True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 6

Perspectiva lui Isaac

Când mi-a deschis tatăl lui Jessie, rămăsesem fără cuvinte, nu prea știam ce se ii spun și felul in care mă privea, mă speriase puțin, însă știam de ce am venit aici "Să am o șansă cu Jessie, și nu am de gând să îl las pe tatăl ei să îmi ia asta" , ii zâmbesc apoi, mai liniștit mă invită în casă, își strigă apoi fiica, în momentul în care o vad pășind pe scări, realizez că a meritat toată frica pe care o simțeam, era superbă, nici eu și nici tatăl ei nu ne puteam lua ochii de la ea, trandafirii pe care ii tineam in mâna se minunau și ei de frumusețea lui Jessie. Se aproprie de noi și mă îmbrățișează, însă tatăl ei parea calm. Când se retrage, Jessie îl privește, probabil se aștepta și ea să reacționeze altfel, însă nu a făcut-o. O prind sigur pe mine de mână și părăsim casa, când ieșim și inchidem ușa in urma noastră reusesc să leg și eu câteva cuvinte, spunându-i doar :

-Ești superbă! *Ea nu îmi mulțumește verbal, însă se adâncește mai mult în îmbrățișarea mea, semn ce îmi transmite că acceptă complimentul. Nu alesesem ceva special pentru seara asta, doar să luam cina ai apoi să ne plimbăm pe malul marii, ea nu știa nimic de planurile mele, însă voiam să fie surprinsă și asta pentru că vreau să văd ce este mai exact intre noi, nu pare prea sigura pe relația asta, însă eu sunt dispus să o fac să creadă în ea.

-Unde mergem? Cu întrebarea asta mă readuce pe pământ.

-Amm ... vei vedea!

-Deci ești și misterios, spune ai apoi zâmbește..

-Și misterios, asta înseamnă că mai sunt cum? *Ea doar își ridică privirea atât încât să îmi dau eu seama că obrajii ei au luat foc..Râdeam în gândul meu și am strâns-o mai tare la piept.

**
Am intrat în restaurant și am mers direct la masa noastră, i-am tras scaunul, am ajutat-o cu geaca și ea s-a asezat, am făcut și eu în tocmai și am comandat. Ea a preferat doar o salată, nu pot intelege fetele astea și mai ales pe ea, este slabă și frumoasă, arată bine de ce mănâncă doar o salată?!
În timpul cinei nu ne-am adresat prea multe cuvinte, însă privirile noastre vorbeau pentru noi, o priveam atât de sincer, iar ea mă privea atât de inocent, îmi place Jessie,m-a atras din prima secundă de când am văzut-o la biserică, are ceva, ceva ce doar la ea am văzut până acum, nu îmi pot da seama ce, însă e doar al ei, atrage prin acest ceva care poate nu voi descoperi ce este, însă am știut încă de atunci că aș vrea să fie mai mult, dar nu stiam nimic, nu stiam cine este sau dacă o voi mai revedea, însă se pare ca destinul a ales pentru noi.

După cină, am prins-o cu încredere de mâna și am părăsit restaurantul. Am mers în stația de autobuz. Pare amuzant, așa este, însă in același timp, e romantic când iși așează capul pe umărul tău și mâinile vi se incleștează, ea a făcut asta, parcă simțeam că așa va fi. Încă nu știa unde mergem și chiar dacă ar fi știut, tot ar fi fost un mister, ce am căuta noaptea le o plajă?!

Mă mișc ușor astfel încât să o anunț că am ajuns, coborâm și mă privește surprinsă, nu cred că am mai fost aici, nu pare că ar ști unde am de gând să o duc :

-Te pot lega la ochi?

-Să am încredere în tine? Mă întreabă amuzată, mă dăduse puțin peste cap întrebarea asta, adică de ce nu ar avea încredere în mine?!

-Normal că da! *Ea se uită apoi în ochii mei și dă din cap, îmi iau eșarfa de la gât și o asez in jurul ochilor ei, apoi o prind de mână..
**

-De ce se aud valuri? *Eu pun mâna pe nodul esarfei și ii dau drumul..

-Pentru că suntem pe o plajă.. *Reacția ei a fost pur și simplu wow, ii scânteiau ochii de uimire și bucurie, erau mult mai frumoși, eu mă bucuram doar că este surprinsă. Se întoarce cu fata spre mine și mă privește, eu îi pun mâna pe obraz și mă apropii de ea, însă ea se retrage repede și fuge,nu înțelegeam nimic, nu știam ce se întâmplă, însă mă liniștesc imediat ce o aud strigând :