Seventeen's sister

Epilog

~Caitlyn~

De 3 ani nu mai luasem legatura decat cu fratele meu.Eram in al doilea an de facultate in domeniul arhitecturii.Eram hotărâtă să inovez arhitectura in New York,nu ca ar conta pentru cineva.Oamenii nu mai erau atat de interesati de societatea în care trăiesc,dar pe mine ma intereseaza si vreau sa imi las amprenta in aceasta lume.
Cel putin o data pe săptămână vorbeam cu Vernon la telefon sau pe skype.El ma suna cand avea timp si cand era singur.Se ferea de cei din trupa,stiu ca motivul eram eu,dar chiar il vedeam cum incearca sa se ferească de oricine.
Odata a intrat in camera sa Hoshi,mi-a inchis si m-a sunat abia a doua zi,susținând că uitase sa plece la agenție si era in mare întârziere. Stiam ca era o minciuna si ca,de fapt, se ferea sa vorbeasca cu mine in compania lui Hoshi.
Hoshi imediat ce am ajuns in New York a continuat să mă sune,a încercat sa pastreze contactul cu mine chiar dacă eu nu am mai vrut si ii închideam telefonul.Nu am vrut sa sufere mai mult.Stiu ca ne-am apropiat mult intr-o perioada scurta de timp si nu pot nega ca si eu am simtit ceva când venea vorba despre el,dar aceasta solutie am vazut-o cea mai bună.Cum nu ii mai răspundeam avea tot dreptul să mă urască.Decat sa aiba o inima franta,mai bine sa ma urască.Imi asum tot ce am facut si nu regret.A fost pentru binele amandurora.

Intr-o săptămâna,Vernon ma suna zilnic,ceea ce se întâmplă nu foarte des.Stateam de vorba si uitam sa tinem pasul cu orele numeroase ce se scurgeau.Il simțeam diferit si cand il intrebam daca e ceva in neregulă,el imi răspundea ca este obosit sau ca mi se pare mie.Eram suspicioasă.
In weekend mă sunase de dimineata:
-Trebuie sa vorbim ceva foarte serios.spune Vernon
Ma speria faptul ca el este atât de serios.Nu ii sta in caracter sa fie asa:
-Ce s-a întâmplat?
-Trebuie sa vorbesc neaparat cu tata si nu pot da de el.Ajuta-ma.
-Tata e la serviciu si se intoarce spre seara.S-a intamplat ceva?Bunica si bunicul sunt bine?
-Nu-ti face griji pentru ei,sunt bine,dar trebuie sa vii neaparat in Coreea.
-De ce? Stii bine ca nu voi veni să stau cu voi iar.
-Stiu,dar e o treaba de familie.
-Ce treaba de familie?Vernon despre ce tot vorbesti?
-Avem niste rude importante aici si se căsătoresc.
-Si de ce trebuie eu sa vin?
-Pentru că au fost la nunta părinților nostri si e nepoliticos sa nu mergem inapoi.
-Am inteles.Dar eu de ce trebuie sa vin?
-Fiindca tata e ocupat si tu ai putea sa ma însoteste pe mine.Doar n-o sa vina mama.
-Uită Vernon,nu vreau sa mai calc pe acolo.Nu pot să ma vad cu voi.
-O sa fiu eu.Nu trebuie sa ii vezi pe ei.Poti face asta pentru fratele tau?
-Vernon...
-Haide,scutește-i pe ei de drumul cu avionul.Tata e ocupat si mamei nu-i place cu avionul.
-Nu stiu ce sa zic.
-Vorbim deseară toți se Skype si vedem.Nu concep sa nu mergem la nunta lor.M-au ajutat mult de cand am venit aici.Le datorez asta.
-Vorbim frate.

Seara,cand stăteam la cina,am vorbit despre asta si chiar il sunasera si pe Vernon sa discute.M-am certat putin cu ei fiindca nu înțelegeau ca eu nu pot sa stau acolo,mi-ar plăcea sa pot,dar nu pot.
Pana la urma a rămas sa pornesc spre Coreea la mijlocul saptamanii viitoare si sa stau la bunica pana la nunta si dupa,pana la următorul zbor.
Imi făcusem bagajele.Imi verificasem de cinci ori tinuta pentru nuntă si urma sa plec spre aeroport.

Un zbor lung de o zi si o noapte.

Am ajuns în Coreea de dimineata.Bunicul venise sa ma ia si parca începeau sa ma napadeasca amintirile.Vazusem in aeroport doi tineri care isi luau rămas bun,imi amintea atât de tare de plecarea mea spre casă cand l-am parasit pe Hoshi.Vazusem si locul in care am stat sa asteptam zborul si parca retraiam acele clipe pline de tristețe.
Masina bunicului avea acelasi scartait ca acum trei ani.
Totul era ca acum trei ani.

Am ajuns la casa bunicilor.Mi-am lăsat bagajul  in camera mea,cea de atunci.Totul parca a rămas împietrit in timp. Absolut nimic nu s-a schimbat,nici macar o clădire nu mi se părea străină.
Il sunasem pe Vernon si ma informase ca este la un spectacol,dar incearca sa treaba pe acasă dupa ce termina.
Zis si facut.Dupa cina aud o masina ce franeaza in fata casei. La doar un minut usa de la intrare se tranteste si înaintează spre camera mea.Vad un Vernon putin schimbat stand in usa si uitandu-se la mine.
Vedeam ceva schimbat dupa atatea lucruri împietrite.Parul fratelui meu nu mai era brunet cu suvite blonde, acum era atat de blond incat il puteai confunda cu un pui de gaina abia iesit.
Am stat si am vorbit pana târziu. Ii sunase pe băieți si le spusese ca doarme la bunici fiindca le-a fost dor  de ei.
In celelalte zile venea si statea foarte putin sa nu isi dea nimeni seama.