True Love (Volumul al II-lea)

Capitolul 11

Robert era în echipă cu Alison, iar eu eram cu David, într-un fel mă bucuram pentru că aveam șansa de a petrece mai mult timp cu el, adică șansa de a vedea cum este el de fapt.
Îmi iau telefonul și ii dau mesaj lui Alison, spunându-i că este în echipă  cu Robert și nu după mult timp primesc mesaj, mă așteptam să fie de la prietena mea, însă era de la David:

-Ce faci, mămico! 

-Doar pentru câteva zile. 

-Măcar îmi petrec timp cu tine, te-ai gândit la un nume?  Chiar aveam un nume pregătit, însă nu apuc să scriu mesajul că mă sună Isaac.

-Ce faci? 

-Bine, în casă, nu mă simt prea bine.

-Ai pățit ceva?  *Da am pățit că nu știu cum să mă hotărăsc în privința ta si a lui David.

-Nu am pățit nimic,  mă doare puţin capul.

-Ai văzut echipele? 

-Nu! * Îl mint eu.  Suntem o echipă nu-i așa? 

-Ești în echipă cu David, ar trebui să îmi fac probleme? 

-Eu ar trebui să îmi fac probleme?  *Era în echipă cu fata care se luase de noi în prima zi de facultate, nu mă gândeam însă la ea când am întrebat, ci la sora lui Robert.

-În niciun caz.

-Atunci nici tu!

-Bine, am puțină treabă, vorbim mai târziu? *Serios, adică doar voia să știe dacă e sau nu nevoie să își facă griji? Nimic altceva,  nimic de starea mea,  nimic despre răceala dintre noi de astăzi? 

-Sigur, cred că mă voi odihni puţin, îi răspund dezamăgită. *De fapt chiar aveam nevoie de o plimbare așa că după ce închid telefonul și mă asigur că vine cineva la Medeea, îmi iau gecuţa și ies afară.
Mă plimbam singură pe alee,  gândindu-mă la cum ar trebui să abordez situația în care ma aflu, toți îmi spuneau să risc, însă cu avertizarea că să o fac doar dacă simt că asta trebuie făcut, ce se întâmplă dacă doar am impresia că simt asta, așa cum probabil am doar impresia că Isaac îmi conferă acea siguranță. Cum ar trebui să mă comport cu iubitul meu și ce ar trebui să schimb la relația cu David, să fie schimbarea Isaac în relația cu David? Tresar însă când cineva mă oprește punându-mi mâna pe umăr, mă întorc și il văd pe David cu zâmbetul pe buze, la vederea lui,  zâmbesc și eu involuntar.

-Nu ai mai răspuns la mesaj, începe el discuția.

-Îmi pare rău,  mă sunase Isaac și am uitat!  Mărește puţin pasul astfel încât să ajungă la același pas cu mine și mă întreabă entuziasmat.

-Ce părere ai despre faptul că vom fi părinti?  *Asta mă dusese cu gândul direct la scrisoriile mamei pe care chiar așteptam cu nerăbdare să le citesc.

-Sunt fericită, abia aștept să avem grijă de micuţul Taylor.  *Zic însă fără să  vreau, chiar așa fericită eram că faceam echipă cu David, și nu orice fel de echipă, ci una în care trebuie să avem grijă de un copil?

-Deci Taylor, de ce nu poate fi fetiţă?

-Pentru că eu vreau băiat, ii zic cât se poate de serioasă.

-Iar eu vreau fetiţă,  așa vom face și când ne vom hotărî că vrem un copil?

-Poftim?  Ce te face să crezi că vom avea un copil sau că vom fi vreodată împreună?  *Replica pe care tocmai o dăduse îmi punea la îndoială faptul că aș mai vrea să fiu cu el.

-Ce am spus?  *Îmi răspunde nevinovat.

-Să nu mai spui niciodată asta!

-Bine,  nu mai spun, dar acum serios, ce se întâmplă cu tine?