Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 13

  "Lumea redevine nouă cu fiecare copil care intră în viaţa noastră"

Robert Brault 

     Elena îşi retrase mâna de sub capul pruncului său adormit, retrăgându-se în linişte din începere. Abia atunci când intră în propria ei cameră, aceasta cuteză a se gândi la ultimele săptămâni care trecuseră mult prea repede, aşezându-se calmă în fotoliul din piele din colțul încăperii. Îşi îmbrățişă genunchii la piept, rezemându-şi capul de ei, privind gol în podea. Tatăl său plecase în urmă cu câteva ore, lăsându-o pe Elena să se reculeagă, dar şi sa contempleze asupra situației în care se afla. Incovenientă sau nu, tânăra găsea acea situație destul de tulburătoare, apăsătoare şi care urma să îi aduca multe probleme.

     Elena nu era sigură daca decizia corectă stătea în a ascunde sarcina sau nu, ci în daca avea să accepte o lupta împotriva bărbatului care îi era tată copilului său.Dacă oferea mai multă atenție situației, toate problemele pe care aceasta urma să le întâlnească ieşeau singure la iveală. Ea şi Cairo nu erau căsătoriți şi nici nu urmau să fie, iar copilul urma eventual să se nască, crescând cu sau făra tată. Problema care bătea în geam în acel moment era simplă, dar cutremurătoare. Avea Cairo să tacă din gură şi să o lase pe Elena să crească copilul de una singura, ori urma să o tragă într-un proces pentru a-i lua miracolul ce se dezvolta înăuntrul său?

     Elena se cutremură în fața acestui gând, dar nici nu putu a-l ignora. Îl cunoştea pe Cairo ca fiind un bărbat calm, dar oare aşa era cu adevărat? Tănăra era speriată de adevăr, dar şi de minciună. Orişicum urma să fie, Elena ştia că fără o luptă lucrurile nu aveau să se rezolve. Pentru ea, Cairo era doar un bărbat care dăduse naştere unui miracol si care dispăruse din fața ei precum o fantomă. Era un zid între ea şi propriul ei copil, dar care însă îi oferise acel miracol. Ce drept avea ea să-i ascundă adevărul? Niciunul. Însă teama care înflorea în adâncul ei îi dădea atâtea şi atâtea motive pentru care să fugă.

     Oftând profund, Elena îşi strânse puternic genunchii la piept, lăsând câteva lacrimi să-i umezească obrajii. Pentre ce îi oferise un miracol? Pentru ea, în acel moment, miracolul se transforma uşor într-un blestem. Nu putea nici să se bucure, dar nici tristă să fie. Era o binecuvântare, o dovadă a rugăminților sale şi rostul întregii sale existente. Urma să dea naştere unui copil atât de mult dorit numai ca să asiste la un război între părinții săi.

     Dar în acelaşi timp, Elena nu putea omite şi posibilitatea de a-şi putea creşte copilul în condiții omeneşti alături de tatăl sau. Nu, nu putea omite, dar nici admite că acel bărbat era rodul acelui miracol atât de aşteptat de ea. Ce avusese el şi Roy nu? Ce făcuse el şi Roy nu? Era ciudat oricum se gândea la acea seară. Cairo reuşise să facă ceea nu Roy nu putuse în atâția ani, iar acest lucru îi ridica fetei un semn de întrebare.

     Cu mâinile tremurânde, Elena se ridică de pe fotoliu şi cutreieră întreaga încăpere până la pat, de unde îşi luă telefonul mobil. Îl deblocă repede şi căută în agendă numărul de telefon al singurei persoane în care se putea încrede în acel moment. Duse telefonul la ureche, asteptând ca să i se răspundă. În acel moment totul i se părea că se destramă în jurul ei, că înnebuneşte şi nimeni nu o poate salva din acel coşmar.

     — Elena? S-a întâmplat ceva cu Noah?Elena zâmbi, aşezându-se pe marginea patului.

     — Nu, băiatul doarme, răspunse aceasta, pierzându-si zâmbetul de pe buze.

     — Atunci mă bucur. Eşti bine? Sunt sigură că viața de mămică nu e aşa grozavă pe cât te aşteptai.

     Încă o dată, Elena cuteză să zâmbeasca. Era impresionant cum ştia mai bine decat ea.