Seventeen's sister

Incidentul

Dino a fost cel care o convinsese să meargă cu noi la unul din spectacolele unde aveam de cântat.
Am luat-o şi pe ea din fața casei şi am pornit.
Privirea mea căzuse pe gleznele ei goale,pe care le-aş fii sărutat cu orice ocazie,pe rochia ei scurtă ce lăsa la vedere o pereche de brațe ușor bronzate.Stătea în picioare până Joshua a tras-o pe genunchii săi.Am simțit cum înnebunesc şi parcă voiam să o smulg de acolo şi să o aduc în brațele mele.O şuviță din părul ei era căzută peste umărul lui Joshua şi peste spătarul banchetei.Îi luasem şuvița între degete şi mă jucam cu ea.Şi-a întors ochii spre mine şi m-a privit urât,apoi şi-a tras părul pe o parte în aşa fel încât să nu mai ajung la el.Acum umărul ei îmi anima privirea.Voiam să îi sărut umărul şi să o pot mângâia atât de mult că eram în stare să opresc mașina pentru a schimba locurile,dar o făceam de rușine dacă reacționam aşa.Am tot înaintat cu mașina până la locul spectacolului.Când mașina a oprit am văzut că ea nu se ridică din brațele lui,nici capul nu şi-l mişca de pe umărul lui Joshua.Nu am coborât.I-am lăsat pe toți să coboare şi o priveam.Nu făcea nicio mişcare.Chiar atât de bine stă pe un băiat pe care nu-l iubește?
M-am ridicat de pe scaun,abia apoi să observ că îi era rău.M-am năpustit asupra ei foarte îngrijorat:
-Ești bine?
Mâinile mele se plimbau pe părul ei.Eram atât de îngrijorat.Nu ştiu ce a pățit şi nu am idee cum să o ajut.
Nu am primit niciun răspuns ceea ce m-a îngrijorat şi mai tare.Ochii lui Joshua mă priveau insistent şi îmi făcuse semn să o iau pe sus şi să mergem înăuntru.Aşa am şi făcut. Am luat-o pe sus cu un braț pe spatele ei şi altul sub genunchiul său.Aveam ocazia să fiu aproape de ea şi să o țin în brațe.Nu era în stare să protesteze.Am ținut-o în brațe până am ajuns în cabine,în backstage.Acolo am aşezat-o pe o canapea venind câteva minute mai târziu o asistentă medicală.Stăteam lângă ea pe canapea şi priveam cum asistenta îi împunge pielea unui deget să poată să vadă dacă glicemia ei e scăzută.Am aşteptat câteva minute până asistenta s-a dus în hol să vorbească la telefon. O țineam de mână şi o priveam cum stătea stoarsă de vlagă pe canapea.Vernon s-a aşezat lângă ea pe partea cealaltă a canapelei:
-Tot aşa te simți?spune şi o cuprinde în brațe
Ea doar dă afirmativ din cap şi se lasă cu totul pe fratele ei.Părea ca un copil mic în brațele fratelui ei.Vernon o mângâia pe cap şi încerca să o facă să se simtă bine. Cât timp el o însoțea,eu stăteam lângă ei şi îi priveam mâinile palide cum sunt mai slabe decât de obicei.Venele îi erau mai evidente şi mai proeminente decât le ştiam.Mă vedeam ținându-i mâinile într-ale mele şi chiar mă stăpâneam să nu o sărut măcar puțin.Îmi era dor de ea şi acum că o văd aşa îmi dau seama cât de mult vreau să fiu cu ea şi cât mi-a lipsit.Involuntar mi-am trecut limba peste buze când îmi imaginam cum ni se ating buzele.Vernon se uita atent la mine şi îmi făcu un semn că o lasă singură şi eu trebuie să stau cu ea.
Am rămas amândoi pe canapea şi nu vorbeam nimic.O vedeam cum îşi dă capul pe spate şi își pune mâinile la ochi.M-am uitat prin preajmă să văd dacă este cineva care se uită la noi,dar am fost fericit să văd că toți erau ocupați.Am luat-o de mijloc şi mi-am așezat fața în umărul ei.
Spre surprinderea mea,nu a protestat,nu m-a lovit,nu a scos niciun sunet,doar şi-a aşezat şi ea brațele după gâtul meu.M-a surprins al naibii de plăcut.O strângeam mai tare în brațe.
Mi-am ridicat ochii pentru a-i întâlni pe ai ei.Dar nu am găsit decât o privire obosită şi un zâmbet şters.Chiar dacă nu era bine,simpla ei prezență mă făcea fericit şi dornic să se termine totul mai repede cu acest spectacol.

Asistenta a revenit cât timp eu eram la machiaj şi priveam tot ce-i face.Îi dădu câteva medicamente şi un pahar cu apă.Mai apoi să aflu că nu a mâncat nimic toată ziua şi datorită drumului i s-a făcut rău.
Nu a durat douăzeci de minute că şi-a revenit.

Vernon fugea după ea cu o farfurie din prăjiturile luate de pe masă,iar ea acum avea energie.Dino îmi luase locul imediat ce eram gata.
Ea tot alerga,iar Vernon aveam impresia că se joacă de-a prinselea cu ea.Acum semănau atât de tare,se vedea prea bine că erau frați.
Caitlyn fugea pe lângă canapea până s-a apropiat de mine şi a dat să mă ocolească,dar şi eu voiam să o necăjesc.Mi-am întins mâna şi am prins-o.Am lipit-o de mine şi Vernon a dispărut din peisaj.Am avut ocazia să-mi lipsesc buzele de obrazul ei.Era puțin ciudat să fac asta cu atâția oameni în jur,dar voiam să îi arăt cât țin la ea:
-Ești mai bine.Mă bucur.atât am putut să spun
-Sunt bine.zâmbește precum un copil şi nu mă pot abține să nu o sărut pe frunte

Eram chemați pe scenă de un membru al staff-ului.Am luat-o cu mine şi cât timp am stat în culise nu am făcut decât să o țin în brațe.Când au început să alerge toți pe scări,i-am lăsat un sărut pe gât şi încă unul pe buze.
Nu era chiar un sărut.Abia dacă i-am atins vârful buzelor.
Pe scenă eram atât de vesel încât pe parcursul melodiei nu m-am oprit din zâmbit şi dansam cu mai multă energie.Ştiam că se va răzbuna pentru gestul meu,dar aveam să îndur o palmă,dacă era cazul.
În schimb,m-a luat în brațe odată ce am ajuns în cabină.Se pare că nu era supărată şi era toată un zâmbet.
Exact cum îmi place.Un zâmbet mare ca sentimentul pe care îl simțeam eu pentru ea.

Îmi e dragă.

Bună dragilor. Scuzați-mă pentru absență,dar nu am reușit să finalizez capitolul abia acum.Cum vi se pare?Vreau să citesc câteva păreri.
Am avut o perioadă încărcată cu scoala şi sper să se termine odată să pot sta liniștită.Ceva propuneri în legătură cu următorul capitol?Vreau să mă ajutați.
Ne citim în capitolul următor.