Seventeen's sister

Începutul a ceva frumos

Zilele următoare vorbeam cu Vernon la telefon şi cu părinții mei.Vernon era la un concert în Changwon şi avea să ajungă în câteva ore.
De când l-am cunoscut pe acel băiat din vecini bunica nu mi-a mai dat pace.Îl chema în fiecare zi la noi şi îl invita la prânz sau la cină.Ne mai lăsa singuri să vorbim şi mereu ajungeam să mă prefac că nu înțeleg ce spune.
Azi bunica nu făcuse excepție.Îl chemase şi se afla la noi în casă de aproape o oră.Vernon trebuia să apară peste câteva minute să mergem la o cafenea.
Stăteam la masă cu bunicii şi cu acel băiat care aflasem că se numește Kim Ji Won,Bobby pe scurt.Mă simțeam ciudat să stau pe aceeași parte a mesei cu el iar în fața noastră să fie bunicii mei.
Arătam ca un cuplu ceea ce îmi displace.Nu vreau un iubit din altă țară doar pentru faptul că am fi despărțiți de sute de kilometri.Şi nu văd rostul unei relații la distanță.
Ca de obicei,bunica vorbea cel mai mult şi încerca să îl laude pe tânărul din vecini:
-Uită-te la el ce frumos este!spune bunica prinzându-i obrajii băiatului
-Mulțumesc,doamnă,dar... încearcă acesta să spună
-Bunico,îl doare.spun la un moment dat după câteva priviri rugătoare din partea lui
Bătrânica îl lăsă şi vru să iasă din cameră,dar s-a întors şi l-a tras pe bunicul după ea.Am rămas singură cu băiatul acesta.
El şi-a dres vocea ceea ce m-a făcut să îl privesc cu coadă ochiului.Mi-a atins mâna cu degetul lui arătător,gest care m-a făcut să-l privesc:
-Mulțumesc!
-Cu plăcere.spun sec
-Mi-ar plăcea să ieșim la o cafea.Poate îți mai arăt câte ceva de pe aici.propune Bobby
-Scuze,dar nu beau cafea şi am făcut un tur prin Seoul cu părinții.
-Atunci poate la un suc sau la o cofetărie.Nu am ştiut.Nu te-am văzut cu ai tăi,doar după ce au plecat.replică Bobby
-Nu ştiu dacă pot căci fratele meu va veni după mine în câteva minute.
Auzind îşi lăsă privirea să cadă pe podea.Îmi părea atât de rău.Nu vreau să supăr pe nimeni.
Îmi ridic mâna şi îi aranjez părul puțin ciufulut:
-Nu am vrut să te supăr.Scuză-mă.spun oprindu-mă şi lăsându-mi mâna să cadă podea
-Nu e nimic.Înțeleg că e mai frumos să fi înconjurată de vedete.spune acid
-Nu e adevărat,dar e fratele meu.Pentru el am rămas aici.
-Atunci putem ieși când ne mai vedem,când mai rămâi la bunicii tăi?speră el
Ce să spun?Ce să fac?
-Cred că putem.spun roşind
-Unde ai vrea să mergem?spune privindu-mă zâmbind
Aud un zgomot de afară şi privesc repede pe geamul ce avea vedere la drum.
Era dubița trupei.Oprise în fața casei şi din ea a coborât doar Vernon şi se apropia grăbit de uşa casei.
Când l-am văzut am simțit cum scap de o piatră de pe inimă.Bobby îl văzuse şi el.
-Cred că trebuie să plec.A venit fratele tău.
-Da.spun ridicându-mă repede de pe podea şi conducându-l pe tânăr spre uşă
Când să iasă tânărul,acesta dă nas în nas cu fratele meu.Vernon îl privise suspicios.Nu spunea nimic,dar în schimb Bobby îl salutase politicos şi plecă.
Vernon intră în sufragerie aruncându-mi doar un"mai vorbim despre asta".
M-am dus în cameră şi mi-am luat bagajul.Bunicii ne-au condus până la poartă unde noi ne-am urcat în mașină iar ei au intrat înapoi în casă.
Mașina nu era goală.Erau şi S.Coups şi Hoshi așezați pe bancheta din spate.Vernon îmi aşeză valiza în portbagaj şi se aşeză lângă mine.După câteva minute de când pornește mașina, Vernon pare interesat să mă interogheze:
-Cine era băiatul acela?spune Vernon şi privirile celor doi se ațintesc asupra noastră
-Ce băiat?țipă Hoshi
-E nepotul vecinei,Vernon.Nu îl cunoști?spun încercând să scap nevinovată
-Nu mai ştiu să-l fii întâlnit.recunoaște acesta puțin jenat
-Şi care e treaba cu el?întreabă Hoshi iritat
-Nimic.răspund scurt
-I-a făcut o mică vizită.Te-a sărutat?spune Vernon glumeț
-Ce?!se revoltă Hoshi
-Stai calm frate.E treaba lor.afirmă S.Coups cu lejeritate
-Mulțumesc.
-Tot vreau să-l cunosc.spune Hoshi foarte autoritar

Niciunul nu mai continua această discuție.Toți ascultam radioul care răsuna puternic.
Îmi întorceam privirea spre fiecare în parte.Îl priveam pe S.Coups care privea persoanele ce mergeau pe trotuar;Vernon era concentrat la ecranul telefonului din mâinile sale,când l-am privit pe Hoshi am constatat că ne priveam şi mi-am întors repede privirea.
După câteva minute am simțit o atingere pe umăr.Îmi întorc repede privirea şi îl văd pe blondin.
-Hai aici.spune tare
Îl refuzasem cu un simplu gest din cap.Vernon ne privea:
-Du-te,dacă vrei.Poți vorbi cu el.Măcar nu stai tăcută.
M-am conformat şi m-am mutat în spate,lângă Hoshi.
Pe parcursul drumului doar glasurile noastre se auzeau:
-Îmi este somn!țipă blondinul în urechea mea
-Dar nu țipa!i-am întors gestul, fapt care i-a făcut pe toți să râdă
După ce ne-am calmat Hoshi şi-a pus capul pe picioarele mele.Închisese ochii şi adormise așa. Vernon se mai uita din când în când la noi şi râdea.
Când am ajuns la casa lor a trebuit să-l trezesc.

Când am coborât din mașină am văzut doar un bloc mare,gri,lipsit de viață şi foarte normal.S.Coups mă prinsese de un umăr şi îmi şopti la ureche:
-Bine ai venit la ospiciu!spune apoi râde
Pielea mea deja se zbârlise şi îmi făceam tot felul de filme în cap precum că voi fi lăsată singură ori vor încerca să se joace cu mintea mea.
Oricum trebuie să rezist şi să stau lângă Vernon.

Bună dragilor.
Mă bucur că am reușit să finalizez capitolul astăzi.Nu am crezut că îl voi termina de scris.Nu este mult,dar mă revanşez.Dacă vreți să aflați ceva despre mine sau nu ați înțeles ceva din poveste până la acest prunc nu ezitați să mă întrebați.
Ne citim în capitolul următor.