Seventeen's sister

Merită?

După acel incident am încercat să îl evit pe Hoshi.Ştiam că ar putea avea oarecare sentimente pentru mine,dar preferam să nu fac nimic pentru a favoriza şi a amplifica sentimentele lui existente.Îi răspundeam doar dacă era necesar şi evitam să rămân singură cu el.

Dar nu poți evita pe nimeni până la nesfârșit.

Într-o dimineață m-am trezit mai repede decât ceilalți.Nu suportam agitația de dimineață unde toți fugeau de colo până colo ca nebunii.Aveam ocazia să folosesc baia ca fiind personală.
Am intrat în încăpere şi am început să îmi fac rutina de dimineață:m-am pieptănat şi m-am spălat pe față.Când să mă spăl pe dinți am auzit un ciocănit în ușa băii.Îmi întorc privirea şi îl văd pe Hoshi intrând în încăpere foarte adormit.Când l-am văzut un nod mi s-a făcut în gât şi îmi pierdusem curajul.
A venit lângă mine şi s-a întins după pasta şi periuța de dinți:
-Bună dimineața!a spus el bucuros în timp ce își peria energic dinții
Am murmurat şi eu un "neața" şi încercam să îi evit privirea.
Deși eu mă periam de mai mult timp,el a terminat înaintea mea:
-Trebuie să vorbim.am crezut că îmi pierd şi ultima speranță aceia de a scăpa fără o vorbă de el
-Am observat că mă cam eviți şi când apar prin preajmă nu mai zâmbeşti.Şi cred că e din vina mea,dar nu ştiu ce am făcut să te porți aşa cu mine.

Acum am realizat că nu îmi făcuse nimic rău.Dimpotrivă avusese grijă de mine în prezența sau absența lui Vernon.Acum mă simțeam vinovată şi nu îl condamnam dacă va fii supărat pe mine:
-Scuză-mă,dar sunt cam supărată.
-De ce?E vina mea?
-Nu ştiu a cui e vina.Pur şi simplu mă simț ciudat.
-Tu crezi că eu mă simț bine când vorbești cu păcăliciul ăla de prieten al tău?m-am aplecat şi mi-am clătit gura
-Ce ai cu el?
-Nu îl suport.Nu vreau să-l suport.
-Nu ți-a făcut nimic.
-E destul că sta pe lângă tine.Ştii ce,eu plec.spune şi pornește spre ușa încăperii
-Ce vrei să spui?Stai!
El se opri.
-Eu sunt aproape de tine şi altul vine şi ne desparte.
-Hosh...
-Nu mă lua că suntem prieteni şi că el e un alt prieten.Sunt mai mare decât tine şi înțeleg mai multe chiar dacă nu le spun.
-Ce pot face să remediez totul?spun apropiindu-mă de el
-Renunță la el şi fii cu mine.mă luă în brațe şi îmi sărută fruntea
-Dar dacă o să fiu cu tine,pot să rămân prietenă cu el.E doar că mă înțeleg bine cu el şi când mai merg la bunica îmi ține companie.Te rog.

Mă uitam unul în ochii celuilalt.Ne sorbeam din priviri şi nu părea ca vreunul din noi să fie deranjat:
-Ce spui să ieșim undeva diseară?mă întreabă el
-Mai vedem.spun şi mă despart de el apoi ies din baie lăsându-l singur

Era doar pentru a-l enerva.Fiecare gest al meu nu avea decât să stârnească amuzament.Nu voiam să mă las uşor.Voiam să muncească până să ajungă la inima mea.

La micul dejun eu şi Hoshi doar ne priveam pe ascuns şi chicoteam când ne prindeam uitându-ne unul la celălalt.
În drum spre sală mergeam cu Joshua şi vorbeam:
-Ce vrei să faci?mă întreabă acesta
-Cred că mă voi angaja pentru a le cumpăra pe toate.Costă o avere.
Eu şi Joshua aveam o pasiune în comun.Eram obsedați de cărți.Iar când ne întâlneam ne mai recomandam cărți.El îmi vorbise despre seria cărților "Harry Potter" iar eu îl sufocam cu "Jocurile Foamei".Iar acum mă gândeam cum să fac rost de bani să le cumpăr.

