Seventeen's sister

Excesul poate dăuna

Imediat după premieră am luat cina la un restaurant mai modest,dar cu mâncare bună.
Atmosfera era una veselă,dar mă neliniștea acea ladă de bere din colțul mesei din care toți se serveau. Nu suportam alcoolul sau pe oricine consuma alcool.M-am gândit să nu le stric starea de euforie şi să nu comentez.Nu voiam să fac pe prințesa mofturoasă căci aveau dreptul la puțină distracție.
Toată era distracție până când a adus chelnerul cea de-a doua ladă.Hoshi era amețit,Vernon era puțin mai treaz,S.Coups dormea deja cu capul pe masă alături de Dk şi restul erau mai mult sau mai puțin prezenți.Nu credeam vreodată că mă va dezamăgi cineva într-atât de tare încât să simt repulsie,dar totul e posibil. Blondul m-a prins de mână şi mă trăgea mai aproape de el pentru a mă lipi de el față de toți.M-am smucit şi asta nu i-a căzut tocmai bine.Hoshi ridicase şi începuse să strige:
-Eu şi Caitlyn suntem împreună!

Eram complet dezamăgită.El să facă asta?Parcă îmi era imposibil de crezut.M-am uitat repede la Vernon care mă privea şi mai dezamăgit decât puteam eu să fiu:
-E adevărat?mă întreba pe un ton rece
-E adevărat.strigă blondul
-Vernon...
-Am crezut că ești aproape de mine,dar nu ai fost în stare să îmi spui asta?De ce ai ascuns totul de mine?
Inima îmi tremura în piept la fiecare gură de aer.Credeam că mă voi sufoca odată ce deschid gura să pot spune ceva:
-Nu te mai consider sora mea.

Când am auzit mi-a căzut cerul în cap.Credeam că nu aud bine.Mi-am rotit ochii prin restaurant şi am observat că toți se uitau la noi şi la scandalul pe care îl făceau.De rușine m-am ridicat de la masă şi mi-am luat haina şi geanta şi am ieșit din local.Niciunul nu a venit după mine.Vernon nici măcar nu se uita după mine,Hoshi era adormit cu capul pe masă din cauza alcoolului. Voiam să plec acasă sau la bunica,dar habar nu aveam cum să ajung acolo.Ce tot spun?Nici nu ştiu unde sunt.
Am pus mâna pe telefon, plângând am sunat singura persoană care mă putea ajuta:
-Alo?
-Bobby,ești liber?
-Ce s-a intamplat?Ești bine?
-Nu ştiu unde sunt şi sunt singură.Îmi e frică.plângeam în hohote în timp ce înaintam pe străzile ușor luminate
-Unde ești?
-Nu ştiu.
-Descrie locul unde te afli.Poate îmi dau seama.
-E o alee foarte lungă,dar are la capăt o trecere de pietoni.Sunt mai multe clădiri printre care o bibliotecă şi mai în față un bar numit"Night drink".Ştii unde mă aflu?
-E un parc în stânga ta?Sau ce e?
-E un bloc cu un parc mic.
-Ştiu unde ești.Vin imediat.Rămâi acolo.

A durat cam 10 minute până să ajungă şi cum s-a dat jos din mașină am sărit în brațele lui.Mă durea capul de la atâta plâns,machiajul eram întins nu doar pe obraji, cât şi pe gât şi eram încă speriată că va aparea vreun drogat care să își facă de cap.Ne-am urcat în mașina cu care a venit şi şi-a dat jos geaca punându-mi-o pe umeri:
-Te duc acasă sau la bunicii tăi?
-Nu vreau niciunde.Vreau să stau toată noaptea prin oraş.
-O să se îngrijoreze toți.
-Asta vreau.Bunica oricum când o să afle că am fost cu tine o să se liniștească.
-Dar fratele tău o să înnebunească.
-Nu mai contez pentru el.M-a renegat ca soră.
-E doar de la alcool.
-Nu prea cred,dar să spunem.

