Seventeen's sister

Rugămintea

Vacanța cu familia în Coreea era pe sfârşite.Cu două zile înainte de a pleca înapoi în New York,Vernon m-a chemat să mai petrec puțin timp cu cei din Seventeen.
De dimineață m-au luat din fața casei cu dubița trupei şi am plecat spre o cafenea.Când am ajuns la cafenea am observat că fratele meu lipsea.M-am panicat:
-Unde e Vernon?
-Azi petreci cu noi.Vernon întârzie.spune Dino foarte amuzat

Ce era să vorbesc cu niște băieți pe care abia îi cunosc şi erau şi idoli?Mă gândeam să încep să îi întreb de viața lor pe scenă,dar poate acest subiect este dezbătut la fiecare interviu pe care îl dau.
Vernon o să ți-o plătesc cu vârf şi îndesat!
-Ai văzut oraşul?mă întreabă S.Cousp
-Am făcut un tur cu ai mei acum câteva zile.le răspund încercând să par prietenoasă
-Ai văzut toate atracțiile turistice?întreabă Junghan
-O parte,cred.Nu ştiu dacă le-am văzut pe toate.
-Hai să mai facem un tur cu traseele pe care nu le-ai văzut.spune Hoshi
-Doar dacă vrei.îl completează Seungkwan
Nu spuneam nimic,dar lăsasem,fără să vreau,o expresie neplăcută.Abia după ce mi-am dat seama îmi venea să intru în pământ de ruşine.
-Atunci ce ai vrea să facem?întreabă Joshua
-Nu ştiu.răspund încercând să nu îi privesc pe niciunul
-Hai să ne cunoaștem.spune Dino
-Tu poate ne cunoşti,dar noi nu ştim aproape nimic despre tine.spune Jun
-Ce ați vrea să ştiți?
-Hai să facem aşa:fiecare îți pune o întrebare şi tu răspunzi,când îți punem toți şi vrem să ştim ceva te mai întrebăm.propune DK
-Îmi convine.
-Ce hobby ai?întreabă S.Coups
-În New York îmi ocupam timpul liber cu muzică.
-Ce fel de muzică?continuă S.Coups
-Stai.O singură întrebare.spune DK
-Las-o să răspundă.Oricum auzim toți.O cunoaștem mai bine.îl contrazice Junghan
-Muzică folk şi clasică.
Toți se uitau ciudat la mine.
-Poți să detaliezi?Nu prea înțelegem.spune Seungkwan
-Făceam canto unde învățam muzică clasică şi lecții de chitară unde învățam piese folk.
-Deci te ocupi cu acelaşi domeniu ca şi noi.concluzionează Dino
-Să spunem.răspund zâmbind
-Cum ți se pare Seoulul?întreabă Junghan
-După câte am vizitat,mi-a plăcut.Este o capitală plină de cultură ceea ce mi se pare impresionant şi mi-aş dori să fie şi New Yorkul aşa.
Toți zâmbeau şi mă priveau.Se uitau cu drag la mine ceea ce mă cam înspăimânta.
-Îți place să dansezi?întreabă Hoshi
-Nu mă omor cu dansul,dar îmi place să îi văd pe alții dansând.
-Ai ascultat vreo piesă de-a noastră?întreabă Woozi
-Am ascultat o melodie acum câteva luni după ce mama şi tata au venit de la spectacolul vostru de debut.
-Ți-a plăcut?Ce melodie ai ascultat?continuă acesta
-Cred că se numea Shining Diamons şi mi-a plăcut.Chiar nu am crezut că fratele meu poate cânta aşa.spun eu
-Eu am compus-o.se laudă Woozi
-Toate le compui tu.spune The8
-Să lăsăm cearta.Doar nu vreți să vă certați de față cu o fată?spune Jun
-Să continuăm.spune S.Coups
-Ți-a plăcut surpriza pe care ți-am făcut-o când ne-am întâlnit?mă întreabă Seungkwan
-Am fost plăcut impresionată de surpriza voastră.Nu mă aşteptam.
-Care a fost prima impresie despre noi?întreabă The8
-Din păcate prima impresie nu mi-ați făcut-o acum ci când v-am văzut în videclipul piesei şi în câteva fragmente de emisiuni.Să vă spun sincer.Nu v-am agreat doar pentru faptul că fratele meu a renunțat să stea acasă.Abia când am venit aici şi v-am cunoscut mi-am schimbat total părerea despre voi.
