Seventeen's sister

Seoul Music Award

Îl așteptam pe Hoshi de douăzeci de minute şi nu părea că vrea să apară pe ușa balconului.Vântul bătea puternic şi îmi ducea părul în toate direcțiile.Nu era o vreme atât de frumoasă,dar se potrivea perfect cu starea de spirit a celor din apartament.Astăzi era premiera muzicală la care erau şi ei invitați.
Am mai așteptat câteva minute şi am revenit în casă.Toți erau în sufragerie şi vorbeau.Hoshi râdea cu Dino şi cu DK,deci nu mă observase.Vernon mă urmărea cu privirea de când auzise uşa de la intrare:
-Unde ai fost?strigă Vernon atât de tare încât toți şi-au întors privirile
-Am fost să iau puțin aer.îi arunc cea mai urâtă privire lui Hoshi şi fără să mai spun ceva plec spre dormitor
M-am calmat cât să nu îl lovesc pe Hoshi când îl văd şi am ieşit.Erau încă în sufragerie.Cum mă văzu Hoshi se ridică să îmi cedeze locul de pe canapea.M-am apropiat de el,mi-am rezemat palma de pieptul şi l-am privit în ochi pentru câteva clipe,abia apoi m-am aşezat.L-am auzit oftând şi s-a aşezat pe marginea canapelei.Îmi mângâia spatele fără să observe cineva şi îmi rotea neîncetat o şuviță pe după degete.Încerca să îmi atragă atenția şi să fie sigur că nu sunt supărată pe el pentru că m-a lăsat să aştept şi oricum nu a venit.Ne-am înțeles cu o seară înainte să ne vedem pe balcon după prânz.Să mai vorbim şi să ne petrecem timpul împreună.
Acum,în sufragerie,nu voiam să îi par indiferentă ci doar să sesizeze că nu a trebuit să țină morțiș dacă ştia că nu poate veni.
Mi-am ridicat ochii spre el şi m-a privit trist.I-am aşezat palma pe spate pentru câteva clipe mângâindu-l.Să nu observe nimeni mi-am tras mâna şi mi-a făcut cu ochiul.I-am zâmbit scurt şi mi-am întors privirea spre Vernon care părea foarte implicat în discuția pe care o ținea S.Coups grupului.

Pe parcursul zilei Hoshi s-a ținut după mine să fie sigur că nu sunt supărată pe el.Voiam să intru în dormitor şi să îmi caut o rochie cu care să pot merge la ceremonia aceasta importantă cu ei,dar blondul nu m-a lăsat să intru singură.A venit după mine:
-Ce e,Hoshi?înaintez spre valiză şi o pun pe pat să pot căuta mai bine
-Îmi pare rău că nu am venit,dar am uitat.M-am luat cu Dino şi cu glumele lui şi...
-Cred că e suficient.căutam de zor şi nu găseam nimic,iar Hoshi s-a pus pe pat,lângă mine
-Nu,nu e.Vreau să mă revanşez.Te scot în oraş la o cină romantică,doar noi doi.îmi surâde ideea
Nu am avut parte de o cină romantică niciodată:
-Şi ce o să îi spun lui Vernon?
Se auzea un sunet gudurat din dreptul ușii,iar amândoi ne-am întors privirile spre cel ce stătea acolo:
-Ce să aflu,Caitlyn?
Vernon auzise doar acest mic fragment din conversația noastră.Mă bucuram,dar eram destul de şocată:
-Nu îmi găsesc rochia pentru premieră.spun luând câteva haine din valiză şi punându-le între mine şi Hoshi
-Ți-ai pus de acasă aşa ceva?mă întreabă arcuindu-şi sprâncenele
-Am adus cu mine o rochie puțin mai elegantă la insistențele tatei.Voia să luăm cina la un restaurant luxos împreună.
-Şi nu o găsești?spune el
-O mai caut,dar nu vin dacă nu o găsesc.Merg la bunica să stau cu ei cât lipsiți.
Iese din cameră fără a comenta.Hoshi deja aruncase toate hainele dintre noi pe celălalt pat şi mă cuprindea cu brațele de talie:
-Chiar nu o găsești sau era o scuză?
-Imediat o găsesc doar lasă-mă să o caut.
-Sper că nu ai de gând să mergi la bunica ta.Vreau să-mi fii alături.Suntem nominalizați la o categorie şi vreau să mă bucur şi de tine.Plus că mergem la restaurant după.
Caut disperată prin valiză până dau cu mâna peste un material mai fin şi îl trag deasupra.Era rochia mea,dar foarte şifonată.
Am călcat-o cât ceilalți încă nu sunt preocupați de acest detaliu şi trebuia doar să o îmbrac.