După repetiții m-am dus direct în cameră.Încă nu era gata cina şi băieții mi-au spus să merg în cameră până la cină.
Nu după mult timp a venit şi Hoshi să îmi țină companie.S-a așezat pe pat,lângă mine:
-Nu am putut ieși azi.Poate ne facem timp mâine?
-Nu ştiu ce să zic,Hoshi.Adică nu vreau să te distrag.spun încercând să mă îndepărtez de el
-Nu ai cum să mă distragi.O să vezi că o să muncesc mai mult şi o să am grijă şi de tine.
-După ce o să plec,ce se va întâmpla?
-O să vorbim la telefon şi o să ne vizităm.Mai vin eu în New York,în vacanțe ești aici şi tot aşa.
-Merită să încercăm?îl întreb privindu-i mâinile obosite
-Merită!spune şi îmi i-a mâinile într-ale lui

Vernon a venit la scurt timp să ne anunțe că cina era gata.
După cină am mai stat să vorbim.Ei îmi povesteau despre perioada în care erau stagiari şi începutul carierei lor,iar eu le povesteam tot ce făcusem fără Vernon:
-Cred că ți-a fost greu fără fratele tău.spune Dino îmbrătișandu-mă
-Da,dar sunt bine.mă despart de el şi privirea îmi aleargă imediat spre Hoshi care îl privea răutăcios pe Dino
-Nici noi nu ne-am gândit că vom îndura atâtea.spune Dk trist
-Ce vreți să spuneți?
-Când eram stagiari eram pedepsiți, bătuți,agresați verbal.Şi nu a fost cea mai frumoasă perioadă.continuă Woozi

Mă uitam la fiecare în parte timp de câteva secunde şi vedeam că toți își amintesc cu groază de acele vremuri.Toți aveau privirile lăsate sau se uitau în alte părți.Vernon mi-a aruncat o privire foarte scurtă din care am înțeles că el nu a fost cruțat de niciunul din aceste tratamente.
Nu pot spune că nu ştiu ce înseamnă să fi lovit sau pedespit,şi pe mine mă mai lovea tata când făceam câte o boacănă,dar nu mă lovea încât să mă maltrateze. Şi ştiam că ceea ce face e doar să mă oprească să o refac,dar în cazul lor nu era o corectare.Erau niște frustrări ale adulților revărsate pe niște copii nevinovați:
-Mă bucur că sunteți bine toți.Toate sunt răsplătite şi iute că voi ați reușit să debutați şi să vă faceți auziți.spun încercând să îi încurajez
Toți şi-au ridicat privirile şi acum zâmbeau.Parcă au uitat de toate şi acum zâmbesc fără griji:
-Sunt mândră că fratele meu a ajuns unde a ajuns chiar dacă a însemnat să plece de lângă mine.
Îl îmbrățișez pe Vernon şi ușor ușor toți se alătură.O mare familie care mă bucur că mi-a adoptat fratele.

Toți mergeau spre dormitoare.L-am tras pe Hoshi mai în spatele grupului şi l-am sărutat pe obraz apoi am fugit lângă Vernon.A rămas şocat.
În timpul nopții am fost trezită de niște zgomote din sufragerie.M-am ridicat încet din pat,să nu-l trezesc pe Vernon,şi am plecat spre sufragerie.
L-am văzut pe Hoshi pe canapea cum își aranja perna sub cap şi pătura peste glezne:
-Ce faci aici?spun şi el tresare
-Ce faci la ora asta trează?
-Eu te-am întrebat prima.spun şi înaintez spre el
- Seungkwan sforăie şi nu pot dormi.Tu ce scuză ai?
-Am auzit gălăgie şi am venit să văd ce se întâmplă.
Îmi lăsasem mâna să cadă de pe spătarul canapelei pe părul lui.Îi aranjam câteva şuvite apoi mi-o prinde într-a sa şi privirile ni se întâlnesc.Ne privim câteva secunde apoi îmi întorc capul făcându-l să râdă.Îmi trăgea mâna spre el şi m-a făcut să ocolesc canapeaua şi să mă aşez lângă el:
-Merg să mă culc.îi spun şi dau să mă ridic,dar își înfășură mâinile în jurul taliei mele
-Nu dormi cu mine?
-Nu pot.Ce ar spune Vernon?
-Dar...
-Noapte bună!spun şi îi sărut fruntea
-Mă placi.spune şi începe să râdă
-Mai taci şi dormi.dându-mi ochii peste cap
-De ce mă tot săruți dacă nu mă placi?
-Poate din milă.spun şi îl privesc
-Sau poate că începi să îmi placi puțin.continui
-Chiar mă placi?spune fericit
Mă aplec şi îl îmbrățișez:
-Să nu ți-o iei în cap.spun şi îl lovesc peste umăr

Ne-am sărutat pe obraji apoi am plecat în dormitor şi am încercat să mă pun înapoi în pat fără să îmi trezesc fratele,dar mereu o fac:
-Unde ai fost?
-Mi-a fost sete.mint eu

Nu ştiu cu ar reacționa dacă ar auzi ce se petrece între mine şi Hoshi.Poate ar fii nervos sau nu ar mai vorbi cu mine.
Nu vreau să risc să-l supăr.Mai bine să nu ştie.

Bună dragilor.Am finalizat un alt capitol.Nu credeam că voi reuși,dar uite că am făcut-o.Ce părere aveți despre acest capitol?Despre cei doi îndrăgostiți? Voi posta când îl voi finaliza pe celălalt,dar îmi este destul de greu să scriu căci mai am de conturat şi volumul II de la The Truth.Sper să vă placă.
Ne citim în următorul capitol.