Seventeen's sister

Prezentare generală

Când m-am trezit toți aveau câte o activitate.Niciunul nu stătea.Acum mă simt prost că am dormit până aproape de prânz.Nu puteam să dorm şi eu ca un om normal,nu,bineînțeles că nu,eu am conștiință.
Îi salutasem pr toți şi ieșisem afară.Voiam să văd casa în care locuiesc noii mei bunici.Ştiam că în acest continent cultura este total diferită.
Casa bunicilor era una normală.Nu avea niciun fel de trăsătură a caselor asiatice pe care le văzusem în poze înainte să vin în această țară complet străină.Era o casă normală ca toate celelalte din apropiere.
După câteva ore în care i-am ajutat pe bunici cum am putut la treburile de pe lângă casă am hotărât să mergem la o cafenea, să vizităm puțin sau să testăm mâncarea coreeană.Bunica şi bunicul au refuzat să vină pe motivul că ei sunt bătrâni şi că sunt obișnuiți cu tot ce ține de Coreea de Sud.
Tata vorbise la telefon cu cineva.Vorbea în engleză iar tata zâmbea.Era ciudat.
După ce ne-a informat tata că vrea să mergem la o plimbare prin parcul din apropiere,Eu şi mama am început să ne pregătim.Am cotrobăit o groază să găsesc niște haine.
După jumătate de oră am pornit cu ai mei spre parc.Parcul era mai îngrijit decât parcul prin care obișnuiam să mă plimb în New York.Peste tot vedeam doar cupluri.Bătrâni care stăteau pe bănci şi se țineau de mână în timp ce priveau oamenii trecători.Cupluri de tineri se plimbau de colo până colo,ținându-se de mâini şi sărutându-se discret când nimeni nu îi vedea.Eram geloasă pe astfel de persoane care își găseau sufletul pereche şi ajung să aibă o relație ca în poveşti.
Jumătate de oră ne plimbam şi ne uitam prin parc până tata o luase spre ieșirea parcului.Tata se opri şi se uită în jur:
-Trebuie să așteptăm puțin.spune el cu privirea rostită prin prejur
Am așteptat câteva minute bune.
Apoi o dubiță neagră venea cu repeziciune spre noi.Se auzea o gălăgie infernală din ea.Se oprise în fața noastră şi ușile s-au deschis pe partea opusă nouă.
În următoarele secunde a apărut în fața noastră un băiat înalt,cu părul aranjat şi fața veselă.Se aruncă în brațele mamei apoi tata îi cuprinde pe cei doi.Eu stăteam deoparte şi priveam toată scena.Eram puțin geloasă.După plecarea fratelui meu eu am rămas alintata familiei,dar cred că puteam împărți iubirea cu un alt copil.
Când se despărți de părinți veni repede la mine.Mă privi după care mă strânge tare în brațe şi mă luă pe sus şi mă învârti.Dubița abia acum pleca şi o vedeam,peste umărul băiatului,cum pleacă.Îl împinsesem şi mă uitam la el.Era chiar fratele meu mai mare,dar acum chiar era mare.Îl lovise şi pe el pubertatea:
-Mă bucur să vă văd.Mi-a fost dor de voi.spune Vernon ducându-şi brațul după umerii mei
Mie îmi curgeau lacrimile până nu am mai putut să mă abțin şi l-am luat în brațe.Plângeam şi îi strângeam trunchiul.Vernon îmi mângâia părul cum făcea când eram mică.Iubeam asta.
Acum ne plimbam toți prin parc şi am mers la bunicul acasă.Bunicii erau fericiți să ne vadă pe toți într-o singură încăpere.Stăteam şi nu mă dezlipeam de el.
După vreo oră Vernon îi anunțase pe părinți că mă ia cu el la o cafenea să mai vorbim şi să mai stăm puțin împreună ca frații.Era normal să vrea să mai vorbim doar noi căci eram foarte apropiați.Mergeam pe jos pe strada pietruită.Amândoi eram tăcuți,până la un moment dat:
-Cum de ești așa tăcută?De obicei erai foarte vorbăreață.spune el zâmbind
-Eram.Ai dreptate.spun privind locul unde urma să calc
-Observ că te-ai maturizat şi ai crescut.Ești o domnișoară frumoasă.zice privindu-mă cu un zâmbet ştrengar
-Mulțumesc,dar tu cred că te-ai schimbat cel mai mult.spun timid
-Nu-i adevărat.Amândoi am crescut şi ne-am maturizat.zice el serios
Mergeam şi îl ascultam cum îmi vorbea despre perioada grea prin care a trecut înainte să debuteze.
