Eleganța: Puterea seducției

Capitolul 12

Trecutul nu este niciodată pierdut, nu este nici măcar trecut.

     Corpul ei peste a lui era cea mai interesantă combinație de piele creată vreodată. În ciuda faptului că nu se mai atinseseră de câteva luni bune, încă plutea atracția nebună dintre ei. Gura lui alunecă de la baza gâtului până sub buric, făcând-o pe brunetă să se arcuiască sub umiditatea lor. Simțea că arde din toate încheieturile, obrajii lor luau foc cu fiecare sărut adăugat jocului, iar dorința de a se simți mai aproape era mai intensă ca niciodată. Ochii ei verzi îl analizau cu îndârjire. Era cea mai mare greșeală și era a doua oară când o comitea fără să se gândească. Își jurase că nu avea s-o mai atingă niciodată, dar ea apăruse din nou în viața lui, scuzându-se de lipsa îndelungată și asigurându-l că avea să-i dea câteva vești bune. De la o discuție aprinsă, dominată de nervi, ajunseseră la a se trânti pe așternuturile comode pentru a-și stăpâni într-un mod reciproc dorințele și totodată trecutul scormonit de câteva vorbe.

     Femeia aceea avea ceva necurat în ea, fie un demon, un suflet sau chiar pe însăşi Diavolul. Privirea ei era atât de fixată pe Conor încât se simţi stânjenit. Poate de aceea fusese odată cea mai bună în meseria de traficantă, poate de aceea el şi tatăl lui o aleseseră în trecut şi cu siguranţă, de aceea marfta era livrată, de multe ori, mult mai repede decât se aşteptau. Tatăl lui fusese conştient în fiecare secundă de aventurile fiului său şi, mai ales, de faptul că o ardea zi şi noapte cu bruneta. Totul se sfârşise într-un mod tragic în momentul în care aceasta îi spuse lui Conor că rămăsese gravidă şi că avea să devină tată. Strânse din dinţi în momentul acela, neştiind dacă să îi spună să avorteze sau pur şi simplu s-o arunce din conac. Fu îndemnat de tatăl lui să rupă legătura cu acea făptură, făcându-se că plouă în ceea ce privea sarcina şi negând de fiecare dată când era întrebat. Însă trecutul nu e niciodată trecut şi ea revenise, dar fără copil.

     — Mă vrei atât de mult, şopti bruneta lăsându-şi  pe spate. Am ştiut întotdeauna că m-ai iubit, chiar dacă m-ai alungat ca un nătărău.

     Conor auzea cuvintele răsunându-i în urechi de parcă se aflau într-o peşteră, însă nu îşi putea dezlipi gura de corpul ei. O lăsă să vorbească, să bombănească, să-l certe şi să-l regrete. Era o actriţă bună şi se lăsa uşor înşelat de ea. Cuvintele îi intrau pe o ureche şi îi ieşeau pe cealaltă, căci ţinta lui principală în acel moment era corpul ei, trupul Dumnezeiesc alături de care se simţise întotdeauna binedispus şi apreciat.

     — Conor, îl chemă aceasta ridicându-i capul la nivelul abdomenului ei. Ar trebui să mă asculţi nu doar să mă guşti...

     — Te vreau atât de tare, îi spuse acesta cu ochii închişi, ameţit de parfumul ei dulceag.

     — Conor... eşti conştient că noi avem un copil?

     — Ei bine, eu nu-l văd aici, zise aruncându-i o privire copilărească şi rânjind.

     Avea dreptate, copilul nu era acolo, dar asta nu însemna că nu şi exista. Conor îşi lăsă capul în jos, dezmierdându-i abdomenul cu limba şi sărutându-i fiecare părticică. În ei fierbea dragostea, dar şi teama. Conor era însurat şi, deşi, nu o iubea pe soţia lui, era conştient de ce avea să se întâmple dacă aceasta afla. Poate Zara era prostuţa, însă putea mirosi înşelatul de la distanţă. Avea să-i facă un mare scandal lui Conor, poate chiar chemând presa şi demascându-le afacerile necurate. Acel moment alături de brunetă era unic pentru el şi nu dorea să şi-l strice cu gânduri negre, pentru el nu contau consecinţele, avea să se gândească la ele puţin mai târziu.

     Prin mintea lui treceau o mie de gânduri, de preocupări şi regrete. Izabela era unica femeie pe care o iubise vreodată, însă o negă tot timpul. Nu voia să recunoască în faţa tatălui său că iubise vreodată, căci ei întotdeauna fuseseră vânători de bani şi afaceri. Avea să râdă de el şi probabil să-l trimită pe unde a venit. Nu putea să rişte afacerea ascunsă a familiei pentru o femeie. Dar Izabela era din nou în viaţa lui, tulburându-i liniştea pe care reuşi să o aşterne în suflet, dându-l peste cap şi obligându-l să ia o decizie urgentă. Crezu că făcând dragoste cu unica fiinţă iubită vreodată, avea să tragă de timp, dar timpul nu aştepta pe nimeni. Nici măcar pe Conor Davis. Picături enorme de transpiraţie i se scurgeau pe chip, iar mâna ei încercă să-l apuce de păr, oprindu-l. Îşi ridică privirea către ea, rugând-o cu ochi dulci să-l mai lase un pic să se bucure de ea. Însă deciziile erau prea importante pentru Izabela în acel moment şi nu avea timp de pierdut. Dacă el avea de gând s-o aleagă, putea să profite de fiecare ocazie.