Toți fugeau agitați dintr-o parte în alta şi nu își găseau accesoriile,cravatele sau sacoul.Hoshi își făcea nod la cravată privindu-mă cum îl ajut pe Vernon să se încheie la manşetele cămășii:
-Ajută-mă şi pe mine.strigă şi se apropie
Când l-am aranjat pe Vernon am tot simțit mâna sa pe spatele meu gol.Aveam o crăpătură pe spatele rochiei ce o făcusem mai evidentă cu ajutorul părului ce l-am tras pe o parte.Vernon fugea să își găsească pantofii şi am profitat de timp să îl ajut pe Hoshi.Își muşca buza de jos când i-am terminat manşetele de încheiat:
-Este un loc mai intim pe aici?Chiar vreau să te iubesc puțin.şopteşte în urechea mea şi mă face să roşesc
-Doar puțin?îmi fac curaj să întreb
-Acum nu prea am timp de mai mult.Sunt foarte emoționat.
-Atunci vei avea timp când ne întoarcem.spun şi îi aranjez cravata,apoi mă întorc şi merg elegant spre ceilalți care erau agitați
Ştiam că ochii lui întunecați mi-au privit picioarele cum se îndepărtează grațios.Era doar o tachinare.
În mașină a insistat să stau în poala sa.Vernon nu prea a fost de acord,dar nu a făcut decât să stârnească replici răutăcioase.Erau foarte emoționați şi era foarte greu să se stăpânească.M-a lăsat până la urmă.Hoshi pe tot parcursul drumului nu a vorbit,doar mi-a mângâiat discret picioarele,şi-a rezemat fruntea de spatele meu şi mai ofta din când în când.
Nu am mers pe podium cu ei,dar am trecut prin spatele bannerelor cu sponsori şi urma să ne vedem în culise.
Îi aşteptam de câteva minute şi nu mai aveam stare.Aveam şi eu emoții să nu fiu prinsă de paparazzi şi să iasă un scandal.Au ajuns pe rând în culise şi nu voiam să stau lângă ei la masă:
-Dar de ce ai mai venit până aici?spune DK
-Dacă mă vede cineva?
-Ești sora mea.Te-am adus la acest spectacol.Nu are nimeni ce spune.spune Vernon

Au pornit spre masa rezervată pentru ei.Mă țineam de brațul lui Vernon ca nu cumva să se interpreteze altceva.Şi la masă am stat lângă Vernon,iar când a vrut Hoshi să se așeze lângă mine,WonWoo i-a luat-o înainte.
Scaunele se umpleau cu vedete.Iar fratele meu îmi arată câte o trupă mai cunoscută sau îmi povestea despre nominalizare.
Mâinile îmi erau reci şi voiam să le încălzesc.Îmi aruncam privirea după el şi nu îl găseam la masă.Era la cealaltă şi mă privea trist.I-am zâmbit trist şi mi-am frecat mâinile.Şi-a mărit ochii şi şi-a țuguiat buzele.S-a ridicat şi a venit lângă WonWoo.WonWoo s-a ridicat şi în locul lui s-a așezat Hoshi.Mi-a luat mâinile într-ale lui pe sub masă şi mi le-a strâns ușor:
-Îmi vine să te sărut acum.
Mă privea intens şi își lingea buzele cu vârful limbii.M-am înroşit şi mi-am tras mâinile,acum mai calde.

Categoria la care erau nominalizați,cel mai bun debut,se desfăşura chiar acum.Îi priveam în timp ce anunțau premiații şi i-am văzut cum sar din scaune când află că ei au câștigat.Au înaintat pe scenă şi au mulțumit fanilor şi tuturor care i-au votat.Nu au mai revenit până nu au urcat pe scenă să cânte melodia cu care au câștigat.
În timp ce cântau le-am observat bucuria.Vernon radia de fericire când își cânta părțile de rap,iar Hoshi dansa din toată inima.Toți erau atât de frumoși întocmai ca scoși din poveşti.

Era inevitabil să nu câștige când sunt atât de carismatici,veseli şi frumoși.Era fiecare pachetul perfect pe care o fată şi-l dorește,iar faptul că sunt şi vedete ridică ştacheta.
Acum realizez cum e de fapt să guşti din propriul vis şi să te simți împlinit sufletește,simțind că dacă acum o să mori nu o să ai regrete că a rămas un lucru nerealizat.
Poate aşa era şi în cazul meu.Toți îmi băgau pe gât o anumită profesie şi efectiv a ajuns să îmi placă,dar nu era adevăratul meu vis.Eram exact ca Vernon.Un adolescent nehotărât care face doar ce i se impune de mic este asemenea unui robot.
Am realizat asta când am văzut cât de departe a ajuns Vernon pe care nu-l susțineau nici măcar proprii părinți şi care s-a maturizat cu ajutorul acestei singurătăți.Eram uimită de ceea ce crease din copilul blând şi naiv.

La finalul spectacolului lor m-am ridicat şi i-am aplaudat,eu şi ceilalți prezenți inclusiv vedete.
S-au așezat înapoi pe scaune şi au urmărit restul premierei.Din când în când Hoshi își mai agăța palma de genunchiul meu sau de mâna mea.Îmi mai arunca şi câteva priviri tandre care mă mângâiau parcă.Am avut grijă să îi felicit îndată ce au revenit.

Bună dragilor. Sper să vă placă,dar să spun sincer,nu mi-am dat interesul în ultima parte.E ceva ciudat cu mine.Nu mă mai pot concentra şi sunt foarte agitată.O să încerc să îmi revin.
Am postat acum pentru că am avut timp să scriu şi poate nu pot săptămâna viitoare.
Ne citim în capitolul următor.