Ajunsesem pe o străduță elegantă şi sofisticată,plină de magazine şi cafenele.Am mers până în capătul străzii la o cafenea de pe colț.M-am oprit în ușa acesteia.Nu aveam un presentiment bun.Vernon a observat,dar tot m-a târât în local.În local nu era lume decât vreo cincisprezece persoane așezate la o masă lungă.Când am intrat toți își mutaseră privirile pe mine, abia apoi s-au ridicat de pe canapele.Vernon mă trăgea spre acel grup de băieți.Când am ajuns în fața lor ei continuau să se holbeze la mine, așa îmi trebuie dacă semăn cu mama.Vernon luă atitudine:
-Băieți,ea este sora mea,Caitlyn.Nu vă mai holbați.spune Vernon autoritar
-Caitlyn,ei sunt colegii mei de trupă,Seventeen.continuă aruncându-mi o privire fugitivă
Toți s-au așezat şi ne-au făcut şi nouă loc,unul în fața celuilalt.Nu mă simțeam confortabil căci stăteam în dreapta unuia din băieți şi Vernon se afla pe partea cealaltă a mesei,chiar în fața mea.Cel din stânga mea mă privea neîncetat.Mă simțeam urmărită şi nu îmi plăcea,dar încerc să ignor toate imperfecțiunile pentru Vernon.
-Avem un cadou pentru tine.spune un băiat scund şi cu părul rozaliu
Câțiva au plecat de la masă şi au plecat  afară.Dar s-au întors repede cu un buchet mare de trandafiri şi o pungă colorată.Erau zâmbitori şi entuziasmați.Vernon îmi făcuse semn să mă ridic şi așa am şi făcut.M-am apropiat de ei şi îmi înmânau cadourile,apoi Vernon mă împingea de la spate să-i îmbrățișez pe toți.Le-am mulțumit apoi am trecut la îmbrățișări.Îi îmbrățișam pe fiecare în parte,dar unii cred că exagerau.Unii mă strângeau atât de tare în brațe de parcă m-ar fi cunoscut de o viață întreagă şi parcă eram parte din familia lor.
-Sunt treisprezece trandafiri.Câte unul de la fiecare.spune un băiat cu părul lung
-Vă mulțumesc foarte mult,dar... spun cu glasul tremurând

După ce am terminat să-i îmbrățișez Vernon îi îndemnase să se prezinte.
-Sunt Soonyoung,dar poți să îmi folosești şi numele de scenă,Hoshi.spune băiatul blond ce stătea lângă mine
Îmi luase mâna într-a sa şi lăsa o mică sărutare pe încheietură.Roşisem,dar mi-am acoperit fața cu palma să nu mă fac de rușine.
-Parcă nu voiai să faci cunoștință cu sora mea.spune Vernon cu un zâmbet superior pe buze
-Mai taci.răspunde Hoshi
-De ce?spun eu privindu-l pe Vernon
-Întreabă-l pe el.spune Vernon şi arăta spre blondul din stânga mea
-Hai să continuăm.spune blondul privindu-l pe următorul băiat
-Bună!Mă numesc Jun,dar poți să îmi spui Jun.spune un băiat cu părul castaniu şi foarte drăguț
Toți încep să râdă de prezentarea lui.Îl priveam pe Hoshi destul de răutăcios căci se amuza cel mai mult.Văzând că nu vrea să termine am intervenit:
-Termină!spun eu şi blondul se oprește şi se uită câteva secunde la mine apoi își îndreaptă privirea spre podea
I-am zâmbit băiatului care tocmai se prezentase.M-am simțit foarte bine când mi-a întors gestul.
-Sunt Mingyu,cel mai frumos din trupă.zice unul cu părul puțin ciufulit,dar cu un zâmbet foarte simpatic şi copilăros
-Mă numesc Woowon şi fac parte din echipa de rap a trupei.zice cel de-al patrulea băiat care,după mine era cel mai frumos,avea părul negru acoperit de o şapcă şi cu fața dură şi vocea îl ajuta să aibă o atitudine dură
-Sunt Joshua,sper să ne înțelegem bine pe perioada şederii tale în Coreea.
