Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 13.

Nu-mi venea sa cred... erau Sakura si Hanabi. Prietena mea cea mai buna si sora mea.
-Surpriza! Sper sa te bucuri de ea... si merg sa ma culc. spune Naruto plictisit.
-Idiotule... abea am intrat in casa... nu vrei sa stai cu noi? Intreaba Sakura nervoasa, lovindu-l in cap.
-La ce bun? V-am suportat destul in avion, cand am venit, va voi suporta si maine... si va voi suporta si la intoarcere. Macar seara asta vreau sa am parte de liniste, Sakura.
-Stai ca nu inteleg, Naruto. Intoarcere? intreb total surprinsa. Am crezut ca nu mai mergi in Japonia.
-Pai... nu ma intorc... NE intoarcem. Dupa cele intamplate azi, am inteles un lucru. Ca imi lipseste ceva... acel ceva e in Japonia. Pana atunci, arata-le orasul fetelor... distrati-va. Noapte buna!
-Stai... pai si eu de ce trebuie sa merg?
-Oh, inteleg... credeam ca vrei sa mai petrecem timp impreuna... m-am inselat... dar, mai presus de asta, nu vrei sa-l vezi pe batran?
-Te referi la tata? Nu e batran, Naruto! spun ironica.
-Noapte buna! si cu acest la revedere supus subtil, ne-a lasat singure... eu, Hanabi si Sakura. Spun asta pentru ca atunci cand Lee s-a vazut singur cu toate 3, a ales sa plece.
-Voi 2... cum de ati venit pana aici? intreb fericita.
-Pai... totul a inceput cand m-am intalnit cu Naruto.

*Flashback*

-Tu!
-Eu! Ce faci? Si... unde mergi? il intreb bucuroasa pe Naruto.
-Merg spre casa... sa-mi fac baga-... defapt, cat de repede iti poti face bagajul pentru o calatorie? intreaba curios.
-Aam... presupun ca in vreo 2-3 ore e gata. De ce?
-I-a spune, cat de mult vrei sa o revezi pe Hinata?
-Hinata? Doamne! Nu-mi spune ca vrei sa ma iei cu tine!
-Bine, nu-ti spun... pa! spune plictist, dupa care, cu mainile in buzunar imi intoarce spatele si da sa plece, insa-l prind de umar si-l intorc inapoi.
-Idiotule! E un fel de a spune. Normal ca vreau sa merg. Cand ai spus sa fiu gata? intreb entuziasmata.
-Avionul pleaca maine, la 10 dimineata.
-Mai ai de gand sa chemi pe cineva?
-Da, vei vedea maine dimineata. Ne intalnim in fata aeroportului la 9 fix. Sa nu intarzii!

