True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 8

Nici dupa 5 minute de la intrarea noastra in cafenea, il vad venind pe David, care la fel de tupeis cum il stiu se apropie de masa noastra, la vederea acestuia, fruntea lui Isaac era incruntata.

-Ah buna si tie, nu, nu poti lua loc la masa, da ne vedem la scoala, o seara frumoasa. Ii zic eu destul de enervata de comportamentul lui. Iubitul meu era multumit de replica pe care i-am dat-o, zambetul i se largea tot mai mult si usor, usor se relaxa, Alison se amuza si ea, iar Robert, nu prea stiu daca a schitat vreun zambet, dar nici nu parea deranjat de replica mea, singurul uimit de raspuns si bineinteles deranjat a fost David .

-Nu credeam ca te deranjez asa tare !

-Ba chiar ne deranjezi, ne faci onoarea de a parasi masa ?

*El se ridica nervos, ma priveste dezamagit, intr-un fel mi se rupea sufletul, ochii lui parca cereau iertare, buze intr-o linie dreapta, ma faceau sa regret acum cuvintele rostite de buzele mele, atitudinea lui parea acum una moale, se lasase calcat in picioare, iar dupa fizicul lui si dupa atitudine as spune ca nu permite asta oricui, nu pot sa spun ca este un baiat rau, nu mi-a aratat asta pana acum ,dar mi se pare prea tupeist, iar prezenta lui in seara asta nu era benefia pentru nimeni, decat pentru el. Alison trebuia ajutata sa se aproprie de Robert, eu eram cu Isaac si el nu prea il place pe David, trebuia sa plece !

Am inghitit nodul care se formase in gat si imi privesc putin speriata iubitul, insa el nu reactioneaza in niciun fel, doar continue sa discute cu Alison si Robert, nici macar nu ma puteam concentra la subiectul lor, ma simteam prost, foarte prost, poate cum nu m-am simtit niciodata in viata asta .

-Ma scuzati, merg pana la baie! *Parca nici nu eram bagata in seama, ma ridic totusi de la masa, insa directia nu era spre baie, ci spre iesirea restaurantului, am incercat sa fiu subtilă, nu voiam sa fiu observata de cei de la masa, dar la cat erau de absorbiti de conversatie, pun pariu ca nici nu ar fi observat.

-David! *Dar nu imi raspunde, gandindu-ma ca poate nu a auzit, il strig si a doua ora, el se intoarce pe varfuri si imi raspunde sec si rece, mai rece decat vremea de afara :

-Ce vrei?

-Astepta putin, te rog !

-Am asteptat destul, ai zis ce aveai de zis, am inteles, te-am lasat, du-te si distreaza-te! *Si imi intoarce iar spatele, ma durea raceala lui, eu sunt cea care a gresit, nici nu inteleg de ce i-am vorbit asa, insa tocmai pentru ca ma simteam vinovata, voiam sa imi cer scuze, asa ca am inceput sa alerg si incet, incet l-am prins din urma, l-am tras cat de tare am putut eu de mana atat incat sa isi intoarca privirea spre mine, el m-a prins usor de spate.

-Te rog! *Si am inghitit in sec, eram atat de aproape unul de celalalt, ii simteam respiratia si ii auzeam bataile inimii atat de accelerate, am inghitit iar in sec, el ma privea, atat de inocent, atat de suparat, dezamagit si totusi dulce, ma pierdusem in ochii aia, nu mai stiam de ce sunt acolo, aproape in bratele lui si de ce il rog sa ramana, imi inghitisem toate cuvintele, nu stiam ce sa ii spun, el ma privea incontinuare si astepta sa vorbesc, dar nu mai aveam ce sa spun . Inca il tineam de mana, fiind si prea aproape unul de celalalt, insa nu ma puteam departa, nu pentru ca m-ar fi tinut el prea strans , ci pentru ca nu aveam puterea de-a ma retrage, mi se inmuiase genunchii sau nici nu voiam?!

-De ce te comporti asa ? *Ma aduce el pe drumul corect, si ma trezesc imediat, revin pe pamant si odata cu revenirea, imi mut si privirea, tocmai pentru a nu ma mai pierde in ochii aia mari si frumosi.

-Nu am vrut sa reactionez asa, imi pare rau, doar ca uneori ma scoate din minti tupeul asta al tau !

-Puteai sa ma iei deoparte si sa imi spui asta, nu sa ma calci in picioare in fata lor si mai ales in fata iubitului tau!