Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 16.

Am adormit greu... gandindu-ma numai la Naruto, nici nu ma asteptam sa reusesc sa adorm. Mi-a dat lumea peste cap. E ciudat. Oare chiar tin la el? Si chiar daca as tine, mai important e daca el tine la mine... nu, sigur simte ceva pentru mine, altfel de ce ar fi incercat sa ma sarute? Of, sunt confuza...
Oricum, dimineata asta a fost ciudata, daca pot spune asa. Naruto se poarta perfect normal, de parca seara trecuta, in special momentul dinaintea celui in care mi-a sunat telefonul, nu a existat. De ce?
-'Neata! ma saluta el zambitor, luand o lingura din laptele cu cereale pe care si-l pregatise. Vi se pare ceva ciudat? Mie da... ceva lipseste din acest cadru. Naruto nu sta pe telefon. Defapt, daca stau sa ma gandesc, nu a stat pe telefon mai deloc de cand s-a intors. Nu tu butonat, nu tu tastat, nu tu muzica... nimic, nici macar jocuri! Si cum poate trai fara muzica? Imi fac curaj si incep cu o atitudine vesela si totodata ironica:
-Cum? Fara telefon? Se pare ca remarca mea i-a sters zambetul ala frumos de pe fata. Am spus ceva gresit? Dintr-o data forteaza un zambet fals spunandu-mi:
-Da. dupa care se ridica de la masa si urca sus, lasandu-ma singura. Ma pricep sa stric momente? Ce-i cu mine? Bine, nu aveam de unde sa stiu ce se intampla, deci nu e in totalitate vina mea, nu? Nu? Of, in loc sa merg dupa el, stau ca o idioata. Urc sus, bat la usa lui, dar niciun raspuns.
-Naruto, vezi ca intru! Insa cand am intrat, nu era nimeni, insa era usa balconului deschisa. Ignor acest lucru si caut si in restul camerelor de la etaj. Singura camera pe care nu am verificat-o este a mea. Doar nu... Merg si deschid usa in forta, fiind gata sa-l dau afara din camera mea... dar nici aici nu-i. Atunci imi amintesc ce a spus tipul ala Bee. Ca daca Naruto nu e in casa, e pe acoperis. Merg din nou in camera lui, ies pe balcon, ma uit spre acoperis si-l strig insa nici un raspuns. Mai strig odata insa faza se repeta asa ca incerc sa ma urc. Cobor, imi aduc un scaun, pentru ca nu am o scara, il pozitionez paralel cu acoperisul si ma prind de acoperis. Incerc sa ma trag si cand reusesc cat de cat sa am o oarecare stabilitate aud o voce:
-Vei cadea! ma atentioneaza Naruto. Insa dau de un Naruto anormal. Cel putin, din punctul meu de vedere. E abatut, cu o privire pierduta, trist. Privirea-i este indreptata in jos, privind in gol. Parca... a ramas fara ceva important lui.
-Nu voi cadea! ii spun increzatoare.
-De unde stii? intreaba mutandu-si privirea spre mine.
-Pai esti tu aici sa ma prinzi! spun facandu-i cu ochiul. Sa inteleg ca iti place pe acoperis? incerc sa continui conversatia, evitand momentele de liniste, insa nu-mi raspunde. Ma fortez si reusesc sa urc pe acoperis, urmatoarea mea dorinta fiind sa ajung langa Naruto. Cand insfarsit ajung langa el imi dau drumul la vorba:
-Ce s-a intamplat? Am zis ceva gresit? Am facut ceva?
-Nu... tu nu ai facut nimic. Doar ca m-ai facut sa-mi aduc aminte de ceva.
-Imi vei spune? Sau preferi sa evitam subiectul?
-Ce am de pierdut? E placut sa vorbesc cu cineva. Pentru inceputb mereu cand stateam pe telefon vorbeam cu cineva, Jiraya. El tehnic imi e nas, insa l-am considerat mereu mai mult de atat. Cand tatal tau m-a angajat, eu nu am vrut sa rup legatura cu el asa ca l-am invatat cum sa foloseasca un telefon, care apropo, nu a fost usor. spuse el zambind nostalgic. Am facut-o pentru a tine legatura. Insa de curand a murit. De aceea am plecat cu Bee inapoi... pentru a ma convinge de adevar.
