Seventeen's sister

Turul

"Pentru cei care vin pentru prima oara aici, nu este ușor să facă față unui oraş atât de grandios, de aglomerat şi cu o densitate atât de mare a populației, lucru valabil pentru majoritatea metropolelor moderne din Asia. Există câteva atracții obligatoriu de văzut, precum Palatul Gyeongbokgung, Muzeul National, sau Piața Gwan gjiang. În afară de acestea, cea mai bună modalitate pentru a te conecta cu orașul, este aceea de a înțelege stilul de viață cotidian al oamenilor de aici. Pentru asta, poti face o vizita in Piața Dongdaemun, deschisă şi pe timpul nopții sau poți să dai o raită prin sutele de magazine de cosmetice din Myeongdong; ai putea juca golf virtual, interpreta hituri K-pop la karaoke, care se numește aici "noraebang" şi desigur, ai putea imita stilul de dans Gangnam."

Citeam de zor un ghid turistic cumpărat de la librăria mea preferată din tot New Yorkul.
Orașul acesta nu mi se mai părea plictisitor,dacă este exact cum scrie in această carte sigur vom avea ce vizita în această săptămână.
Mergeam cu mașina bunicului până în centrul orașului.De acolo aveam să pornim să vizităm ce voiam:
-Unde vreți să mergem prima dată?întrebă tata
-Nu ştiu.Tu ai crescut aici,ar trebui să ştii locurile.spune mama zâmbind
-Caitlyn,îți mai plac animalele?spune tata având o expresie ingenioasă
-Da,tata.
-Atunci,haideți să vizităm gradina zoologica din Seoul.Era frumoasă când eram copil.continuă tata aducându-şi aminte
-Hai sa vedem câteva animale.spune mama

Am pornit spre gradina zoologica din Seoul.Mereu mi-a plăcut să văd animale,dar nu să am grijă de ele.Mereu credeam că sunt iresponsabilă şi că un suflet poate suferi din cauza mea.Așa că mai bine prefer să le admir.
Luasem un mijloc de transport în comun să ajungem mai repede la destinație.Cum am ajuns în cea mai apropiată stație ne-am coborât şi am pornit pe jos.La câțiva metri depărtare observ intrarea la zoo.Niște dreptunghiuri maroni pe care era scrisă "Seoul Zoo" şi niște forme de animale decupate şi puse lângă pentru înfrumusețare.Un stalp ne indica,îndată ce am intrat,direcția spre cele mai apropiate rezervații de animale.Mergeam printre mulțimea de turiști spre rezervația gorilelor,care era cea mai apropiata.Erau oameni de toate vârstele care plecau sau erau nerăbdători să viziteze această grădină cu habitate artificiale.
În rezervația gorilelor nu era prea interesant căci era foarte cald afară şi ele stăteau la umbra unui copac destul de mare.
Am continuat cu rezervația de lei,unde era destul de distractiv.Un dresor a intrat şi a început să se joace cu unul din leii care stăteau la umbră.Îl mângâia pe burtă,îl lăsa să sară pe el,dar totul era o joacă.
Ne-am continuat drumul până am ajuns la delfinariu.Delfinii săreau din apă şi se roteau,stropeau privitorii,chiar şi pe noi ne-a stropit,se lăsau fotografiați şi mângâiați.Erau foarte prietenoși.
Am ocolit câteva locuri precum grădina botanică,rezervația tigrilor,maternitatea animalelor.
Am trecut foarte repede pe la rezervația elefanților.
Tata se grăbea căci spunea că avem multe de vizitat şi nu putem pierde foarte mult timp.

