Seventeen's sister

Vestea bună

M-am schimbat şi eu destul de mult în parcursul a cinci ani de zile în care nu l-am mai văzut pe Vernon.Încercam să îmi îmbunătățesc calitățile şi să îmi diminuez defectele.Cel mai mare defect pot spune că îmi nu am putut să îl ascund.Acesta era timiditatea pe care o aveam față de necunoscuți.Şi când mergeam la orele de canto pe care mama m-a îndrumat să le încep îndată ce a plecat fratele meu,aveam o oarecare reținere.La cursurile de chitară mă simțeam în largul meu căci asta visam să fac de când eram doar cât un fulg de nea.
Înainte cu două săptămâni de a se încheia anul şcolar,tata a venit la şcoala pentru a vorbi cu diriginta mea despre situația mea şcolară.Diriginta mea era o femeie mică,dar iute de minte.Arăta ca o adoleşcentă chiar dacă avea vreo 30 de ani.Era mereu elegantă şi cochetă ceea ce atrăgea simpatia tuturor înainte de a deschide gura pentru a scoate câteva cuvinte.Când era nervoasă era ca un dragon ce scoate flăcări pe nări.Ca orice elevi mai făceam şi noi prostii sau mai fugeam de la ultimele ore,dar ea ca orice diriginte trebuia să ne țină morală:
-De ce ați fugit?Nu vă dați seama că la mine vin profesorii să vă pârască.Eu ce ar trebui să fac?Toată clasa ar trebui să ispăşască pedeapsa unui punct scăzut la purtare.Ştiti ce?Rămâneți cu absențe,fraților.
Mai mereu ne ținea predică.Nu mai aştepta până la orele de dirigenție căci spunea că va uita până atunci şi că e important să ne educe,să ajungem oameni de valoare pentru societatea în care trăim.
Pe noi nu ne durea prea tare.Niciodată nu venise cu referatele şcolare în clasă să le împartă pentru a putea fi semnate de părinți.Ne mai lua apărarea când putea şi noi încercam să ne îndreptăm faptele când vedeam că ne ia apărarea.
Nu ştiam de ce tata venise la şcoală.Mereu ştia ce note am şi ce absențe.Îi spuneam eu chiar în ziua în care le făceam.Evitam posibilele scandaluri de după şedințele semestriale.Deși nu avea de ce să mă certe,întotdeauna încercam să fac totul bine.Câteodată îmi ieşea.El doar venise să vadă catalogul.Nu mă stresam.
Când cursurile s-au sfârșit am mers acasă unde mă aşteptau mama.Mama mereu ajungea înaintea mea.Ea era în bucătărie căci tata trebuia să vină acasă şi să mănânce.Ea ştia când veneam de la şcoală căci o salutam de la intrare cu voce tare să mă audă din bucătărie sau din încăperea în care era:
-Ce găteşti?O întreb îmbrățișând-o
-Fac ceva pentru tatăl tau când vine de la servici.zice ea amestecând într-o tigaie
-De ce a venit tata la şcoală?
-A venit la şcoala ta azi?mă întreabă ea nedumerită
-Da,dar nu a stat mult.S-a uitat prin catalog şi a plecat.
-Ai făcut ceva?mă întreabă ea fiind acum atentă la mine ci nu la mâncare
-Nu.Nu cred că am făcut nimic.
-Nu mi-a spus că vrea să meargă la tine azi.Poate s-a gândit să te surprindă.zice ea zâmbind
-Poate.zic zâmbind
După aproximativ o oră a venit şi tata cu servieta lui neagră,puțin obosit şi îngândurat.De obicei tata era vesel că scăpase de la servici.
Ne-am strâns la masă să mâncăm.Programul nostru alimentar era o adevărată dezordine.Mâncam când ne era foame.Dimineața toți luam micul dejun înainte să plecăm de acasă,apoi când venea tata,la câteva ore după prânz,mâncam iar şi seara luam cina după ce eram toți la masă.Era un program haotic,dar noi ne-am obişnuit cu el.În timpul mesei noi vorbeam şi voiam să-l întreb ceva pe tata:
-Tată,de ce ai venit la şcoală?
-Eram curios de rezultatele tale.Nu trebuia să vin?
Nu mai spuneam nimic şi am continuat să mănânc.
În următoarele zile tot îi vedeam pe ai mei vorbind ceva important.
În ultima săptămână de şcoală ei se fereau mai tare de mine.Când coboram aceștia se opreau din vorbit şi se întorceau la ce făceau înainte.Asta era ciudat.Ei nu mi-au ascuns niciodată nimic.

