Seventeen's sister

Bye-bye mommy and daddy

-Ce ai de gând să faci?spune fratele meu pe un ton serios
-Dacă spui că vrei să petrecem puțin timp împreună,ca frații,nu pot să te contrazic sau să mă opun.spun aruncând un zâmbet forțat
-O să ne distrăm aici.Şi o să îi cunoști şi pe băieți.Sunt de treabă şi chiar o să te înțelegi bine cu ei.spune Vernon fericit
-Cine a venit cu ideea aceasta?întreb iritată
-Hoshi,dar şi eu mă gândeam să fac ceva să petrec puțin timp cu surioara mea mai mică.spune şi îmi ciufuleşte părul

Îmi aranjasem părul şi mai vorbisem puțin,apoi am intrat în casă şi ne-am așezat la locurile noastre în așa fel încât să nu deranjăm pe nimeni.
Eu nu am putut să dorm toată noaptea.Mă gândeam doar la faptul că în două zile părinții mei vor pleca şi eu voi rămâne singură cu treisprezece băieți şi doi vârstnici cu care nu mă pot înțelege datorită topicului extrem de diferit şi a vârstei.Din cei treisprezece băieți unul era fratele meu cu care aş putea vorbi,dar cu restul?Restul mai mormăie câte o frază în limba mea apoi se lasă liniștea.Nu ştiam cum ar trebui să comunic aici,deși citisem multe lucruri despre obiceiurile şi tot ce ține de această țară parcă tot nu ştiam nimic.

De dimineață m-am trezit destul de odihnită ținând cont că adormisem cu mult după miezul nopții.Mama se pregătea pentru a putea ajuta la gătirea micului dejun,tata era deja pe afară cu bunicul,iar Vernon era dat dispărut.Nu îl mai văzusem prin casă cât mă schimbasem.
La prânz ne-am mai plimbat prin oraş.De această dată cu tot cu bunici.I-am convins să iasă la o plimbare cu noi.După prânz ne-am oprit la o cafenea.
Ajunşi acasă câteva ore mai târziu am început să îi ajut pe ai mei să își facă bagajele.O ajutam pe mama să își aşeze hainele în valiză,dar era un moment prielnic pentru a vorbi ceva important.Nu ştiam cum să încep,dar mi-am făcut curaj:
-Mamă,tu ești de acord să stau aici?o întreb punând câteva tricouri în valiza ei
-Draga mea,de ce să nu fiu de acord?Eşti cu Vernon şi sunt convinsă că o să aibă grijă de tine.spune ea hotărâtă
-Dacă nu o să îmi placă aici?Ştii bine că am refuzat de multe ori să vorbesc cu Vernon.
-Este ocazia perfectă de a petrece timpul cu fratele tău.Doar gândește-te cât de bucuros a fost să te vadă după atâta timp.
-Poate ai dreptate,mamă.Poate ar trebui să profit că fratele meu e faimos şi că vrea să își petreacă timpul cu mine.
-Îți faci griji de ceva?spune mama privindu-mă îngrijorată
-Dacă nu voi înțelege bine cu colegii lui?
-Din câte am înțeles ei au venit cu ideea.Deci te vor iubi.Nu te mai îngrijora.spune mama calmă

