Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 18.

Imi este dor de Naruto...nu l-am mai vazut de ceva vreme. A trecut deja o luna de cand am ajuns. Din primul minut in care a pasit in Japonia a plecat sa se antreneze. De atunci nu l-am vazut decat de 2 sau de 3 ori. Dar chiar si asa....venea sa ma vada pe mine. Poate chiar simte ceva pentru mine. Cine stie? Insa stiu ca eu chiar simt ceva pentru el. Mi-e dor de el...ce n-as da sa-l vad. Ma gandeam la el in fiecare zi sibde fiecare data cand venea, incepeam sa lacrimez, din fericire Sakura era cu mine sa ma acopere ca sa nu ma vada.
Uite asa mi-am petrecut eu "vacanta"...gandindu-ma la Naruto. Totusi, e placut sa fiu iarasi acasa. Sa-l am pe tata langa mine e nostalgic.
In momentul de fata mananc ceva in bucatarie. Mai bine spus, iau masa cu tata. E oarecum plictisitor. Tot ce face e sa ma intrebe ce am facut cat am fost plecata si vrea sa afle tot timpul daca Naruto s-a purtat frumos cu mine. Spun tot timpul pentru ca...nu-i raspund niciodata. Imi place sa-l enervez. E un fel de pedeapsa pentru ca mi l-a trimis pe cap pe blond. Gandurile imi sunt intrerupte de un ciocanit intens in usa.
-Vin acum! strig in timp ce ma ridic de la masa. Deschid usa sibo vad pe Sakura zambind, tinandu-l pe Sasuke de brat.
-Hey Hinata! spunea ea la fel de zambitoare.
-Da...hey! spune si Sasuke posac.
-Salut si voua! Intrati! Doriti ceva? Ceai?
-Daca tot ai adus vorba...incepe Sasuke, dar Sakura il intrerupe.
-Pentru ce am venit noi aici draga? intreaba Sakura zambitoare...insa dupa acel zambet se ascunde o teroare uriasa....
-Ajung si acolo....doamne...uneori esti asa o durere. Spune asta dupa care primeste un pumn in cap de la Sakura...care se uita zambind la mine....mi-e frica.
-Deci...vrei sa mergi sa-l vezi pe Naruto? continua Sasuke frecandu-si capul.
-Mai intrebi? tip bucuroasa. Normal! continui. Dar...de unde stii unde e? Adica...nu a spus nimanui unde se antreneaza. Nici nu cred ca vine acasa sa se odihneasca...
-Noi doi...avem o legatura mai speciala. spube dandu-si parul din ochiul stang, indreptandu-si degetul mare spre acel ochi. Sasuke are un ochi mov...e ciudat. Cred ca s-a certat cu Sakura.
-Cum adica? intreb.
-Cred ca Naruto ti-a spus de o putere primita de la un batran?
-Nu...a omis asta...imi vei spune tu? intreb curioasa. Daca stau sa ma gandeac...pun cam multe intrebari.
-Nu...daca el nu a facut-o, nici eu nu am de ce sa o fac. Sa mergem!
Si asa am pornit. Mergem prin padure. Totusi, de ce nu ma mira ca e in padure? Insa, total fara nici o legatura cu padurea, Sakura mi-a lovestit cum sta treaba cu Naruto si Sasuke si puterea lor. E incredibil...de ce vrea Naruto sa devina mai puternic cand deja e atat de puternic?
-Pentru a te proteja pe tine! raspunde Sakura la intrebarea ce mi-am pus-o in gand. Vezi tu, tehnica acea ii permite utilizatorului sa se teleporteze. Insa trebuie sa insemneze locul in care se va teleporta. Tatal sau folosea kunai-uri ce aveau semnele tehnicii pe ele. Le arunca intr-un loc, si se putea teleporta in acel loc. Intelegi? ma intreaba.
-Da...e ceva chiar uimitor.
-Asta e Naruto! spune ea.
Nici nu am realizat ca am ajuns la Naruto. Era pe o campie inconjurata de padure. Un tip cu parul alb statea in fata lui citind o carte, in timp ce el statea pe vine respirand sacadat...parea plin de rani.
-Arata....rau. spun speriata.
-Probabil i-a interzis sa-si foloseasca puterea. Inteleg...il pune sa invete tehnica, folosind tehnica. spuse Sasuke mirat.
-Sasuke, nu inteleg. spuse Sakura.