Iar acum ca el nu mai e, nu mai am de ce sa imi folosesc telefonul. A spus asta, dupa care si-a scos telefonul si l-a aruncat.
-Naruto... eu..
-Stai linistita, totul e bine. Acum haide!
-Hainde? Unde haide? intreb mirata.
-Tii minte ca Ino te-a rugat sa mergi la scoala o ora pentru nu stiu ce ziua carierei? Chiar ai uitat?
-Poftim? intreb ironica.
-Bine... o luam usor... Ino, care e invatatoare la nu stiu ce scoala, te-a rugat sa vii cu ocazia nu stiu carei zile a carierei, sa vorbesti cu nu stiu care copii, despre cum e sa fii nu stiu ce fel de actrita. Ai uitat?
-Ceee? intreb amuzata. Am spus eu asa ceva? O Doamne, ai dreptate, am spus! imi raspund singura in timp ce alerg ca sa ma pregatesc.
-Intr-o ora trebuie sa fim acolo. striga Naruto in urma mea. Dupa cum crec ca am mai spus, cu o viteza care l-ar face gelos si pe Sonic Xb am terminat in 45 de minute tot. Mai avem 15 minute sa ajungem. Sunt super erou. Ajunsi in fata scolii, am fost intampinati de Ino care parea furioasa.
-Ati intarziat! Trebuia sa ajungi acum o ora, Hinata. Nervoasa ma uit la Naruto.
-Trebuia sa fim aici la 11? Nu la 12? Vina mea... Naruto-si cere scuze! spune el ridicandu-si mana aratandu-ne palma dreapta.
-Stii Hinata, eu te-am rugat pe tine, nu pe Naruto... spune Ino tot la fel de nervoasa.
-S-a prins c-ai uitat! Fugi! spune Naruto razand in spatele nostru. Intram in scoala, iar Naruto se opreste brusc.
-S-a intamplat ceva? il intreb.
-E ceva... simt... am o senzatie ciudata, de déjà vou. Parca am mai avut sentimentul asta undeva... un sentiment rece.
-Miscati-va sau va las in urma. striga Ino care se indepartase de noi, fara sa observam. Ne grabim, intram in clasa, iar Naruto ma asteapta pe hol. Le vorbesc copiilor despre cum e sa fii actrita si ce implica aceasta meserie. La un moment dat o fetita se ridica si se apropie de mine rusinoasa. Se apropie de urechea mea si-mi sopteste:
-Baiatul blond care te asteapta pe hol este iubitul tau? E dragut. Am ramas muta la replica asta, insa avea dreptate... e dragut. Vreau sa-i raspund insa un miros de fum mi-a distras atentia. Ino merge sa deschida o fereastra. Atentia mea intorcandu-se iar la acea fetita, ma pregateam sa-i raspund in acelasi mod in care m-a intrebat, dar atunci a intrat Naruto care m-a luat in brate si a sarit pe geam... cu mine in brate. Bine ca eram doar la etajul 1... desi nu stiu cat de bine este asta. Dupa ce ajungem la sol alearga cu mine in brate pana pe terenul de sport al scolii. Cand am vrut sa-l intreb ce se intampla, mi-am dat seama... scoala luase foc.
-Naruto! Ce faci? De ce m-ai salvat doar pe mine? intreb speriata.
-Stai linistita! Voi salva pe toata lumea insa nu ma puteam concentra stiind ca tu esti in incendiu. spune cu un zambet ambitios pe fata, muscandu-si degetul, lasand sangele sa tasneasca. A luat degetul muscat si si-a facut o dara de sange pe mana dreapta, dupa care a inceput sa faca niste semne ciudate cu mainile.
-Kuchiyose no Jutsu! striga el in timp ce un nor urias de fum alb a aparut.
-Cat a trecut de cand m-ai invocat ultima data, Naruto?
-Sefule broasca! Nu e timp. Trebuie sa stingem focul. Sunt copii in acea cladire.