Îmi înmâna o cutie cu şervețele umede să îmi şterg tot machiajul.Până să rezolv eu problema,el conducea spre un anumit loc:
-Unde mergem?
-Poate ai făcut turul orașului,dar noaptea e mai frumos.
Am zâmbit şi l-am lăsat să conducă în timp ce bătea ritmul muzicii de la radio în volanul mașinii.Cântam câte un vers împreună şi râdeam de cât de rău a sunat sau cât de târziu ne trezeam să cântăm.
În acea noapte m-a plimbat prin locurile cele mai frumoase din oraş.Vedeam luminile unei autostrade de pe un mic deal.Am băut cafea după miezul nopții.Era un lucru neobișnuit căci nu obișnuiam să beau cafea decât la o cafenea,nicidecum acasă sau pe stradă.Ne-am așezat pe mijlocul străzii goale.M-a dus să văd mai multe clădiri frumos luminate pe timp de noapte.
Când ne-am urcat în mașină să pornim spre un alt loc,telefonul a început să-mi sune.Era Vernon:
-Unde ești?De ce nu ești în apartament?glasul său avea o urmă de îngrijorare
Pe fundal se auzeau țipetele lui Hoshi:
-Unde?...nu...plecat...iubito...ești.. .înapoi...te iubesc...
E tot ce am înțeles.Era mult mai beat decât înainte de a pleca eu:
-Nu sunt sora ta,nu te teme.
A vrut să spună ceva,dar Hoshi iar țipa:
-Ea...fără...dorm...nu...
-Haide acasă.Hoshi sta pe canapea şi nu ştie unde ai dispărut.E disperat.
-Nu vin acum.spun şi închid
Mi-am închis telefonul.Ştiam că dacă aude Hoshi că a vorbit cu mine nu îmi va da pace şi mă va convinge să revin.
Ne tot plimbam.Era aproape 8 dimineața şi chiar aveam nevoie să merg să dorm:
-Mai poți?
-Nu cred că mai rezist.Mă duci la bunica,te rog?
-Sigur.

A condus repede şi când am ajuns în casă m-am aruncat direct în pat.Fără să dau vreo explicație cuiva.Bunicii nu erau supărați pe mine,mai ales că Bobby le-a povestit tot.Ei nu aveau de gând să îmi anunțe fratele că dorm la ei.
Când m-am trezit după prânz am observat că telefonul meu abia deschis era plin de mesaje şi apeluri pierdute cele mai multe de la Hoshi:
"Unde ești?"
"Ai pățit ceva?"
"Când ai dispărut?"
"Vin după tine,dar spune.Îmi e dor de tine.Sper că ești bine şi că nu am făcut nimic urât."
"Te iubesc.Răspunde,te rog!"

Era cu adevărat disperat,dar nu aveam de gând să îi provoc satisfacție fratelui meu şi să mă întorc.M-a renegat ca soră,iar Hoshi este vinovat pentru toate.
O săptămână am stat la bunica până să afle ei unde sunt.Au coborât cei doi băieți care deja îmi provocau nervi şi au intrat fără să bată.
Hoshi cum mă văzu cum fugea spre mine şi mă luă în brațe. Încerca să mă sărute pe obraz,dar l-am îndepărtat.Nu era de acord cu asta şi se vedea pe fața sa.Vernon parcă era îngrijorat,dar cum dăduse ochii cu mine vedeam că era doar de fațadă.
Le-am refuzat invitația să locuiesc cu ei,în schimb i-am rugat să îmi aducă bagajul cu haine.Au refuzat.

Niciodată nu m-am gândit că pot simți atâta ură cum îmi curge prin vene pe lângă adrenalină.Era clar că de aici s-a stricat toată relația mea cu ei.S-a răcit şi relația cu propriul meu frate cu care nu mai aveam de gând să o încălzesc.Cel puțin nu eu să fiu prima care are de exprimat niște scuze.

Bună dragilor. Mi-am revenit.Ce părere aveți despre acest capitol?V-ați aşteptat la asta?
Ne citim în capitolul următor.