Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 22.

Acel Renji il lovise frontal. Sabia aceea, nu, zampakuto-ul acela, e destul de tare. S-a segmentat, iar acum pare sa fie ca un bici. Insa, cand a vrut sa-l retraga, nu a reusit. Toneri tinea capatul armei cu tarie.
-Nenorocitule... ii vei da drumul lui Zabimaru. spuse Renji zambind.
-Tch! Vezi sa nu! Chiar crezi? intreaba Toneri ranjind. In acel moment Renji a inceput sa-si miste mana, arma urmadu-l, ea ajungand sa imite miscarile unui bici. Toneri era agitat in toate partile. Presupun ca lui Naruto i-a fost destul de greu sa lupte cu mai multi tipi ca el... Revenind, Renji a reusit intr-un final sa-l faca sa-i dea drumul lui Zabimaru.
-Acum incepe distractia! spuse Renji zambind mandru. "Bankai" striga el dupa care o lumina rosie acapareaza pentru un moment tot ce e in jur.
-Hihiou Zabimaru! continua el cand acea lumina dispare. In acel moment constat ca zanpakoto-ul lui s-a transformat... era incredibil. Era un fel de schelet urias de sarpe, ce avea la cap o coama de leu de culoarea parului lui Renji. Aia nu mai pare a fi o sabie. (media)
-Nu-l ajuti? il intreb pe acel Ichigo.
-Probabil ca asta ar trebui sa fac. Voia doar sa vad ce-i poate piele tipului. Daca stau sa ma gandesc, nu-i stilul meu sa stau deoparte.
-Bine, incep! spuse el dupa care se ridica de jos, se apleaca putin tinandu-ti sabia in fata capului. Are privirea in jos. Pare sa se concentreze.
-Ce face? il intreaba Sakura pe Naruto.
-Ceea ce a facut si Renji adineaori... Bankai.
-Ce e Bankai? intreaba Sasuke.
-Va voi explica mai tarziu. Acum avem treaba. Sasuke, stai cu fetele. Si cu asta, Naruto pleca langa cei doi, lasandu-ne cu Sasuke.
-Hai sa terminam asta! le spuse Naruto celor doi.
-Trei la unu? Nici macar eu nu pot face asta...va credeti voi puternici... mai vedem noi! spuse Toneri dupa care dispare.
-Ce păcat! exclama Sakura. Voian sa vad bamtai sau cum se cheama aia.
-Bankai... spuse Renji cicalitor, in timp ce sabia lui se transforma intr-o sabie normala... neavand forma aceea ciudata de la inceput.
-Ori cum ar fi, Uzumaki, ai de dat niste explicatii. spun nervoasa.
-Ai patit-o! spuse Sasuke facandu-i in ciuda.
-Nici tu nu scapi! Cum de nu ne-ai spus despre Naruto? il cearta Sakura.
Naruto se uita la mine vinovat si-si scarpina ceafa. Nu i-am putut rezista... i-am sarit in brate.
-Naruto! Nu te superi daca mai stam o vreme pe aici, nu? intreaba acel Ichigo.
-Nu, din potriva, daca vreti puteti sta la mine. spune el zambind. Dupa asta, cei doi s-au mutat la Naruto, si cum eu frecventez pe acolo, a fost oarecum.... sa zicem incomod. Oricum, dupa ce am realizat ca este imposibil sa petrec timp cu Naruto cand cei doi sunt prin preajma, am ales sa plec. Mergeam singura pe strada cand dintr-o data mana mea este prinsa in a cuiva. Ma intorc si constat cu bucurie ca e Naruto.
-De nu mi-ai spus ca pleci? intreaba el fara pic de vlaga.
-Ce ai patit? Pari suparat...
-Pentru ca sunt suparat... au trecut 6 luni... 6 luni in care nu te-am vazut deloc. Ma asteptam sa vrei sa petrecem timp impreuna. spuse el privind pamantul.
-N-normal ca vreau sa petrec timp cu tine. Nici n-ai idee cat de dor mi-a fost de tine!
-Bun! Atunci sa mergem! spuse el dupa care ma ridica, ma pune pe umeri si alerga spre prima cafenea.
Dupa ce timp de o ora mi-am adus aminte de toate momentele traite cu el, dupa discutii mai mult sau mai putin fara sens, alegem sa ne indreptam spre casa mea. Nu va ganditi la prostii! Doar ma conduce acasa. Pe drum ne ies in cale Sakura si Sasuke. Dintr-o data Sakura a inceput sa alerge spre Naruto.
