True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 5

         Zilele trecuse, si astazi incepeam prima zi de facultate aici in Londra. Nu cunosteam pe nimeni, insa era suficient ca o stiu pe Alison. Intre timp mai vorbisem cu Isaac, insa foarte putin pentru ca asa cum eu nu voiam sa il deranjez pe el, nici el nu voia sa ma deranjeze. Dar imi promisesem ca anul asta va fi diferit, ca voi fi fericita. Eram in fata facultatii si impreuna cu Alison priveam spre cladirea imensa.
Putin emotionate pasim in facultate, holurile erau lungi, si o multime de studenti se plimbau. Ajungem la panoul principal si aveam cursul de "Istoria psihologiei ". Aflasem clasa, insa nu stiam unde se afla mai exact. Fara sa vreau intrasem iar in cineva cu corp solid, nu pot sa cred ca asta se intampla din nou. Cand mainile lui ma prind de sold, imi intorc repede privirea si nu ma inselasem deloc, era Isaac, dar ce cauta aici?

-Tu aici ?

-Da, nu am plecat in Franta, dar tu parca erai cu Alison .Credeam ca te-ai intors in New York, spune parca abia reusind sa isi stapaneasca fericirea din glas.

-De fapt nu, ea a venit aici, nu voiam sa mai plec de langa parinti!

-Asta înseamnă că suntem colegi?  *Eu dau din cap. Si inseamna ca ... Eu il intrerup dand timida din cap, el ma imbratiseaza. Nu știu mai exact pentru ce am dat afirmativ din cap, dar era asa bine in bratele lui, nu as fi vrut sa ii mai dau drumul, insa o fata satena si inalta se apropie de noi si isi drege glasul zgomotos. Ma retrag din bratele lui si deranjata ca ne-a intrerupt momentul o intreb :

-Este vreo problema ?

-Esti intr-o facultate, nu intr-un bordel ! *Cand aud cuvantul "bordel" cu greu ma puteam abtine sa nu ma infing in parul ei, insa l-am privit pe Isaac, apoi m-am uitat la prietena mea care numai din priviri imi spunea sa nu imi pun mintea cu ea. Voiam sa ii raspund, insa mi-a luat-o Isaac inainte :

-Nu cred ca e o problema daca imi imbratisez iubita, esti geloasa ? *Iubita? Intelesesem ca i-a fost dor de mine, ca simte si el ceva, insa as fi preferat sa aflu in alt mod ce sunt eu pentru el.

-Nu chiar ! Am mai vazut eu fete ca ea si sunt sigura ca nu ajunge departe. *Auci, asta chiar a durut.Poate nu par eu ce mai serioasa fata, insa stiu sigur ca sunt mai desteapta ca ea.

-Eu stiam ca sunt la o facultate de psihologie, ma asteptam ca cei de aici sa gandeasca mai mult, insa tu esti exemplul ca oricine poate ajunge cineva pe bani sau in cazul tau pe forme.  *Ii cazuse fata si ei, dar si lui Isaac, probabil nu se astepta sa reactionez asa, prietena mea era obisnuita, mai patisem de astea si in New York. Tipa satena se intoarce nervoasa si pleaca. 1-0 mai jucam ?

-Ce a fost asta? Ma inteaba Isaac socat.

-Ah... doar ...

-Ai cunoscut-o pe Jessie. Spune prietena mea razand. *Insa eu putin nervoasa, si suparata pe reactia lui, adica sincer nu ma asteptam sa ma intrebe "Ce a fost asta ?" , ma asteptam sa imi spuna "A meritat tot ce ai spus " am decis sa plec, nu stiam unde pentru ca nici nu cunosteam facultatea, insa macar nu mai era vreo fata satena prin preajma si nici vreun Isaac. Vazusem in fata un baiat, ma intrebam daca incepuse cursurile pentru ca mersesem putin si nu vazusem pe nimeni, insa baiatul asta, poate stie unde este sala mea.

-Amm... Bună! *El se întoarce ușor pe vârfuri și mă privește curios.

-Te pot ajuta cu ceva, întreabă în cele din urmă..l

-Sunt nouă și nu știu unde este sala 167, m-ai putea ajuta?  *El mă privește și zâmbește, si abia după aceea îmi răspunde :

-Ai noroc că și eu mă îndrept spre aceeași sală. *El o ia înainte, iar eu îl urmez. Tipul e destul de rebel și asta nu o spune doar felul în care mi-a răspuns, ci și privirile pe care mi le arunca si vestimentația, tot. Trebuie totuși să recunosc că arată bine, iar cu zâmbetul ăla sunt sigură că a dat peste cap o mulțime de fete, ma zăpăcise chiar și pe mine, in stomacul meu se dadea deja o luptă, nu prea intelegeam ce mi se întâmplă.
Ajungem în dreptul unei uși imense, el o deschide și intră, eu îl urmez.