Seventeen's sister

Întâlnirea

Dimineața toți erau treziți de S.Coups ca de obicei.Doar eu mai dormeam,dar nu mult.M-am trezit când am simțit o mână ce se plimba de pe păr până la baza spatelui.Mi-am deschis ochii şi ce mi-a ieșit în evidență a fost un păr blond.Era Hoshi:
-Trezește-te.spune blând aproape adormind la loc
-Trezește-te.îmi şoptea la ureche în timp ce mă zdruncina
-Imediat.rostesc enervată de insistența sa
M-a sărutat pe frunte şi m-a luat pe sus.Când mi-am deschis ochii din nou,eram în sufragerie pe canapea unde erau restul şi mâncau.
M-am trezit mai greu şi am mâncat şi eu cât timp ei s-au schimbat,dar Hoshi a rămas cu mine.Nu s-a clintit de lângă mine până nu am terminat de mâncat.
Aveau repetiții şi astăzi.
Un gând nu îmi dădea pace.Cum o să ies cu Hoshi dacă el o să fie la repetiții?Nu m-am putut abține şi înainte să se ridice l-am întrebat:
-Hoshi,ai spus ieri că o să ieșim azi în oraş?
Obrajii erau deja ca două bucăți de fier încins şi un nod mi s-a pus în stomac:
-Vrei să ieșim,frumoaso?m-a luat de după umeri şi mă privea
Mă abțineam să nu spun ceva greșit. Îmi înfășurasem brațele în jurul trunchiului său şi îmi ascundeam față în pieptul cald:
-O să ieșim după repetiții,draga mea.şi mă sărută pe creştet

Îl las să plece şi merg să mă schimb de pijamale.
Am plecat cu toții spre sală.Îi priveam cum dansează şi fiecare pas se sincroniza cu celălalt.Toți dansau foarte bine şi nu îmi luam ochii de la fratele meu.Nu îl văzusem să danseze până acum.
Mai mereu se împiedică sau cădea când încerca să facă un pas de dans.Acum putea să danseze ceea ce mă uimea.
Pe tot parcursul timpului petrecut în sală am observat că Hoshi îmi mai arunca o privire sau un zâmbet.Încercam să îi răspund,dar nu făcea decât să fie un zâmbet şters,nu prea pronunțat.

***

-Hoshi,ce o să zică Vernon?întreb speriată în timp ce alergam în sus pe scările care duceau la balcon
-O să afle că suntem împreună.Ce?Nu am dreptul să te plac dacă ești sora lui?spune exasperat de toate întrebările mele
-O să se supere pe mine.Parcă văd că nu mai vorbește mâine cu mine.
-Nu te teme.Vorbesc eu cu el.
-Sigur?spun şi mă opresc pe una dintre acele scări
-Sigur.vine spre mine şi îmi cuprinde talia cu mâinile sale calde,apoi își lipsește buzele moi de colțul gurii mele
Eram şocată.Până acum ne sărutam doar pe obraji sau pe frunte.Era mult prea bruscă această schimbare.Dar ştiam că ce face nu are decât să mă liniștească şi să îmi ia gândul de la probleme.

Ajunşi pe balcon am observat două scaune de culoarea lemnului.Iar pe masă erau două pahare pline cu suc.Mă simțeam ca atunci când eram mică şi tata mă lua de la grădinița şi ne duceam la cea mai apropiată cofetărie unde îmi comanda un suc şi o prăjitură,iar el mereu își comanda o cafea şi o gogoașă glazurată.Fără să îmi dau seama ochii mi s-au umplut de lacrimi.Era o amintire pe care o împărțeam doar cu tatăl meu:
-Ești bine?vocea îngrijorată a blondului de lângă mine se face auzită
Zâmbesc şi îl îmbrățișez.Mă impresiona fără măcar să încerce:
-Sunt bine.Arată totul aşa de frumos,iar priveliștea e superbă.merg până la bordura de metal a balconului şi privesc mai fascinată priveliștea
-Ești mai frumoasă decât totul de aici.blondinul mă prinse într-o îmbrățișare pe la spate şi își lasă bărbia pe umărul meu
M-am înroşit şi îmi aşezasem palma peste mâna sa de pe talie:
-Vrei să ne așezăm?
-Mhm.murmur şi o ia înainte spre masă
Mi-a tras scaunul şi m-a făcut să mă simt confortabil.Luase o gură din paharul de suc şi mă privea cum mă uitam entuziasmată peste tot.Şi-a aşezat mâna peste a mea şi o masa încet, gest care mă făcuse să-l privesc:
-Îți place?zâmbeam ca un copil mic şi mă simțeam atât de jenată de acest gest
-Da,este foarte frumos aici.
-Tu ești frumoasă!ochii mi se măriră considerabil,iar obrajii care abia își calmau roşața începeau să o capete iar
-Termină,te rog.
-Dar ești.