Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 4.

- Blondule, lasa-ma sa intru. Am treaba cu Hinata. Aud o voce cunoscuta, insa ma asteptam sa aud si vocea lui Naruto, care sa raspunda primei voci... totusi nimic.
-Hey... nu auzi? Esti surd? Da-te la o parte! In acel moment vad cum clanta e usor apasata insa usa nu se deschide iar clanta revine la stadiul initial.
-Oi! Sunt pus aici ca sa o apar pe Hinata de ciudati ca tine. Acum, asteapta aici. De intrat nu vei intra.
Apoi mi-am dat seama ca cel care vorbea cu Naruto este Toneri.
-Naruto, lasa-l sa intre! E Toneri, colegul meu si iubitul meu.
-Hmm... Intra! aud aroganta din vocea lui... si ma linisteste si nu pentru ca si-a calcat peste mandrie, ci pentru ca el voia doar sa ma protejeze... ma simt bine... poate ca nu a fost o ideea atat de rea sa am un bodyguard. Dupa ce Toneri intra, ma strange in brate si ma invita sa iesim seara in oras. Normal ca am acceptat.
Dupa repetitii, am mers sa ma vad cu Temari si Ino. Sunt doua prietene pe care mi le-am facut aici, in America. Sunt doua fete pe care te poti baza, intelegatoare si foarte de treaba. Amandoua au parul blond, Temari il are prins in 4 codite, iar Ino, doar intr-una. Au amandou ochii verzi. Aveti nevoie de mai multe detalii? Nu? Bine! Ne intalnisem intr-o cafenea.
-Hinata! Ce faci? Cum a fost la repetitii? ma intreaba Ino plina de energie.
-Hey fetelor! Obositor ca intodeauna. Cand Temari a vazut ca sunt insotita de blond, ma tras langa ea si mi-a soptit la ureche:
-El e noul tau iubit? Insfarsit ai scapat de nesuferitul de Toneri. Blondul asta e chiar dragut!
-Temari! Nu! Ad-adica... N-nu! spund fiind cu siguranta rosie ca un ardei in obraji.
-Am inteles! Deci? Cine e?
-E bodyguard-ul meu. Tata l-a angajat. Da... n-are incredere in mine.
-Oh... inteleg... dar il placi, nu? M-am inrosit toata. M-a citit in totalitate. Da, il plac, chiar daca nu o arat sau spun... dar il am pe Toneri, n-ar trebui sa ma gandesc la blond.
-Soro, nu te pricepi sa minti! imi spune ea zambind, eu neputand sa raspund.
-Ce tot susotiti voi acolo fetelor? ne intreaba Ino frustrata. Nu mi-am dat seama, dar trecusera vreo 10 minute de cand vorbeam cu Temari, lasand-o pe Ino cu Naruto... si cum era de astepta, Naruto a stat pe scaun, cu mainile-n san, la propriu. Vazand ca el nu are ce discuta... si-a scos telefonul si iar a inceput sa tasteze. Dintr-o data se ridica si porneste in directia toaletei.
Dupa inca 5 minute, a venit la mine un tip care incerca sa ma agate. I-am explicat ca am prieten. Insa el a luat asta ca si cum ar fi o scuza ca sa nu ma agate, crezand ca nu ma las usor. Si a tot insistat.
-Hainde fetita! Nu fi asa rea. Nu musc... prea tare. Dupa care m-a apucat de brat. Eu mi-am smuls bratul din mana lui, lucru care la enervat putin. Nu parea sa-l intereseze ca suntem intr-un loc public, cu oameni in jurul nostru.
-Oh, haide! Chiar esti rea! Nici nu ma cunosti si ma refuzi.
-Oi! A spus ca nu-i interesata. Pleaca! a spus Naruto nervos.
-Pleaca pustiu... astea-s treburi de oameni mari.
Cand isi terminase fraza, isi ridica pumnul, destinatia fiind fata lui Naruto. Intr-o fractiune de secunda, Naruto ii prinse pumnul si-i spuse:
-Cum mi-ai spus? Repeta! spuse Naruto, strangandu-i pumnul tipului, acesta cazand in genunchi.
-Ha ha... am spus "pustiule"!
Intr-o fractiune de secunda, cat ai clipi, Naruto avea genunchiul drept pe spatele tipului, tipul mai avand 2 cm si atingea podeaua cafenelei. Inca ii tinea pumnul tipului, dar acum i-l tinea la spate.
-Acum, spune-mi, asta e mana cu care ai apucat-o pe domnisoara?
-D-da... spune indurerat... .