-Gandeste-te asa: Naruto a invatat bazele tehnicii. Kakashi nu-l poate invata mai mult, el nestiind sa o foloseasca. Asa ca Naruto trebuie sa foloseasca acele baze pentru a reusi sa invete. Daca si-ar folosi toata puterea, nu ar putea invata.
-Si de ce nu foloseste clonele umbrei? continua Sakura.
-Naruto trebuie sa invete sa se teleporteze, daca ar fi mai multi Naruto...nu l-ar ajuta. El se teleporteaza pe el, nu clonele.
-Haideti la el! incerc eu sa pun punct conversatiei. Pe masura ce ma apropiam de Naruto puteam sa vad tot mai bine acele rani pe care le capatase...dovezi ale antrenamentului sau lung. Tipul cu parul alb se pregatea sa-l atace pe Naruto care era la pamant. Nu-i bine...incerc sa fug spre Naruto dar Sakura ma opreste.
-Priveste! ma indeamna ea. In fata acelui tip era Sasuke. Ii tine pumnul im mana dreapta. E destul de rapid.
-Cred ca-i trebuie o pauza, Kakashi! spuse Sasuke.
-Totusi, fara aceste pauze, uitate-te cat de departe a ajuns...il indeamna acel Kakashi sa se uite in spate. Incredibil...Naruto nu era. A reusit sa invete?
-Prieteni? Ce faceti aici? Ne intreaba Naruto care din senin apare in spatele nostru.
-Am venit sa te vedem idiot obsedat de antrenament. spuse Sasuke zambind.
-Cineva trebuie sa te mai si opreasca cateodata...spue Sakura. Nu stiu cum am ajuns sa fac asta dar dintr-o data m-am trezit in bratele lui Naruto. Eu imbratisandu-l pe el....iar el raspunzandu-mi la imbratisare.
-Mi-a...mi-a fost....de tine. incerc eu sa-mi gasesc cuvintele.
-Si mie de tine! imi spune el dupa care ma saruta afectiv pe frunte. Chiar a facut asta? E atat de derutant.
-Naruto! Ne vedem maine! Presupun ca Sasuke are dreptate. spuse acel tip dupa care pleaca. Ne-am intors toti inapoi in sat iar Naruto m-a invitat la cina...spunea ca nu vrea sa manance singur. Normal ca am acceptat. Am mers la el, unde a pregatit ramen si inca ceva....a spus ca-i surpriza. Dupa ce am mancat acel ramen....care apropo, a fos dumnezeiesc, a venit cu surpriza...cate o portie de clatite cu nutella pentru amandoi. Ambele farfurii erau decorate cu sos de ciocolata si capsuni. A fost regesc. In acel moment ma simteam rasfatata. Pe parcursul cinei m-am tot gandit daca sa-i spun lui Naruto ce simt pentru el. Si...m-am decis sa o fac. Ce am de pierdut?
-Naruto....eu am ceva sa-ti spun...
-Si de ce o spui asa? Nu am de gand sa te ascult daca ai de gand sa vorbesti pe tonul asta speriat si rusinos.
-Scuze...ce voiam sa-ti spun e ca eu...eu te iubesc. A stat si m-a privit, nespunand nimic. Am realizat atunci ca el nu simtea acelasi lucru. Rusinata de moment am incercat sa plec....problema e ca am si reusit. M-am ridicat si am iesit pe usa, destinatia mea fiind casa unde sa ma ascund tot restul vietii mele. Am mers putin dupa care am realizat ca amerga dupa mine. Voia sa ma opreasca. Dar l-am rugat sa ma lase. Voiam doar sa plec si sa nu-l mai vad. Cel putin pentru o perioada. Si asa a trecut noaptea asta. Eu...in pat...trista...plangand. Insa surpriza a venit dimineata. Am coborat sa mananc. Insa am auzit ca cineva statea si vorbea cu tata. Vocea musafirului parea a lui Naruto. Am coborat sa verific si banuielile mi s-au confirmat...era Naruto...vorbind cu tata. Insa adevarata problema e ca eu eram in pijamale...cu parul in toate directiile.
-Neata! Spuse el timid.
-Naruto...de ce esti aici? spun evitand sa-l privesc in ochi.
-Am venit ca sa clarifc lucrurile. Si....cu ocazia asta, sa profit de faptul ca este si tatal tau de fata.