-Vreau sa stiuuu! il prinde de brat si-l trage dupa ea. Pare sa alerge in directia casei lui Naruto.
Ma apropii de Sasuke si il intreb... sau incerc:
-Aaam... ce e cu...
-Nu ma intreba. Cand isi pune ceva in minte... Dumnezeu cu mila.
Am urmarit taifunul ala roz. Aparent, ea voia doar sa afle care e treaba cu cei doi. Si cum a fost cu Naruto. Dupa ceva discutii legate de Naruto, am ajuns la cei doi. Si asa a inceput Sakura:
-Deci, care-i treaba cu sabiile alea?
-Sunt zampakuto. o corecteaza Ichigo.
-Bine! Ce e cu ele? mai intreaba ea odata.
-Baieti, orice ar fi, nu o faceti sa repete intrebarea si a 3-a oara! ii avartizeaza Naruto, in timp ce Sakura zambea inocent.
-Sunt partenerii nostri. incepe Ichigo.
-Nu sunt eu experta, dar alea nu sunt vii. spune ea plictisita.
-Practic nu. Ei au spirite ce traiesc in interiorul nostru. Fiecare e unic. O forma unica. Fiecare are 3 forme. Forma pe care o au toate. Apoi e cea Shikai, in care zampakuto-ul isi capata propria forma si abilitate. Ea apare cand shinnigamiul afla numele zampakuto-ului sau. Si mai e a 3-a forma, bankai, forma finala a unui zampakuto.
-Mai am o intrebare. Tu nu ai o prima forma? Scuze... e ilogic sa nu o ai, dar nu am vazut-o pana acum.
-Nu prea stiu... sincer... de cand i-am descoperit a doua forma, nu s-a mai intors niciodata la prima. Scuzati-ma! Am nevoie la toaleta. spuse el si pleca.
-Renji! se rasteste Sakura.
-Da? intreaba plictisit.
-Ichigo are un bankai?
-Da... e destul de rar ca un om sa aiba bankai.
-Un ce? intreb eu.
-Da, Ichigo e om. A capatat puteri de shinnigami in urma unor evenimente, iar dupa un timp a devenit shinnigami in rezerva desi face treaba pe care o face orice shinnigami.
-Si cum e bankai-ul lui? intreaba Sasuke incitat.
-E foarte puternic. Bankai e asul din maneca al unui shinnigami. E o abilitate ce se dobandeste foarte greu... as zice 10 ani. El a reusit in 3 zile. Si eu am reusit tot in 3 zile... dar el l-a stapanit complet, in timp ce eu nu. spuse el nervos. E foarte puternic, mai puternic decat mine. Dar nu i-as recunoaste-o niciodata. Si are un as in maneca.
-Da, bankai. spuse Sakura.
-Nu, e ceva ce merge mana-n mana cu bankai-ul sau.
Ichigo se intorsese, dar nu a vrut sa stea in casa asa ca a iesit afara, la o plimbare nocturna, pentru ca, da, se inoptase. A iesit, iar noi am decis sa mergem cu el. Peste putin timp in fata noastra se arata doi barbati. Unul avea o cicatrice pe ochiul drept, si parul facut tepi, iar celalalt avea parul albastru.
-Ichigo! Ai plecat fara sa-ti iei la revedere? intreaba cel cu cicatrice.
-Kempachi? Se mira Ichigo.
-Naruto! Pe tine te voi lua cu mine. Abia astept sa te disec si sa vad sursa puterii tale splendide. spune cel cu parul albastru.
-Capitane Zaraki! Capitane Kurotsuchi! Ce faceti aici? intreaba Renji.
-Mosneagul ne-a trimis dupa voi. Ati venit de capul vostru aici. Nu aveti ce cauta aici. spuse cel pe care Renji l-a numit Zaraki.
-Imi pare rau! Nu plecam. Naruto ne e prieten! Il vom ajuta.
-Ei bine! Se pare ca o sa luptam! Haide! striga acel Zaraki. Pare sa-i placa sa lupte.
-O s-o folosesti? il intreaba Renji pe Ichigo.
-Depinde cum decurg lucrurile. Dar luptam cu doi capitani. Deci...
-Deci ce? Intreaba Naruto.
-Bankai!

Va salut din Polonia, dragii mei! Sunt plecata intr-un proiect cu scoala si am ajuns aici se pare... oricum, indiferent de in ce tara voi fi, eu tot va iubi-dubi :**
Aa, da, sper ca ati inteles acest capitol, pentru ca e amestecat cu anime-ul Bleach... mda, intelegesti voi. :))
XOXO! ♥♥♥