-Si mai ai nevoie de ea? spuse Naruto nervos.
-D-da... spuse speriat.
-Naruto! Opreste-te! tip speriata de ce ar putea urma.
-Hinata, lasa-ma sa termin, imi raspunse Naruto calm.
-Deci, daca mai ai nevoie de ea, jura-mi acum ca nu o vei mai folosi asa cum ai folosit-o acum 5 minute.!
-D-da! spuse terifiat.
-D-da, ce?
-Jur! Juuur! tot la fel de terifiat.
-Asa! Acum, cum am spus si la inceput, pleaca. Nu-mi vine sa cred. E chiar bun... desi nu pare, e indemanatic. Si... are reflexe rapide... nici n-am vazut cand si-a schimbat pozitia fata de tip... deci tata chiar avea ideea pe cine trimite. Am cate ceva de vorbit cu tata!
-Na-naruto... incerc sa vorbesc.
-Ce tocmai... incearca Ino sa continue... .
-Ai facut? reuseste Temari sa termine.
-Multe de povestit.
Ce e cu atata mister la tipul asta... nu-mi spune nimic. Off...
Ma uit la ceas si vad ca trebuia sa ma intalnesc cu Toneri acum 10 minute. Le salut pe fete in graba si fug spre masina. Naruto a ramas in spate sa plateasca partea noastra de consumatie. Am pornit spre parc, unde ma astepta Toneri. Da stiu, cliseic dar da, in parc. Eram in masina si in timp ce conduceam, ma suna Toneri. L-am rugat pe Naruto sa raspunda deoarece eu conduceam.
-Oi!... Da... langa mine... Nu... conduce... Ajunge acum... taci odata!
-Ce s-a intamplat?
-Ma enerva... n-am de gand sa il tot ascult. Ma tot intreba de tine. I-am zis ca conduci si ca vei ajunge imediat. Punea prea multe intrebari, i-am spus esentialul. De ce vorbeste cu atata nepasare si arogantă ma intreb?
Dupa putin timp, ajungem in parc si incep al cauta pe Toneri.
-E in centrul parcului, pe o banca. Te asteapta.
-De unde stii?
-Multe de povestit.
Bai! De ce? Serios! De ce? El chiar e serios? Tot il voi face sa vorbeasca! Merg spre centru si oarecum surprinzator, e acolo... cum a stiut Naruto?
-Hey! Ce faci? il intreb zambitoare.
-Ce-i cu el aici? intreaba vizibil iritat de prezenta blondului.
-Naruto, te rog, mergi sa-mi cumperi obsticla cu apa? il intreb ca sa pot scapa de el putin, de dragul lui Toneri.
-Hmm... minerala? Intreaba, dandu-si seama de planul meu. I-am facut cu ochiul in semn aprobator, dupa care a plecat. Dau sa plec dupa el, pentru ca am uitat sa-i dau banii.
Insa Toneri ma prinde de mana si ma pune sa stau cu el.
-Trebuie sa-i dau banii. Nu vreau sa-si cheltuie banii cu mine.
-Stai aici! imi ordona. Abea a aparut, si deja ma enerveaza, continua el. Crezi ca n-am observat ca tii la el? Incerc sa imi eliberez mana, insa ma trage dintr-o data, rupandu-mi bratara de la parintii mei. Voiam sa plec... eram nervoasa... iubeam bratara aia... era... era legatura mea cu Japonia.
-Stai aici! Ti-am spus sa stai cu mine. Atunci apare Naruto, cu o sticla de apa in mana.
-Oi, Hinata!
-Naruto, lasa-ma 2 minute! Am treaba!
-Hinata, azi tatal tau vine pe la tine... am uitat sa-ti spun? Mergem? Te asteapta.
-Serios? A venit tata sa ma vada? Intreb mirata si totodata fericita.
-Da, nu fii mirata, e normal sa te viziteze. Spuse Naruto plictisit.
-Atunci hai acasa. Spun, un zambet aparandu-mi pe fata.
-Du-te inainte! Vin si eu!

*Din perspectiva lui Naruto*

Hinata se indeparteaza de noi, iar eu ma intorc spre Toneri.
-Frate, nu stii sa te porti cu o fata. Ai mers prea departe... adica, abea daca o cunosc, dar imi pot da seama ca iubea bratara aia... si nici macar nu ti-ai cerut scuze. Scap aticla cu apa din mana, ma aplec sa o ridic si ma indrept spre masina, lasandu-l pe tip singur.

I love you, guys, very much! ♡
Prin asta am vrut doar sa spun ca VA IUBI-DUBI!
Sincer, nu stiu ce am, dar ma simt... mai bine ca de obicei, simt ca as putea da o mie de imbratisari la fiecare. (=^-^=)
XOXO! ♥♥♥