-Cum adica? spun emotionata.
-Stai jos, eu sunt cel care ar trebui sa stea in picioare.
Ma asez iar Naruto se pune in fata mea si a tatei, uitandu-se la tata, incepand:
-Domnule! Va rog sa ma scuzati ca v-am deranjat asa de dimineata dar voiam sa vorbesc cu Hinata, deoarece ieri nu am reusit. Adevarul e ca...m-am indragostit de ea....o iubesc. Si sper...ca dupa incidentul de seara trecuta, si ea sa mai simta ceva pentru mine.
-La ce te referi cu incidentul de seara trecuta? intreaba tata parand sa se enerveze. Insa Naruto zambeste si-i raspunde:
-Nu va panicati. Ea mi-a marturisit ce simte iar eu nu am avut puterea de a-i spune ca si eu o iubesc. Asa ca, Hinata, daca mai inca mai am o sansa, te rog sa mi-o acorzi si-ti promit sa nu te fac sa suferi. Ma apropii de el fricoasa si-i sar in brate.
-Naruto! Ai acordul meu. spuse tata calm dintr-o data. Naruto era extrem de fericit insa a trebuit sa se intoarca la antrenament. Pe parcursul acestei zile m-am gandit sa trec si pe la Sakura sa ii povestesc. Spre mirarea mea, si ea si Sasuke au ramas cu gura cascata. Au spus ca Naruto nu a facut niciodata un asemenea gest...pentru nimeni....in orice context. Si asa am continuat sa-mi petrec ziua cu cei doi. Seara se lasa si am plecat spre casa. In drum spre casa, am trecut pe langa casa lui Naruto. M-am oprit un moment in fata casei. Era goala. Era e asteptat.
-Hinata? aud vocea lui.
-Naruto? Ce faci aici? Parca te antrenai.
-Am venit sa te vad. Si voiam sa mai fac ceva.
-Ce? intreb curioasa. Dupa care ma saruta.
-Hai in casa. Ce vreau sa fac eu, nu se poate face aici.
Ceea ce spune ma sperie dar hotarasc sa-l ascult. Intru in casa si-l aud spunand:
-Dezbraca-te!
-Poftim? spun dupa care ii dau o palma.
-Ce am facut rau? Ti-am spus doar sa te dezbraci.
-Si pentru ce vrei sa ma dezbrac? intreb nervoasa, fiind gata sa plec.
-Pentru a te insemna cu semnele tehnicii de teleportare. Presupun ca ai aflat cum functioneaza tehnica, nu?
-Da....dar de ce sa ma dezbrac?
-Ca sa nu fie la vedere.
-De ce pe piele? De ce pe piele, nu poti pe...nu stiu...o cizma?
-Daca nu o vei purta?
-Atunci pe un inel?
-E prea mic.
-Bine...unde il faci? intreb rusinata.
-Pe una din fese...iti las libertatea sa alegi.
Am simtit ca mor de rusine. Dar stiam ca nu se va lasa pagubas. M-am dezbracat, am ramas in lenjerie intima, si am vut o ezitare. Nu am vrut sa-mi dau jos lenjeria. Pana la urma, credeti sau nu ...am ramas cu lenjeria pe mine iar el...efectiv...si-a bagat mana in chilotii mei ca sa termine. Insa cand voia sa-si retraga mana, m-a lovit curajul....
-Nu vrei sa o lasi acolo? intreb rusinata.
-Poftim? intreaba cu un zambet ambitios.
-Ce ai spune daca ne-am juca? Daca acum sunt de acord sa ma dezbrac?
-Nu m-ar deranja... imi spune asta sarutandu-ma apasat pe buze, apoi din ce in ce mai lacom, limbile noastre deja luptandu-se. Sarutul parca nu se mai termina, iar noi eram din ce in ce mai implicati in el, de parca viata noatra ar depinde de asta.
Nu as fi crezut vreodata ca vom ajunge asa... asa aproape. El la inceput a vrut doar sa ma protejeze cu tehnica lui de teleportare, iar eu... eu am avut, se pare, niste ganduri mai putin... ortodoxe.
Naruto ma ridica in brate, eu imprejmuindu-i bazinul cu picioarele mele. Ma duce in dormitor, asezanduse pe marginea patului, eu standu-i in poala, capul meu fiind mai sus de cat al sau, astfel avand acces la gatul meu. Incepe sa imi lase saruturi mici, dese si umede pe gat, facandu-ma sa gem usor, datorita fiorilor pe care mi-i trasmitea.