-Care este părerea ta despre noi acum?întreabă Jun
-Îmi păreți niște băieți cu care poate vorbi oricine,fără fițe de vedete,destul de modeşti,foarte drăguți şi prietenoşi.Nu credeam să fiți aşa.Credeam că nu o să mă înțeleg deloc cu voi.
-Doar Hoshi e cam nesimțit.Restul suntem bine.râde Dino
Hoshi când a auzit s-a ridicat de la masă şi s-a îndreptat spre Dino.Bietul băiat s-a ridicat şi el şi a venit lângă mine.Hoshi a venit după el şi Dino mă luă în brațe.Hoshi a vrut să îl lovească,dar l-am oprit:
-A făcut o simplă glumă.Nu a vrut să te supere,Hoshi.spun şi îl mângâi pe Dino pe păr
Hoshi s-a enervat şi a ieșit din cafenea.Dino şi-a cerut scuze şi s-a întors la locul lui.Hoshi încă nu se întorsese în local,dar DK s-a dus după el.Când s-au întors amândoi s-au aşezat pe scaune şi nu mai scoteau niciun cuvânt.
-Cred că ar trebui să plec.E deja ora prânzului şi cred că ai mei mă aşteaptă.spun şi îmi las capul plecat
-Te ducem noi.spune S.Coups
Ne-am urcat toți în dubiță şi am pornit spre casa bunicilor mei.Dino şi Hoshi s-au aşezat în părți opuse ale mașinii şi nu vorbeau.Nu mă aşteptam ca Hoshi să se supere atât de rău.Eu îl făceam pe Vernon nesimțit de câte ori aveam ocazia când locuia în New York.
Când am ajuns am intrat toți în casă şi am văzut ceva ce mă enervase.Erau toți la masă şi vorbeau,inclusiv Vernon.De nervi i-am ignorat şi am trecut pe lângă ei ca şi cum nu ar exista.
Am plecat în cameră şi mi-am aruncat geanta.Mă durea faptul că fratele meu mă lăsase singură cu prietenii lui şi el era acasă vorbind cu părinții noştri.
După vreo zece minute mama a venit după mine şi m-a chemat în sufragerie unde se ținea discuția.
Vernon îmi făcuse loc lângă el,dar eu m-am aşezat lângă Hoshi unde am găsit un loc liber.
Vernon părea indignat de gestul meu,dar şi-a revenit la scurt timp după.
-Noi suntem de acord.spune Vernon
-Nu prea am încredere că o să vă descurcați.Nu e ușor să ai grijă de cineva.spune tata
Mă uitam urât la amândoi căci nu îmi dădeam seama despre ce vorbesc.M-am enervat şi nu am reacționat favorabil:
-Despre ce tot vorbiți?
-Vernon vrea ca tu să rămâi în Coreea cu el.răspunde tata
-Şi credeți că eu nu trebuia să ştiu?Adică să rămân şi să nu ştiu că rămân?Cum puteți să discutați un subiect legat de mine în absența mea?Sunteți incredibili.spun şi simt cum ochii mi se umple de lacrimi fiind nevoită să mă ridic şi să plec
Îl auzeam pe tata cum mă strigă în timp ce mă îndepărtam şi ieșeam din casă.Imediat ce am ieșit eu a ieșit şi mama să se asigurare că nu plec niciunde.
Refuzam să mai intru în casă.
-Dacă tot vreți să mă lăsați aici şi să nu ştiu de ce nu mi-ați spus ca să mă pot rătăci prin oraş şi să nu mai vin.spun plângând
-Nu spune asta.Draga mea,Vernon voia să rămâi cu el restul vacanței.spune mama mângâindu-mi părul
-Nu rămân cu adunătura asta de nebuni o vară întreagă.spun nervoasă
-Sunt niște copii buni.Nu trebuie să îi jugneşti.Nu au făcut nimic.le luă mama apărarea
-Voi nu m-ați întrebat dacă vreau să rămân.
-Am vrut să fie o surpriză.spune mama
Nu spuneam nimic.Vernon l-a trimis pe Hoshi să ne cheme înăuntru pentru a ne hotărî.Mama înainta,dar eu nu aveam de gând să mă mişc din loc.
Mama a plecat după ce o asigură Hoshi că mă aduce.Acesta s-a aşezat lângă mine şi mă privea nevinovat în timp ce eu îmi ştergeam lacrimile.