Am ieșit de la grădina zoologică şi ne-am îndreptat spre stația de transport în comun.Am lăsat să treacă trei autobuze abia în următorul am urcat.La câteva stații ne-am coborât:
-Aici este Muzeul Național din Seoul.spune tata mândru

Am intrat şi ne-am strecurat pe lângă un grup de turiști care aveau ghid.La un moment dat tata ne-a făcut semn să ieșim din grup şi să ne continuăm vizita pe cont propriu.
Erau multe exponate şi artefacte.
Erau câteva tipuri de ramuri,care mi-au plăcut la nebunie.Un exponat care m-a impresionat a fost o limuzină şi un cadillac(un model de mașină) care aparținuse Regelui Sunjong.
Mai erau multe exponate,dar unul care m-a uimit a fost un ceas cu apă care a fost primul ceas prevăzut cu mecanism automatic din Coreea.
După aproape două ore şi jumătate am ieșit din muzeu.
Ca în toate deplasările ne-am deplasat cu transport în comun.
Acum tata insista să vizităm Aquariumul din Seoul.
Acesta,din câte am citit,este clădirea care găzduiește cel mai mare acvariu din Coreea.Aici am văzut o grămadă de specii de pește,circa 650.Şi cuprinde cam 3.000 tone de apă.
Când ne-am afundat mai tare printre exponate am văzut acel acvariu imens.Un geam de sticlă era singurul blocaj între turiști şi creaturile marine.Văzusem delfini,meduze,pisici de mare.Ba chiar o stea de mare s-a lipit în dreptul fetei mele şi nu a vrut să se mute de acolo.
Pe lista vizitelor noastre se mai afla şi palatul Gyeongbokgung şi templul Jogyesa.Le-am vizitat şi pe acelea.M-am bucurat enorm căci mă afundasem în cultura coreeană mai mult ca oricând.Citisem mult despre aceste obiective turistice,mai ales când am auzit că Vernon vrea să stea aici şi să își construiască o carieră în această țară,dar chiar nu mi-am dat seama cât de maiestoase şi detaliate sunt.Sunt adevărate capodopere de artă.

Eram obosiți.Am mâncat la un stand de la marginea străzii.Erau preparate cu specific tradițional coreean.Erau niște bucăți de carne puse pe bețe şi cu sos din abundență.Nu era rea la gust.Era puțin picantă,dar şi dulce.Textura cărnii era interesant preparată.Avea o crustă la suprafață şi era moale în interior.Era delicios.
Mama nu putea să mănânce nimic.Ea nu suportă mâncărurile picante.Orice avea un gust mai condimentat pentru ea era iute şi nu mai mânca.De când am venit în Coreea a trebuit să se obișnuiască.A mâncat foarte puțin, dar acum începea să mănânce fără să se strâmbe sau să bată din picioare.

Am luat mâncare la pachet pentru bunica şi bunicul.Mă înțeleg din ce în ce mai bine cu ei şi parcă îi cunosc de când mă ştiu.Îmi pare bine că mă acceptă şi că ne iubesc şi pe mine şi pe mama.Inițial,ei nu au fost de acord cu căsătoria părinților mei din cauza diferențelor de trai,de fizionomie,de naționalitate.Dar până la urmă ne acceptă poate pentru că îl iubesc prea mult pe tata.
Vernon veni mai pe înserate până la bunici să ne vadă.A venit împreună cu trupa.Au stat până târziu şi am vorbit toți.Hoshi nu se abținea să nu discute în particular cu mine.Subiectele discuțiilor erau interesante,dar mereu pe când să-i răspund intervenea altcineva.
După câteva ore au plecat şi am rămas doi noi cei de înainte.Am mai vorbit şi noi despre Vernon şi cum s-a maturizat,apoi fiecare s-a retras la patul său.
Acum îmi părea rău că nu apucasem să vorbesc cu toți din trupă şi că nu m-am implicat atât de tare în discuțiile lor.

Bună dragilor. Am mai finalizat un capitol.Sper să vă placă.Mi-aş dori să fiți mai implicați.Nu prea văd păreri şi puțin mă supăra.Vreau să ştiu ce gândiți.
Ne citim în capitolul următor.