Joshua era un băiat cu părul castaniu,nu foarte lung,cu ochii specifici unui asiatic,dar mai mari,cu fața mică şi zâmbet copilăros.
-Sper să mă înțeleg şi eu bine cu voi.spun zâmbindu-i
-Sunt Seungkwan,vocea principală a acestei trupe.Fără mine totul ar fi normal.zice unul din băieți care mă speria,expresia ochilor lui mă speria sau poate doar era obosit,dar tot mă sperie
-Bună!Mă numesc Lee Chan sau Dino şi sunt cel mai mic din trupă.
Dino.Chiar i se potrivește numele.Arăta ca un dinozaur.Coloarea părului lui era ciudată.Era blond-cenușiu şi la vârfuri verde.Se vedea a fi un băiat simpatic şi distractiv.
-Tu şi Dino sunteți din acelaşi an.spune fratele meu bucuros
-Serios,spune Dino,atunci ne vom înțelege cel mai bine.
El mă privea vesel,iar eu nu făceam decât să mă uit prin cafenea sau la podea încercând să zâmbesc.
- Bună. Sunt Ji Hoon sau Woozi.
Acel Woozi era băiatul cu părul roz,scund care mă informase acum câteva minute că au un cadou pentru mine.
-Mă numesc Seok Min.
Tipul acesta era tot un zâmbet.Când râdea,râdea cu toată fața.Ochii lui dispăreau,iar zâmbetul sau gigantic apărea dezvăluind o dantură perfectă.
-Mă numesc Ming Hao,dar numele meu de scenă este The8.
The8 e tipul de băiat pe care nu-l mai văzusem până acum.Era timid şi chipeş.Majoritatea băieților pe care i-am întâlnit şi arătau bine erau tupeişti şi grosolani,nu aveau maniere şi comportamentul lor era de-a dreptul jegos.The8 avea o față inocentă,iar părul lui foarte cârlionțat îl făcea şi mai drăgălaş.
-Sunt Junghan,unul dintre prietenii buni ai lui Vernon.
Junghan îmi atrăsese privirea de când am intrat.Părul lui lung până la umeri îl scotea în evidență atât de bine,dar şi culoarea sa caldă era plăcută.
-Bună! Mă numesc Seung Cheol sau S.Coups şi sunt liderul acestui grup.Te poți baza pe mine când vine vorba de responsabilitate.
S.Coups...mi-a povestit mama după ce a venit de la spectacolul lor de debut că fusese foarte criticat pe baza iresponsabilității asupra grupului.Acum s-a schimbat? Acest băiat,pot spune că,se apropie ca fizionomie cu noi,americanii.Ochii lui au tentă asiatică,dar nu pe deplin căci ochii lui sunt mari.
-Mă bucur să vă cunosc şi sper şi eu că ne vom înțelege bine pe durată vacanței mele în această țară.Vă mulțumesc că îmi suportați fratele.spun apoi mă aplec din trunchi așa cum mă informase tata că se mulțumește pe aici
Toți râdeau la auzul cuvintelor mele:
-Ce vrei să spui?Sunt un nesuferit sau ce.spune Vernon intrigat
-Pe mine nu mă agreai tot timpul.îi răspund
-Nici eu nu te suport tot timpul şi nu dorm în aceeași cameră cu tine.spune Hoshi încercând să îmi ia apărarea
-Acum sunteți aliați împotriva mea?continuă Vernon,dar acum şi-a dat seama că era o glumă
-Poate.spune Dino care ne privea acum foarte amuzat
Afară deja se înnoptase şi eu trebuia să merg să dorm la bunici ceea ce nu era foarte aproape.Toți s-au despărțit,dar când să plecăm Hoshi s-a hotărât să vină cu Vernon să mă ducă acasă.
Pe tot parcursul drumului nu am vorbit.Hoshi încerca să mai deschidă un subiect de discuție cu mine,dar renunța când Vernon intervenea.
Când trebuia să intru în  casă Vernon mi-a dat o mică punguliță de hârtie:
-E doar cadoul meu de bun venit.răspunde el la privirile mele întrebătoare
L-am îmbrățișat şi am intrat în casă unde toți mă aşteptau.

Bună dragilor. Cred că acest capitol va ține locul unei perioade în care voi gândi un nou capitol.Vă mulțumesc pentru tot.
Ne citim în capitolul următor.