*End flashback*

-Si asa, am ajuns eu aici... Naruto a vrut. Daca stia ca va trebui sa se intoarca in Japonia si sa te ia si pe tine, nu ne-ar mai fi chemat.
-Ma bucur nespus de mult ca v-a chemat aici, de-abia astept sa va arat orasul! Oh, Doamne! Asta va fii... ZIUA FETELOR! sarim toate si spunem ultima parte la unison. Am spus atat de tare incat cred ca ne-a auzit si Naruto...
-Hey, mai incet va rog... . Stiu ca sunteti fete si ca nu v-ati mai vazut de mult, dar faceti liniste... . spune asta cu o fata plictisita si usor iritat de situatie, avand si parul foarte ciufulit si, tot odata, confirmandu-mi faptul ca ne-a auzit, iar noi toate incepem sa radem.
-Si... acum ce facem? intreaba Hanabi cu fata usor nedumerita.
-Pai... nu vreti sa plecam? intreb eu cu zambetul pe buze.
Si asa ne pregateam noi sa vizitam cafeneua mea preferata din oras. Initial am vrut sa le chem si pe Ino si Temari, dar avand in vedere ca nu am petrecut de mult timp cu Sakura si Hanabi, am hotarat sa nu le chem.
Ne-am comandat fiecare cate o cana de ceai si ne-am dus la o masa afara, fiind destul de cald.
-Siiii... lungeste Sakura "i"-ul, stiind deja ce va urma sa ma intrebe.
-Iti place de Naruto, nu-i asa? intreba Hanabi, parca complotand cu Sakura...
-Ce?! Nu?! De unde va venit si ideea asta? spun, incercand sa par normala.
-Serios, Hinata? Si lui pare sa-i placa de tine, sincer. spune Sakura, dand usor din sprancene.
-Ce-... ce te face sa crezi asta? spun asta stiind ca obrajii mei sunt total rosii...
-Oh, inteleg... credeam ca vrei sa mai petrecem timp impreuna... m-am inselat... . il imita Hanabi pe Naruto, facandu-ma sa rosesc mai tare. Oare chiar ma place sau doar m-a tachinat cu replica asta?... . Poate doar se joaca cu mine, cum fac prietenii, nu?
-Nu stiu ce sa zic... . Recunosc ca il plac putin, dar el cu siguranta nu se uita la mine in felul ala, asa ca mai bine stau linistita, mai ales ca ultima mea relatie s-a sfarsit... tragic.
-Hina, eu spun ca ar trebui sa incerci. Stiu, cateodata Naruto este un mare idiot care stie doar sa dea cu pumnii, dar undeva acolo, in sufletul lui, simte si el... ceva. spune Sakura, incepand sa rada la ultima parte. Poate ar trebui sa incerc, dar pana nu vad ceva si din partea lui ar trebui sa stau de-o parte. Nu vreu sa trec prin ce-am mai trecut.
Conversatia asta s-a terminat, facandu-ma sa ma linistesc. Chiar nu vreau sa mai vorbesc despre asta, desi mi-a facut bine sa vorbesc cu Hanabi si Sakura.
Ne-am plimbat tot orasul, toata ziua, am fost in parc, am fost la o multime de magazine, ne-am cumparat o groaza de haine, nu o sa am loc sa le pun in dulap, cu siguranta, am mai cumparat niste prostii de rontait pentru diseara, iar apoi ne-am dus la mine acasa, sa ne uitam la un film, un fel de petrecere in pijamale, dar mai linistita...
Dupa ce am vazut filmul, care era unul de actiune, am observat ca s-a facut destul de tarziu asa ca ne-am culcat la mine in camera.
Dimineata m-am trezit singura in pat... ce pacat, cred ca au plecat sa se mai plimbe prin oras la cat sun ele de nebune. Am stat pe marginea patului ceva timp, uitandu-ma la mizefia pe acre am facut-o aseara. Cu siguranta de asta au plecat... . Acum va trebui sa fac curat.
M-am tarat pana jos in bucatarie unde era... Naruto, dar nu orice fel de Naruto, ci unul care era imbracat doar in niste pantaloni de pijama. M-am uitat la el si el la mine, el era normal, pe cand eu putin... putin mai mult agitata.
-'Neata! spune el cu o voce putin mai groasa ca de obicei, pe semne ca nu s-a trezit de mult.
-D-... da, 'neata! de ce nu pot sa vorbesc si eu normal? Uff!
-Ti-e foame? ma intreaba el, in timp ce isi facea o cana de cafea.
-Nu... aa... nu ti-e frig asa? cea mai stupida intrebare pe care am pus-o vreodata...
-Ce? Aa... nu nu mi-e frig, ba chiar e destul de cald aici... . spune el calm. Dar tie? Tie nu tie frig? ma intraba el, uiatandu-se la mine, analizandu-ma.
Ma uita la mine sa vad cu ce sunt imbracata, si-mi dau o palma zdravana peste fata. Sunt imbracata cu pantalonii scurti ai lui Hanabi si cu un maieu care trece foarte putin de buric.
-Aa... mm... ar trebui sa ma duc sa fac un dus. spun, evitand intrebarea lui.
Plec spre baie cu cateva haine in mana, incercand sa nu ma mai gandesc la ce tocmai s-a intamplat.
Intru osor in dus, lasand apa sa ma linistesca, fiecare strop de apa mangaindu-mi pielea. Acum, tot ce am de facut este sa analizez tot ce s-a petrecut zilele astea.

Se pare ca am mai pus un capitol... mda, nu stiam cum sa incep nota autorului... Ati observat ca am pus un strop mai mare de esenta de NaruHina, nu? Va anunt ca si urmatoarele 2 capitole vor fii mai NaruHina, dar nu vor trece la fapte mari... doar ca sa stiti... .
Pana data viitoare, adica miercuri, va doresc o saptamana altfel minunata... pe cine pacalesc? Mai bine ne dadea vacanta decat o saptamana in care facem activitati ciudate si neimportante... sau doar mie mi se intampla asta?
Va iubesc! =￣ω￣=
XOXO! ♥♥♥