Ma ridic usor din poala lui, lasandu-l confuz si, totodata, rusinat. Ma indrept spre usa, incuind-o, fiind sigura ca nu vom fi deranjati de nimeni. Cand ma intorc spre el, imi dau seama ca nu mai avea tricoul pe el. In momentul in care ajung langa el, ma trage in bratele lui, lasandu-se pe spete, in pat, cu mine peste el. Se roteste, acum fiind el deasupra mea. Imi ridica mainile deasupra capului cu o mana, iar cu cealalta ridicandu-mi bluza pana dedesuptul sanilor, aplecanduse usor pentru a-mi saruta abdomenul, lasand si mici cerculete umede tresate usor cu limba.
-N-Naruto... ii gem numele involuntar, moment in care el se uita la mine cu un zambet victorios pe fata. Imi este atat de rusine... De ce? Pentru ca am reactionat asa doar de la cateva saruturi...
Fara sa-mi dau seama imi ridica bluza deasupra sanilor, moment in fare imi da drumul mainilor, ajutandu-ma sa-mi dau bluza jos.
-Nu as fi crezut... spune asta ca pentru el de parca eu nu eram de fata.
-Ce? intreb curioasa.
-Nu as fi crezut ca ai... nu continua, dar in schimb mimeaza niste sani in zona pieptului sau, moment in care ma rusinez, dandu-mi seama ca se referea la marimea sanilor mei.
-Aaa... mmm... voiam sa spun ca esti extraordinar de frumoasa. imi spune el parca cerandu-si scuze ca m-a facut sa ma rusinez.
Il intorc in pat, fiind eu deasupra lui, muscandu-l usor de gat, ca un fel de "Multumesc" pentru complimentul de mai devreme. Cobor usor la pantalonii lui, dandu-i jos repede, gest care l-a uimit pe Naruto, dar si pe mine. De unde atata curaj?
Naruto se ridica in fund, pe marginea patului, facandu-mi semn sa ma asez din nou in poala sa, eu congormandu-ma imediat. Isi duce usor mainile la spatele meu, deschizand capsele sutienului, apoi dandu-l cu grija jos. Lacrimile mele incep sa cada siroaie pe obrajii mei fierbinti si suspinele se fac auzite.
-Am facut ceva gresit? ma intreaba ingrijorag, uitandu-se fix in ochii mei.
-N-nu... doar ca... doar ca sunt foarte fericita ca voi devenii a ta. spun asta, imbratisandu-l, sanii mei fiind acum lipiti de pieptul lui.
-Doar a mea... imi sopteste usor, muscand lacom din lobul urechii.
Ma intinde pe pat, incepand sa ma sarute pe buze, trecand la linia maxilarului, coborand la gat, pana cand ajunge la sani, satutandu-i si masandu-i, facanduma sa gem din ce in ce mai tare. Incepe sa ma sarute pe abdomen pana cand ajunge la locul acoperit cu materialul subtire al chilotilor mei. Isi indrepta privirea spre mine, eu dand din cap afirmativ, raspunzanfu-i la intrebarile care mi le transmitea doar cu privirea. Imi da usor chilotii jos cu o oarecare stangacie si timiditate pe care nu prea am vazut-o in comportamentul lui Naruto.
Isi duce mainile spre betelia boxerilor lui, pe care ii da jos imediat, venind apoi deasupra mea, intrand usor in mine, gemetele acaparandu-ne pe amandoi. Ritmul, aparent incet, devine unul alert, viteza marinfi-se cu fiecare secunda.
Acum stau cu el in pat, dupa ce am petrecut impreuna cele mai intense momente din viata noastra.
-Ai fost uimitoare! imi spune el bland cu u zambet satisfavut.
-Si tu ai fost minunat!
-Te iubesc pana la luna si inapoi!
-Iar eu te iubesc pana la soare si inapoi!

NARUHINA! NARUHINA PESTE TOT! Cred ca ati asteptat momentul asta toata viata voastra, sau cel putin de cand cititi cartea, nu?
Se pare ca a venit si momentul mult asteptat. Acum va spun ca va iubesc mult, mult de tot, cum se iubesc Naruto si Hinata si pana data viitoare va pup! :*
XOXO! ♥♥♥