În ziua în care şcoală se termina şi începea vacanța ai mei au ținut morțiş să mă ducă.Era ceva normal.Câteodată mă mai duceau la şcoală cu mașina.
După ceremonia de încheiere am plecat cu colegii la o cafenea din apropiere.Vorbeam,râdeam:
-Ce faceți vara asta?întreabă o colegă
-Cred că o să merg la bunici.răspunde un băiat
-Merg la ştrand toată vara.spune altul
-Merg la mare.răspunde o altă colegă
-Merg să îmi vizitez părinții în Florida.răspunde o altă colegă
-Merg la Miami.zice un coleg
-Habar nu am.spun eu
Toți se uitau la mine ciudat.
-Ce?îi întreb
-Mereu aveai un plan pe vară.zice o colegă cu care mă înțeleg mai bine
-Acum vreau doar să mă relaxez şi să stau liniștită acasă.Poate îmi dublez numărul de ore de canto şi instrument.Dar nu ştiu.
-Cred că o să dau o petrecere.zice un coleg,Brian
Brian era mereu în centrul atenției.Era prezent la toate petrecerile.Dădea petreceri în fiecare săptămână din vară.
-Ce tare.Pot să vin şi eu?zice o colegă
-Toți colegii mei intră pe gratis. zice el din nou
-Eu cred că mă angajez.zice o colegă
Şi am continuat discuția aproape două ore.
Pe drumul spre casă mă gândeam ce să fac vara asta.Mă puteam duce la bunica,poate mă lasă tata să merg la mare sau poate o să fiu prezentă la petrecerile lui Brian.Erau niște variante.Nu foarte bune,dar măcar nu aveam să stau în casă pe toată perioada vacanței.Când am intrat în casă niciunul din părinții mei nu era.Poate încep iar cu orele suplimentare pe perioada verii.
O să mă distrez vara asta.
Poate o să mă angajez.Așa nu stau toată ziua acasă şi îmi fac bani de buzunar sau de haine mai multe.Cred că era cel mai ingenios lucru care venea în mintea unui adult.Păcat că am doar 17 ani şi nu sunt adult.Dar îmi surâde ideea.
Abia spre seară au venit ai mei acasă. Eram strânşi în jurul mesei şi niciunul nu vorbea.Poate ar trebui să încep eu:
-O să stați şi vara aceasta ore suplimentare?
-Cel mai posibil.răspunde tata
-Nu ştiu.Dacă îmi recomandă să stau ore suplimentare o să stau. zice mama
-Mă gândeam să mă angajez.
Privirile celor doi adulți cad uimite pe mine:
-De ce te-ai angaja,draga mea?spune mama
-Să nu stau singură acasă şi să îmi fac mai mulți bani de buzunar.zic mancând
-Îți dăm noi bani,scumpo.Nu trebuie să munceşti.spune tata
-Măcar nu stau cu bunica sau singură.Banii sunt bonus.spun supărată
-Ce ar fi să facem o excursie?zice tata fericit
-Unde?întreb zâmbind
De când a plecat Vernon nu am mai plecat în excursii.Motivul fiind programul lor ocupat.Mereu susțineau că trebuie să îi asigure lui toate cele trebuit e în Coreea şi mie în New York.
-Nu ți-ai cunoscut bunicii din Coreea şi am spus că vom merge. continuă tata
-Plus că nici pe Vernon nu l-ai mai văzut de ceva vreme.zice mama
-Serios?O să mergem în excursie acolo?spun veselă
Toți eram bucuroși.Eu eram nerăbdătoare.Aveam ceva de discutat cu Vernon şi plus că nu ne-am mai bătut de câțiva ani.Acum nu mai sunt un copil să mă bat în joacă cu el.Sau poate....nu.M-am maturizat.

Bună dragilor. Nu prea am avut inspirație la acest capitol.Mă revanşez la celălalt.Sper să vă placă totuși.
Nu voi pune capitole în fiecare săptămână.Voi posta când voi finaliza capitolul următor.Vă promit că încerc să mă grăbesc.
Vă mulțumesc.
Ne citim în următorul capitol.