Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 14

„Răzbunarea nu este un sentiment nobil, dar este unul uman."

- Rudy Giuliani

     De îndată ce Conor îşi rosti decizia, Izabela părăsi încăperea cu un gust amar pe buze, în timp ce Zara zâmbea victoriasă la pieptul bărbatului. În adâncul sufletului, Conor regreta acea decizie, dar nu putea nici sa o înfurie pe Zara. Oricum cădea banul, trebuia sa se conformeze situației la exterior şi sa vina cu un nou plan pentru a-şi recupera iubirea la interior. Zara era deşteaptă, mândră, o femeie rafinată, dar şi o leoaică în momentele în care-şi simțea căsnicia afectată.

     Ca şi în acel moment, Zara se aşeză cu mişcări domoale pe canapeaua din salonul casei, plimbându-şi privirea de felină prin încăpere. În timp ce Conor reflecta asupra situației devastatoare în care intrase, Zara scruta încăperea cu un zâmbet inocent pe buzele-i groase, senzuale. Pentru ea trădarea era un sentiment peste care nu putea trece în niciun fel, un sentiment care-i apăsa tare pe inimă. Conor tocmai distrusese ultima sfărâmă de încredere pe care Zara i-o purta cu indulgență, lăsându-o să fiarbă în suc propriu.

     Nu se simțea vinovat pentru alegerile sale, iar Zara ura acest lucru. Erau într-o căsnicie, fie obligată sau nu, şi nu merita să fie tratată astfel. Dacă închidea un ochi de fiecare dată când acel bărbat păşea strâmb, acest lucru i-ar fi distrus reputația, demnitatea şi orgoliul.

     — Presupun că tânăra care a trecut pe aici nu este doar o prietenă, nu? întrebă Zara.

     Privirea-i pironită în podea nu putea spune mai multe despre Conor. Era speriat, confuz, aproape de un colaps mintal. Încercă să îşi ridice capul, să fie mândru, un bărbat adevărat, dar nu avea puterea de a întâlni pe femeia din fața lui. Zara Quinn, acum numită Davis, era o femeie mândră, cu răbdare puțină, cu coloană vertebrală, şi răzbunătoare. Nu o puteai vinde Diavolului, căci s-ar fi întors cu el dresat. Era puternică, orgolioasă, de o frumusețe nemaiîntâlnită de Conor la multe femei (şi multe îi trecuseră prin minte şi pat), senzuală, dar nu ceea ce căuta Conor. Uneori bărbatul se întreba de ce acea femeie nu îi intrase la suflet chiar şi după toți acei ani petrecuți împreună, prin bune şi rele.

     — Nu...

     — De cât timp o cunoşti?

     — Au trecut mulți ani.

     Zara Davis pufni distrată, trecându-şi degetele lungi, subțiri prin părul roşcat şi desfăcut. Era de necrezut! Şi cât de mult voiau să ascundă relația lor? Până când trebuia să fie mințită? Roşcata nu putea a nu-l lăuda pe bărbat pentru prudența cu care reuşi să ordoneze lucrurile, pentru felul în care ascunsese totul, chiar şi față de ea. Pentru prima dată de când îl întâlnise, Zara reuşi să-l complimenteze în vreun fel.

     — Şi cât timp aveai să ascunzi relația ta cu ea? întrebă Zara, ridicându-şi tonul.

     Conor o privi contrariat preț de câteva secunde:

     — Cât timp era nevoie.

     — Nu ți se pare că eşti puțin cam nesimțit? Am zis să trec cu vederea, dar văd că nu ai de gând să laşi de la tine. Eşti un imbecil, Conor, ştiai asta? Târfa ta nu poate trece de mine. Poate vei reuşi sa îți clădezi un viitor cu ea, dar nu poate fi decât o amantă care a distrus o familie iubitoare, râse Zara, ridicându-se de pe canapea. Crezi că o să semnez actele de divorț? Să pierd totul la proces? Tu şi cu mândra ta de amanta puteți să vă duceți dracului, căci mai sus de mine nu puteți trece!