-Am inteles! fara sa realizez in acel moment, eu si Naruto stateam pe o broasca uriasa vorbitoare care a aparut de nicaieri. Naruto e uimitor. Mi-am zis ca nu are rost sa ma intreb ce e cu broasca, de unde a aparut. Stiam ca Naruto a facut asta asa ca intrebarile fara rost nu-si aveau locul. Insa, broasca ar putea fi vazuta de cei din jur.
-Naruto, daca aceasta broasca va fi vazuta de cineva?
-Glumesti? Fumul produs de tehnica combinat cu fumul produs de foc si aburul ce se va degaja cand seful broasca va arunca bomba de apa, practic il vor camufla.
-Dar, nu e periculos? Copii trebuie scosi de acolo... profesorii la fel.
-Stiu! Ma ocup. Dupa care isi impreuneaza degetele aratatoare si mijlocii de la ambele maini, unindu-le si formand un plus, striga:
-Kage boushin no jutsu. Dintr-o data zeci de clone ale lui Naruto apar, si se indreapta spre scoala.
-Da, si acele clone se vor ascunde in fum. Nu vor fi vazute. Stai linistita. Dupa jumatate de ora totul s-a incheiat. Naruto i-a salvat pe toti. Niste ambulante au sosit pentru a acorda suport medical. Pompieri ajunsi nu-si puteau explica cum a fost stins incendiul... sau mai bine zis, cine l-a stins. In tot acest timp Naruto zambi triumfator si mergea pe langa copii, asigurandu-se ca sunt bine. Asta a fost sansa mea. Voiam sa dau un telefon, fara sa afle Naruto. Dupa ce am terminat, Naruto a venit la mine si mi-a spus ca incendiul a fost provocat intentionat. Ca scoala nu avea cum sa ia foc. Nu are cum. Totusi, cine si ce motive ar fi avut sa faca asta?
Dupa ce ne-am asigurat ca toata lumea e bine, eu si Naruto ne-am intors acasa. Am luat cina, iar cand am terminat, soneria usii a rasunat in toata casa.
-Cine o fi? intreaba Naruto.
-Pai, o mica surpriza... spun ghidusa. Merg spre usa, iar cand ma intorc, sunt insotita de Sakura.
-Sakura nu e o surpriza, cel putin nu una mica, Hinata.
-Nenoro- incepe Sakura insa o intrerup.
-Bineee! Surpriza nu e Sakura. Surpriza e ce ceea ce a adus Sakura. In acel moment Sakura a scos o cutiuta ce o tinea ascunsa la spate si i-o inmaneaza lui Naruto.
-Ce e asta? intreaba Naruto confuz.
-Considera-l un cadou. spun zambitoare. Naruto incepe sa deschida cutia iar cand vede, intreaba:
-Un telefon? Dar ti-am spus ca nu mai am nevoie.
-Termina! spun tot la fel de zambitoare. Toti avem nevoie de telefon. Poate ca nu mai poti vorbi cu Jiraya, dar vei putea vorbi cu mine, daca vei mai pleca in Japonia, sau cu Sakura, cand ea va fii in Japonia.
-Sau cu Sasuke... continua Sakura. Stiu ca ti-e dor de el.
Naruto se uita putin la telefon, isi ridica capul spre noi si-mi multumeste. Timpul a trecut si dintr-o data ajung in aceasi situatie in care am fost cand am inceput aceasta zi, stand in pat gandindu-ma la Naruto. Cuvintele lui imi tot rasunau in minte.
"-Stai linistita! Voi salva pe toata lumea insa nu ma puteam concentra stiind ca tu esti in incendiu." M-a salvat pe mine prima pentru a se putea concentra la ce are de facut, fara sa se ingrojoreze pentru mine. Poate ca nu suna a dovada ca ma iubeste, dar e totusi o dovada ca tine la mine.

Ce mai faceti, pufosilor? Uitati ca a venit si putina actiune, sper ca va era dor de ea, pentru ca mie imi era, da' nici atmosfera NaruHina nu a disparut...
Eu va pup si va iub'! :* ♡♡♡
XOXO! ♥♥♥