergeti singure?

- Cred ca ar fi mai bine sa vi cu noi.

- Bine! Atunci urmati-ma.

Am mers cu el catre lift, care era deja jos si am intrat cu toti.

- Voi doua veti avea camera la etajul 11.

- Vai de mine! Nu vreau sa privesc pe geam.

- Haide, Mimi! Serios acum!

- Da, bine bine!

Liftul sa oprit iar noi am coborat intr-un coridor lung.

- Domnul Payne, a cerut ca voi sa aveti camere separate. Dar, va veti putea vedea, deoarece camerele voastra sunt una in fata celeilalte.

Am mers pe coridor pana am ajuns in fata camerei cu numarul 1569. Ralph si-a scos telefonul si a citit ceva.

- Camera 1569, a lui Rebecca si 1312 aici a lui Mimi. Aici aveti cheile eu o sa plec!

- Mulțumim, Ralph!

- A fost o placere! ne-a facut din mana si a plecat catre lift.

- Beccy, eu vreau sa fac un dus. Si daca doresti ne vedem dupa ce termin?

- Sigur!

Am descuiat camera si am intrat, doamne ce mare este! Am privit intrega camera dar privirea mi-a ramas la pat.

- Ce e aia acolo?