Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 1

Facem totul pentru a câştiga o inimă şi prea puţin pentru a o păstra.

- Jacques Deval

     Timp de cinci minute tânăra privise într-un punct fix, de parcă suflul vieții îi părăsise corpul, iar ea atârna de un fir de ață în mijlocul slujbei. Picioarele îi cedaseră de mult timp, deși nu știa ce forță anormală o mai făcea să se mențină dreaptă, fără să fie intimidată de privirile celor din jur. Știa că dacă accepta să intre în acea clădire, privirile oamenilor o vor mânca de vie, vor perfora în sufletul ei ca niște gloanțe oarbe. Dar era responsabilitatea ei. Acceptase cu mult înainte ca acel dezastru ce-i furase dorința de a trăi să fie domnișoară de onoare la nunta prietenei sale, dar parcă era mult prea nedrept.

     Știa că o făcuse intenționat. Biserica era aceeași. Costumul mirelui era din același model, dar pe altă culoare. Și ce să mai creadă de rochia prietenei sale? Purta o copie identică a rochiei sale, căruia ea îi dăduse foc în curtea din spatele casei sale. Nu voia să stea să depană amintiri cu nimeni. Nu se mai simțea în propriul ei corp și minte dacă permitea unui simplu bărbat să pună control asupra vieții ei. Deja o făcuse, în subconștientul ei știa, dar nu voia să dea satisfacție hienelor care așteptau doar un simplu semn din partea ei.

     Ea era puternica. Era mezina familiei Crystal. Nu-și permitea să plângă pe urma unui eșec, mai ales atunci când mama ei o învăță că trebuie să treci prin Iad mai întâi ca mai apoi să ajungi la fericire. Deși avea impresia că rămăsese închisă în Iad, nu dădea importanță lucrurilor mărunte ce se întâmplau în jurul ei. Zara putea să se chinuie de zece ori mai mult de atât. Atenția ei era de neclintit. Privirea sfidătoare a bietei femei arăta cât de rânită fusese, și cât de puternică devenise. În doar două săptămâni fusese trântită la pământ, și mai avea puțin și era răstignită, dacă nu-și culegea ultima sfărâmă de demnitate călcată în picioare.

     Oftând, tânără își privi prietena cea mai bună cum radia de fericire la brațul viitorului său soț. Ura profundă din inima ei se zvârcolea incontrolabil, iar dacă nu era o doamnă, probabil ar fi sărit la gâtul dușmancei sale de suflet. Își potoli setea de răzbunare printr-un simplu zâmbet, menit ca să o arate puternică, și pași alene spre cei doi. În mintea ei se vedea cum îi smulgea extensiile din păr, cum o lipea cu chipul frumos de pardoseala încăperii, și o rupea în bucăți mai ca în filme.

     Își scutură capul, zâmbi, și întinse mâinile în fața celor doi miri. Pernuța pe care stăteau așezate frumos două verighete pompoase, mai că-i căzu printre degete atunci când îl văzu pe bărbat. Se simțea rușinată, și o arăta prin toți porii. Sângele-i urcă în obraji, îmbujorându-i. Era prea mult. Iar dacă ea îl consideră pe Roy un Zeu grec, bărbatul din fața ei venise pe pământ după ce dezlănțuise Iadul. Părul negru ca abanosul era puțin ciufulit la breton, strălucind în lumina puternică a candelabrului, iar ochii lui ca jadul o sfredeleau din cap până în picioare. Ori erau culoarea smaraldului? Nu-și putea lua privirea din ochii lui, iar el, parcă hipnotizat, se cufunda în marea ei de ochi albaștri.

     Stătură timp de câteva momente, delectându-se din câteva priviri la care nu-ți trebuia multă minte să realizezi că nu erau deloc religioase. Parcă se dezbrăcau unul pe altul, în mijlocul unei slujbe, în timp ce el se căsătorea, iar ea era prietena celei căsătorite. O rușine profundă îi cutreieră corpul și îi atinse inima, făcând-o să-și aplece privirea și să se retragă în colțul ei de Rai, departe de flăcările mistuitoare ale Iadului.

     Prietenele ei, stând lângă ea, o înghionteau și întrebau dacă este în toate mințile, dar fata nu le răspunse. Era pe cât se putea de sănătoasă, asta-i arătau analizele, dar corpul și mintea ei erau într-o stare deplorabilă, aproape de colaps. Fusese părăsită la altar în urmă cu două săptămâni de bărbatul pe care-l iubea, iar acum se topea sub privirile unui alt bărbat? Soț. Soțul prietenei sale. Cea mai bună prietenă a ei. Se plesni mintal și se uită la prietenele ei, mimând un zâmbet fals.