-Ești bine?spune el într-un sfârșit -Arăt ca şi cum sunt bine?Adică de ce nu aş fi?Ai mei complotează să mă lase în Coreea fără ca eu să ştiu.Mă simt super.spun şi încep să plâng şi mai tare
-Nu mai plânge.Vernon nu a vrut să te supere.Hai să mergem înăuntru.Poate ne vede cineva aici.spune şi se uită prin preajmă
-Mi-aş dori să fug de aici şi să mă lase toți în pace.spun şi mă uit în pământ văzând o piatră şi încep să scrijelec pământul uscat cu ea
-Hai înăuntru şi vorbești cu ei.spune el şi se ridică postându-se în fața mea
-Nu merg nicăieri.spun calmă,dar când simt că Hoshi mă ia pe sus mă enervez
M-a dus până în casă şi m-a aşezat unde eram şi înainte.Nu spuneam nimic.Eram înbufnată şi destul de indignată.
Oricum trebuia să mă răzbun pe Vernon,acum nu mă mai abțin.
-Caite,vrei să rămâi?mă întreabă Vernon
Caite era o prescurtare a numelui meu.Vernon îl folosea mai mereu când eram mici.Nu îmi plăcea să mi se spună aşa,mai ales acum.
-Cred că trebuia să mă întrebi înainte de a vorbi cu tata în absența mea.spun nervoasă
-Nu dramatiza.spune fratele meu sătul
-Nici tu nu mai hotărî in locul meu.îi spun acid
Mă ascunsesem după Hoshi şi nu mai vorbeam cu nimeni.Vernon mă mai întreba câte ceva,dar refuzam să îi răspund.După ce s-au săturat toți de ceartă,cei din Seventeen au plecat la dormitoarele lor în afară de Vernon care a rămas la bunica.
În timpul nopții l-am simțit cum se mișcă şi l-am auzit când mă striga în şoaptă.M-am întors nervoasă spre el,dar el s-a ridicat şi a ieșit din cameră.L-am urmat.Ştiam că avea un motiv întemeiat de a mă trezi.Am ieșit afară din casă şi ne-am aşezat pe scări:
-Chiar nu vrei să rămâi aici pentru restul verii?spune Vernon puțin dezamăgit
-Nu m-aş simți bine să stau aici fără mama şi tata.
-Mă ai pe mine.Eram atât de apropiați înainte şi acum te cerți cu mine încât mai ai puțin şi mă iei la bătaie.spune Vernon zâmbind trist dintr-un colț al gurii
-Nu ştiu ce să spun.Prietenii tăi sunt cam...impulsivi.Nu cred că ai avea timp pentru mine căci ești o vedetă şi ai spectacole.
-Am,dar încerc să văd dacă te pot lua cu mine.În cel mai rău caz poți sta cu bunicul pe canapea şi să vă uitați la fotbal în timp ce mâncați popcorn.spune Vernon la care începem amândoi să râdem nebunește
Apoi s-a oprit din râs destul de brusc:
-Cine e impulsiv?spune fratele meu cu o fată curioasă
-Prietenii tăi.
-Care dintre ei?Ce s-a întâmplat?spune el parcă picat din cer
-Azi s-au certat Dino şi Hoshi.Hoshi a reacționat destul de urât şi mai să-l ia pe Dino la bătaie.
-A făcut ceva?
-Nimic grav.răspund scurt
Se lăsase un moment de liniște între noi,dar nu era o liniște apăsătoare,dimpotrivă chiar îmi aduce aminte de nopțile când stăteam pe veranda casei şi el adormea pe un fotoliu.

-Vreau să rămâi aici. Nu te-am mai văzut de atâția ani.Poți să rămâi,te rog?mă luă acesta de mână şi îmi sărută fruntea
-Nu ştiu ce să zic.Îmi este frică să nu cumva să mă uiți la bunici şi să fiu nevoită să stau toată vacanța cu niște vârstnici.spun eu
-Promit că nu te uit.Şi nu m-ar lăsa băieții să te uit.Te consideră deja ca pe o soră mai mică.râde Vernon
-Ce ai de gând să faci?spune fratele meu pe un ton serios

Bună dragilor.Nu îmi vine să cred că am scris 1900 de cuvinte în acest capitol.Îl voi continua în capitolul următor.Mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru capitolul trecut.
Ne citim în capitolul următor.