Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 18

Capitolul 18

Medicamentele și sfaturile familiei sunt două lucruri mai plăcute de oferit decât de primit.

     După zile întregi în care Elena a rămas la spital, recuperându-se după căzătura pe scări, astăzi era momentul să se întoarcă acasă. Şi nu pleca înapoi acasă singură, ci cu viitorul ei soţ. Toate zilele stătuse gândindu-se în repetate rânduri la cererea în căsătorie de la Cairo. Nu s-ar fi aşteptat în niciun moment ca acesta să o ceară în căsătorie şi nici atât de repede, dar în sinea ei se bucura că o făcuse. După atâtea momente în care dragostea le fusese pusă la încercare, după o grămadă de clipe în care au fost despărţiţi, şi-au dus dorul şi au plâns în pumni unul după celălalt, a venit şi momentul că ei să fie fericiţi. Era moment ca încercările iubirii să ia sfârşit şi ca fericirea să le acapareze întreaga relaţie. Urmau să aibă un copil împreună, iar sarcina ei nu fusese pusă în pericol de acea căzătură. Slavă Domnului!

     Elena îşi fixă ochii pe uşa salonului, aşteptând ca logodnicul ei să intre pentru a o ajuta cu puţinul bagaj pe care îl avea, dar şi cu cele zece buchete de trandafiri pe care le primise în spital. Numai Cairo îi adusese trei, iar celălalte fuseseră aduse de către rude pentru a-i felicita de vestea cea mare. Zâmbea precum o adolescentă aducându-şi aminte de momentul din birou, momentul în care fiecare celulă din corp îi tremura în aşteptarea întrebării lui. Momentul acela nu avea să fie uitat de ea niciodată. Elena mai fusese odată cerută în căsătorie de către Roy, dar momentul pe care îl organizase Cairo, în comparaţie cu cel a lui Roy, fusese mult mai frumos. Mult mai intim. Fusese din suflet şi nu din obligaţie.

     Cineva bătu la uşă, atrăgându-i atenţia Elenei şi scoţând-o din gândurile frumoase. Se întoarse pe călcâie în timp ce îşi aranja câteva haine pe pat.

     — Intră! spuse pe un ton ridicat.

     De după uşă îşi făcu apariţia Cairo. Purta halatul alb dintotdeauna, iar părul lui era mai răvăşit ca niciodată. Îi dedică un zâmbet până la urechi logodnicii sale, iar apoi închise uşa în urma lui. Ochii verzi o analizau din cap până în picioare, admirându-i frumuseţea chiar şi atunci când era slăbită. În mâna stângă ţinea un alt buchet cu trandafiri, iar în cea dreaptă, fişa externării, pe care Elena trebuia să o semneze.

     — Un alt buchet? întrebă Elena răzând şi balansându-se pe vârfuri pentru a-i sări în braţe.

     Acesta o prinse de talie şi o cuprinse în braţe, înconjurându-i corpul mic cu cele două obiecte. Îşi înăbuşi capul în scobitura gâtului ei, inspirând mirosul de medicamente care îi fusese imprimat în piele. Deşi el deja era obişnuit cu acel miros de spital, Elena simţea că are nevoie de un duş cât mai rapid pentru a scăpa de el. Cairo inspiră adânc, ca mai apoi să expire aerul acumulat, sărutându-i umărul gol.

     — Meriţi mai mult decât buchetul ăsta, replică el, sărutându-i vârful nasului.

     Elena roşi, plecându-şi capul şi zâmbind. Era într-adevăr fericită alături de Cairo şi în sinea ei şi-ar fi dorit să nu-l fi îndepărtat de ea atunci când îl cunoscuse. Cairo era un bărbat deştept, frumos şi foarte atent cu orice i se întâmpla Elenei. Ba chiar ajunsese puţin obsedat de starea ei de spirit şi de sănătatea ei de când căzuse pe scări, iar lucrurile cu Zara nu rămăseseră chiar aşa. Cairo se ocupase ca Zara să fie prinsă şi interogată, ajungând să fie arestată pentru 24 de ore. Oarecum Elena o iertă pentru ce îi făcuse, dorindu-şi să nu se mai streseze în acea privinţă pentru că bebeluşul ei era bine. Voia doar ca Zara să dispară din viaţa ei sau, cel puţin, să stea departe de ea şi de familie. De aceea Cairo şi Elena au solicitat un ordin de restricţie, iar Zara era obligată să stea la 500 de metri de ea şi de Cairo, dar şi de viitorul copil.