True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 13

Perspectiva lui David

Era în faţa mea, o ţineam de mână și îl priveam pe Taylor care pentru câteva secunde îmi doream să nu fie doar o păpușă și să fie al meu și al ei. Mă privea atât de inocent și părea atât de fericită, eram și eu la fel, ţipam ,urlam prin interior, de fericire, de mulțumire, voiam mai mult, mai mult de la acest sentiment nou ce mă încerca, voiam să ii cunosc toate formele și simţeam că lângă Jessie le pot trăi pe toate. Nu este prima femeie din viaţa mea, dar simt că este singura pe care o pot iubi pentru totdeauna.

-Ai vrea ...  Mă readuce ea cu picioarele pe pământ. Ai vrea să rămâi aici, cu mine,  cu Taylor am vrut să spun. *Eu îi zâmbesc, îi prind apoi capul intre mâini și îi sărut fruntea, apoi sigur pe mine îi răspund:

-Rămân cu voi, cu amândoi! 

Ea mi-l întinde pe Taylor, apoi cât se poate de fericită părăsește camera, mă așez pe pat, legănându-l pe micuţ și privindu-l,  tremuram deși știam că nu e cu adevărat un copil și nu al meu, dacă o păpușă trezește asta în mine, ce ar putea trezi propriul meu copil și cât de mare ar fi fericirea dacă acel copil ar fi al meu și al lui Jessie. 

Apare în cameră, într-o pereche de pijamale roz cu unicori, era amuzantă, dar nu caraghioasă, e chiar drăguță, o femeie în toată firea, frumoasă, curajoasă și serioasă și totuși o inima de copil, simţeam că Jessie este un copil, unul care se distrează și prostește atunci când aș avea nevoie de asta și serioasă atunci când situația o impune, dar mai mult decât atât, simţeam că ar fi lângă mine oricând, simţeam că am primit o șansă să nu o dezamăgesc și asta am de gând să fac, nu poţi pierde o astfel de fată. Mă ridic in grabă de pe pat, îl așez ușor pe Taylor, apoi mă apropii de ușă, ea o închide cu piciorul, iar eu o cuprind în braţe, apropiindu-mă tot mai mult de ea, simţindu-i respirația atât de greoaie, nici nu am mai așteptat, am sărutat-o pentru că asta era tot ce își dorea corpul meu, tot ce auzeam în capul meu să fac, era ceea ce îmi dicta inima, așa că am ascultat toate acestea și nu pot regreta, îmi tremura întreg corpul, buza îmi era amorțită, nu mai aveam control asupra a nimic, iar Jessie doar adâncea sărutul făcându-l mai pasional și mai frumos decât era deja. 

S-a retras ușor, apoi m-a privit, iar în clipa următoare mă trăgea de mână spre pat. Se așează și mă trage și pe mine după ea, mă lasă să mă așez comod, apoi își așează capul pe pieptul meu, eu jucându-mă în părul ei. Avea un miros atât de plăcut, iar părul era atât de moale, îmi cufund capul în părul ei și incep să visez, însă ea mă ţine treaz cu o întrebare:

-Vei pleca vreodată?  Se vedea clar că îi este frică, însă acum știam clar ce trebuie să fac. 

-Voi pleca!  Îi răspund eu și ea suspină. Dar mă voi întoarce mereu la tine. 

-Voi fi mereu soluţia de rezervă?  Mă întreabă confuză, nu mă așteptam la întrebarea asta, normal ca nu va fi, de ce e atât de nesigură pe mine?

-Nu, nu ești soluţia mea de rezervă și nu vei fi vreodată, ești singura mea soluţie.  Probabil voi pleca, în călătorii, poate voi lucra departe de tine,  eu la asta mă refer, oriunde aș pleca, mă voi întoarce mereu la tine. 
Acum o simţeam mai relaxată și îmi placea relaxarea cu care se lăsa pe pieptul meu. Intr-un final adoarme și acum încercam să adorm și eu, îmi era greu să adorm acum că o aveam pe Jessie lângă mine, dar probabil trebuie să mă obișnuiesc de acum.

**Mă trezesc cu Jessie lângă mine, în exact aceeași poziție, era atât de draguţă când dormea, nu voiam să o trezesc, dar trebuia să ajungem și la facultate și cred că nici nu ar vrea ca tatăl ei să vină și să ne vadă așa. Îi mângâi ușor părul, apoi ii sărut fruntea, ea se strâmbă, însă chiar si așa era la fel de frumoasă.