Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 10

  Nu spune niciodată rămas bun, pentru că rămas bun înseamnă a pleca şi a pleca înseamnă a uita.

J. M. Barrie

     Părul bărbatului era ciufulit la breton, iar primii nasturi de la cămașa albă erau desfăcuți. Roșcata își strecură mâna prin deschizătură, iar el oftă nemulțumit. Avea treabă de făcut și cu toate astea, tânăra îl privea cu ochi flămânzi și doritori, făcându-l să înnebunească. Își scutură capul și mai aruncă o ocheadă actelor din fața lui, uitându-se cu fascinație la un dosar ce îi atrăsese atenția de câteva zile. Președintele companiei de modă Crystale voia să-și deschidă un nou magazin de haine în Royalty, așteptând demersurile din partea lui Conor și a avocatului său.

     Bărbatul râse fericit, aruncând dosarul în coșul de gunoi din dreapta lui, făcând-o să tresară pe Zara. Poate avea acordul directorului și a investitorilor, dar el nu avea de gând să mai fie bătaia de joc a domnului Crystal. De când apăruse în Royalty și deschisese compania Crystale, veniturile lui crescuseră, dar reputația lui scăzuse drastic.

     Printre investitori, el era doar omul de la birou, iar domnul Crystal capul afacerilor. Era iritant felul în care era tratat în South Dakota datorită tatălui Elenei, iar faptul că acea nesuferită decisese să plece din Royalty, investitorii începuseră să vorbească despre un plan prin care să o aducă înapoi. Elena era fata de pe coperta, mândria palatului Royalty, inzestrată cu o frumusețe naturală, eleganță și clasă. Știa că tatăl său vrusese ca Elena să devină nora lui, dar Roy i-o luase pe dinainte, stricându-i planurile domnului Davis.

     Când ajunsese la urechile lui accidentul nefericit din viața Elenei, fusese deja prea târziu, iar Conor fusese deja obligat să se însoare cu Zara. Acum realiză prostia făcută, dar știa că nimic nu durează o veșnicie. Nici măcar o căsătorie aranjată. Zara umbla deja din floare-n floare, iar reputația lui nu putea fi mai pătată decât atât. Urma în curând să o distrugă pe Zara și să o facă pe Elena viitoare lui soție, indiferent de răspunsul ei.

     — Elena a ajuns în South Dakota? întrebă Conor și se ridică de pe scaun.

     Zara îl privi impasibilă și dădu din cap, neștiind răspunsul. Se întreba ce gânduri îi treceau prin minte, dar nu era problema ei orice s-ar fi întâmplat. Conor era un ipocrit în ochii ei și atât, nu o interesa ce avea de gând să facă în viitor, iar prostia lui era mult prea mare ca ea să o țină în frâu. Conor niciodată nu se gândea la consecințe, iar Zara niciodată nu culesese roadele necazului său.

     — Trec pe la Crystale și apoi vin acasă, zise Conor și își luă sacoul de pe scaun. Vreau să mănânc ceva când ajung, o înțepă acesta și ieși afară din birou.

     Zara rămase înăuntru, gândindu-se la ce mâncare să facă. Nici măcar nu știa ce îi place și ce nu. Trebuia oricum să gătească și acest lucru o deranja și mai mult, iar acum trebuia să se gândească și la ce îi place acelui om? Putea să mănânce și pietre dacă era după ea. Nu era ca și cum se iubeau așa că nu era dreptul ei să se intereseze de plăcerile lui.

*

     Zara intră timidă pe ușa deschisă a casei lui Roy și se uită sfioasă la femeia din fața ei. Îi sfâșia inima acele priviri deloc discrete pe care doamna Abigail i le arunca atunci când se întâlneau. Știa mai bine ca oricine de ura doamnei Abigail, dar încă nu se acomodase cu acel gând. Voia să o iubească și pe ea precum o iubea pe Elena. Toată lumea o iubea pe Elena. Până și Roy încă o iubea, deși Zarei nu îi surâdea acest gând deloc.