True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 18

Eram atentă chiar și la cel mai mic detaliu, voiam ca totul să fie perfect, rochia era precum în basme, prinţul superb, decorul desprins dintr-un vis, din visul meu. Mai erau puține lucruri de pus la punct, aveam domnișoarele de onoare, aveam și cavaleri, tata era emoţionat, ziua cea mare se apropia, bebe era tot mai agitat, recunosc am lăsat oboseală să mă domine, stresul și el și nu am avut timp să mă gândesc dacă asta face bine copilului, dar dacă aș fi spus "Sunt obosită, nu mai pot" nu m-ar mai fi lăsat nimeni să ajut la nunta mea. Toţi au contribuit așadar cu ceva, mătușa Anais și unchiul Edward au ales invitațiile, mama florile, Alison a pregătit sala împreună cu Robert și Isaac, tata a ajutat câte puţin peste tot, Matei a trimis invitațiile, David se pregătește emotional pentru acest moment și bineînțeles a fost mereu prin preajma mea pentru a fi sigur că nu pătesc ceva. Discursul meu nu era așa cum poate visam să fie, era scurt, dar cred eu cuprinzător și abia așteptam să mă apropii de altar tinându-l pe tata de mână și privind cu David așteptă să devenim un întreg, o singură inimă care bate, o familie pentru tot restul vieţii.

-E totul pregătit pentru mâine?

-Tati, tot, absolut tot e pregătit! Pari mai stresat decât mine.

-Sunt, vreau să iasă totul bine, te măriţi.

-În legătură cu asta, am vorbit cu David și el își dorește să rămânem cu voi, nu vrea să ne mutăm.

-Serios? Adică nu pleci, dar nu poţi, copilul!

-S-ar bucura să vă aibă prin preajmă și ne vom descurca noi, când va mai crește extindem casa sau nu știu, dar va avea camera lui.
Tata mă îmbrățișează moment în care simțeam că mă sufoc, îmi luase parcă singurul strop de energie, mă simțeam amețită și aveam nevoie să mă așez, însă nu pentru mine îmi faceam griji, bebelușul era tot mai agitat. Îmi dau ușor drumul, însă tata mă prinde imediat.

-Jessie ești bine? La auzirea cuvintelor, David se întoarce brusc alergând spre noi, mama mă stropește cu apă și imediat David mă ia în braţe spunând că mergem la spital. Cu ultimul strop de putere pe care îl aveam în glas i-am spus aproape șoptit.

-Ce ne-am face fără tine? Și m-am relaxat în braţele lui, când m-am trezit eram deja la spital, intr-o cameră care nu mă bine dispunea, dar mă ţinea David de mână. Încerc să mă ridic pentru a-l vedea mai bine, dar nu mă lasă.

-Copilul e bine?

-Sunteți bine. Jessie m-ai speriat, trebuia să îmi spui că nu ești in stare să pregătești nunta, ai acumulat prea mult efort și puteai să faci rău și copilului și ţie.

-Voiam să ajut! Și intră imediat și doctorul.

-Cum vă simțiţi domnișoară Christian?

-Puţin amețită, bebe este bine? Eram intr-adevăr puţin speriată, pentru copil și pentru mine cred, încăpățânarea mea de a ajuta la organizarea nunţii mi-a făcut mult rău, putea fi, de fapt, mai rău de atât. Și nuntă?

-Copilul este bine, o să vă mai putem o perfuzie și puteti pleca, am auzit că pregătiţi o nuntă, eu dau din cap fericită și îl ștrang puternic pe David de braţ. Domnule Johnson aș putea vorbi puţin cu dumneavoastră? David se ridică, moment în care am simțit că doctorul îmi ascunde ceva, îmi era parcă frică să îi dau drumul la mână lui David, însă acesta se apleacă deasupra mea și îmi sarută fruntea.

Perspectiva lui David

Eram speriat, tremuram din toate încheieturile, nu știam ce urmează să îmi spună doctorul, dar nu aveam o senzație prea bună. Deja încercasem o sută de stări și îmi făcusem sute de scenarii cât am așteptat să aflu starea lui Jessie. Era prea mult pentru o singură zi, mă simtem atât de neputincios, mi-era greu să o văd întinsă pe acel pat știind că nu pot face nimic, voiam să intru acolo și să o ţin de mână, însă tot ce îmi dădeau voie să fac era sa privesc și să sper că va fi bine. Poate nu era ceva grav, însă în acel moment șimteam că o pot pierde, atât pe ea cât și pe cel mic, și acum vine și doctorul care mă ia de lângă Jessie dorind să îmi spună ceva, începusem iar să tremur, iar să mă gândesc la ce e mai rău, însă trebuia să rămân puternic pentru Jess.