Următoarea zi,de dimineață,ai mei se pregăteau de plecare.Bunica le-a ambalat câteva feluri de mâncare şi le-a infiltrat prin bagaj.Trebuia să fie o surpriză când ajung acasă.
La prânz am mâncat pentru ultima dată în această formulă şi ne-am urcat în mașina bunicului pentru a pleca la aeroport.
Cum am ajuns în aeroport bunica a început să plângă.Am urmat-o şi eu apoi mama şi ușor ușor toți am început să plângem.
Cu câteva minute înainte ca părinții mei să plece spre avion şi-au făcut apariția şi grupul fratelui meu.Vernon şi-a luat la revedere de la mama şi tata.Cât timp el îi îmbrățișa unul dintre băieți,Dino,m-a luat în brațe în speranța că mă voi calma din plâns.
Era atât de ciudat să mă gândesc că voi vorbi cu ei la telefon şi voi sta departe de ei timp de două luni.Nu am mai stat despărțiți atâta timp niciodată.Oriunde mergeam erau şi ei dacă era ceva ce ținea mai multe zile,săptămâni.Era o experiență nouă care mă înspăimântă.
Eram în brațele lui Dino şi toți ceilalți încercau să mă calmeze.Hoshi la un moment dat m-a smuls dintre ei şi m-a luat doar el la pieptul lui.S.Coups îmi mângâia părul,iar Dk îmi zâmbea şi îmi spunea glume.
Până au plecat ai mei nu m-am mişcat de lângă băieți căci Vernon le acaparase atenția.Abia când să plece m-am dus şi i-am îmbrățișat.O îmbrățișare de grup care cuprindea toată familia.
La plecarea din aeroport Vernon vorbise cu bunicul să mergem să îmi iau haine şi ce mai am nevoie şi să stau peste noapte în casa unde locuiau toți treisprezece.
Bunicul refuză.El voia ca în noaptea aceasta să dorm la ei şi să mă învețe bunica ceva tradițional.Să vadă dacă îmi poate face rost de un costum tradițional pentru o sărbătoare care se apropia.
Toți au propus ca măcar să merg cu ei în mașină şi să ne mai cunoaştem.
Mă urcam în aceeași mașină cu fratele meu şi vedeam să toate locurile erau ocupate.Nu ştiam unde să mă aşez până m-a tras S.Coups lângă el şi m-a aşezat pe genunchii lui.Vernon era bucuros că nu trebuie să mă țină.
Muzica mergea la maxim în mașină şi niciunul nu spunea nimic.Hoshi îi făcuse semn şoferului să dea muzica mai încet să putem vorbi:
-Ești bine?mă întreabă Dino
Inițial,Hoshi voia să îmi spună ceva,dar cum s-a băgat Dino a renunțat la a-mi mai vorbi.
-Sunt bine.spun şi zâmbesc
-Asta e surioara mea.O să ne distrăm.spune Vernon
-Şi o să avem grijă de tine ca de propria noastră soră.continuă S.Coups
-Mulțumesc.spun încercând să nu plâng

Au mai vorbit între ei până am ajuns la bunica.
În restul zilei bunica mi-a arătat cum se prepară câteva mâncăruri tradiționale şi a vorbit cu o vecină să îmi dea costumul fetei sale.Așa că acum trebuia să mergem la ea să vedem dacă îmi este bun.
Când am intrat în casa vecinei am avut o surpriză destul de mare.Era şi nepotul ei acasă.Nepotul ei se întrecea cu bunicul său în putere.Imediat ce ne-au văzut pe mine şi pe bunica s-au ridicat şi ne priveau.Pe mine mă priveau amândoi ca pe un extraterestru.Cât timp bătrânică a plecat să aducă acel costum bunica s-a aşezat lângă cei doi făcându-mi şi mie semn să mă aşez.Aceștia au început să vorbească:
-Cine e domnișoara, Jenon?întreabă bătrânul
Jenon era numele bunicii,dar nu l-am auzit pe bunicul să o strige așa.
-E nepoata mea.Azi a plecat fiul meu cu soția sa înapoi în America şi au zis că o lasă aici vara aceasta.explică bunica
-Câți ani ai?mă întreabă băiatul
-Şaptesprezece.spun eu în engleză să scap de o altă întrebare
-De cât timp ești aici?mă întrebă el din nou
De această dată m-am uitat la bunica ca şi cum nu aş înțelege ce mă întreabă.A renunțat la întrebări când a observat că nu vorbesc aceeași limbă ca el.
Bătrânica a venit cu mâna goală şi spunea că nu l-a găsit,dar imediat ce îl găseşte ne va anunța.
Nepotul bătrânei a insistat să ne conducă până la casa bunicii,deși erau doar câțiva metrii. La poartă bunica îl săruta pe obraji în semn de mulțumire,dar eu am preferat să îi mulțumesc doar în cuvinte.

Bună dragilor. Promit că de la capitolul următor va începe distracția.Sper să vă placă.
Mulțumesc pentru toate voturile şi comentariile pe care le-ați lăsat în capitolul anterior.Sunt mândră de voi.Dacă vreți dedicații să îmi spuneți.
Ne citim în capitolul următor.