Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 25.

Din perspectiva lui Naruto

A luat-o... nu! nu! nu! Ce naiba? Nu sunt bun de nimic! Nu sunt in stare nici sa o apar pe cea pe care o iubesc... La naiba!
Si in momentul de fata nu sunt lasat sa fac nimic. Sunt fortat sa astept asa zisele intariri... ce naiba? Cine stie ce ii face acel obsedat, iar eu stau bine merci sa astept ajutoare. Cobor la parter, unde il vad pe Ichigo discutand ceva cu Sasuke.
-Ei? Unde iti sunt "ajutoarele"? Ichigo! Raspunde-mi! urlu la el. Dar tot ce face este sa priveasca pierdut podeaua.
-Nu ma auzi? Vorbeste! Tu esti cel care m-a pus sa astept... ei bine... astept.
-Naruto! Calmeaza-te! O vom aduce inapoi, iar pe acel tip il vei face sa plateasca. spuse Sasuke accentuand faptul ca eu il voi face sa plateasca. Ma uit in ochii lui si inteleg ce vrea sa-mi spuna.
-Bine! Urc inapoi in camera mea. Nu are rost sa-mi vars nervii pe voi... scuze! spun eu plecand. Trei lucruri am inteles de la Sasuke: 1. O vom salva! 2. Il voi face sa plateasca! 3. Sasuke ii va distrage atentia o perioada lui Ichigo, cat timp eu voi pleca dupa ea. Asta mi-a dat de inteles cu acea privire. Intru in camera si ma pregatesc de teleportare... la urma urmei, acel semn nu e pus degeaba pe piele ei.
-Kurama... esti gata? il intreb ambitios.
-Tsc! Mereu sunt gata! Haide! imi spuse el.
-Bine! Hai! spun eu, moment in care inchid ochii si ma teleportez. Simt ca nu se intampla nimic. Deschid ochii si sunt exact in acelasi loc... in camera mea pustie, cu resturi si ambalaje de mancare pe covor si patul nefacut. Dar nu inteleg... de ce nu a mers? Mai incerc odata, dar totul decurge la fel. De ce nu functioneaza? Am stapanit tehnica in totalitate, nu ar trebui sa existe scapari. Doar daca... daca sunt probleme in locul unde e pus semnul tehnicii. Nenorocitul ala... a sters semnul de pe corpul Hinatei. Dar cum stia de el? Nu avea cum sa afle... nu era la vedere. Mai important, semnul nu poate fi sters. Daca vrei sa-l inlaturi, trebuie sa tai piele in locul unde este pus semnul. Acel nenorocit... imediat ce voi pune mana pe el...
-Kurama! Tii minte cand i-am dat Hinatei din chackra ta, atunci cand am intalnit-o prima data, la ea acasa?
-Da, imi amintesc... de ce? intreaba el curios.
-Aceea e chackra ta, nu? Daca am dreptate, ai putea sa o gasesti folosindu-te de aceea farama de chackra ramasa la ea. Poti face asta? Sa o gasesti folosindu-te de chackra ta, depozitata in ea?
-Drept cine ma iei? Sunt Kyuubi! Bestia cu 9 cozi. Ma subestimezi prea mult... crezi ca daca tu te-ai ramolit, asa am facut si eu? Idiot natang... Ok! Incep!
Dupa asta, Kurama se puse intr-o pozitie asemanatoare ca cea pe care o iau eu cand intru in modul eremit.
-Am gasit-o! Iesi pe fereastra si asculta-mi indicatiile! Te voi duce la ea imediat! spuse el mandru.
Dupa ce am alergat o vreme am inceput sa zaresc o fortareata de vreo 6 etaje pe varful unui deal. Cu cat ma apropiam mai mult cu atat ma convingeam mai tare de faptul ca acolo sunt cei doi, si totodata intelegeam ca acel loc e abandonat. Chiar era locul perfect... cine s-ar fi gandit... nu?
Cand am ajuns la peretii acelei fortarete, cetati, cum vreti sa o numiti, chiar nu-mi pasa, auzeam diverse urlete.
Am intrat in curtea cetatii si am vazut fel de fel de pocitanii, monstrii, erau zeci. Ce sunt aia? Cat stateam eu pe ganduri, acele creaturi se apropiau de mine, insa era prea tarziu cand ma trezisem eu la realitate. Erau chiar in fata mea, pregatite toate sa atace.
-Kura- incep eu, dar sunt intrerupt.
-Pogoara-te pe cerurile inghetate Hyorinmaru! aud o voce care striga dupa care un dragon de ghiata cu ochii rosii ca rubinele matura toate creaturile din fata mea. Ma uit in spate si il observ pe Ichigo stand cu zampakuto-ul pe umarul drept, zambind. Alaturi de el mai erau inca 6 persoane, printre care si Sasuke, Renji si Kempachi.
-Te-am prins din urma! spuse el.
-Cum adica? intreb confuz, in timp ce ma apropii de acel grup.
-Simplu. A fost parte din plan sa te lasam sa pleci singur. Plecai pe urmele lor, tu fiind singurul care o putea gasea intr-un timp atat de scurt, iar apoi Sasuke, folosindu-si ochiul stang te gasea si veneam dupa tine... simplu, nu? intreba el avand un zambet tamp pe fata.
-Atunci de ce Dumnezeu m-ai mai pus sa astept "ajutoarele"? intreb revoltat.
-In apararea mea... eu si Sasuke ne-am gandit la asta abia dupa ce ne-am intors acasa. spuse el frecandu-si ceafa.
Acum ca ma uit mai atent, se pare ca Renji a adus intariri in adevaratul sens al cuvantului... 3 capitani si-un locotenent. Cel putin asa cred, dupa cum sunt imbracati. Dupa cum scrie pe hainele lor, sunt capitanii brigaziilor 10, 11, 6 si locotenentul brigazii 13. Bine... capitanul brigazii 11 il stiti, Kempachi. Dar pe restul nu-i cunoasteti... nici eu. Dar aflu acum.
-Voi cine sunteti? intreb curios.
-Hytsugaya Toshiro! Capitanul brigazii 10. spuse un copil cu parul alb si ochii de un verde ce nu cred ca as putea sa-l compar cu ceva. Totusi, un copil? Un copil e capitan?
-Kutchiki Byakuya! Capitanul brigazii 6. spuse un tip cu parul negru, si ochii de aceasi culoare ca parul.
-Pe mine ma stii deja pustiule. Zaraki Kempachi, capitanul diviziei 11.
-Kuchiki Rukia! Locotenentul diviziei 13. spuse fata scurt. Presupun ca e ruda cu capitanul diviziei 6.
-Si... al cui a fost acel dragon de gheata? Intreb fascinat.
-Acela e Hyorinmaru al meu. E zampakuto-ul meu. spuse acel copil, ce se prezentase ca capitan al brigazii 10. Hmmm... poate nu ar fi trebuit sa-l judec dupa coperta. Adica... a maturat acele creaturi ca pe niste pene. Cat timp noi ne-am pierdut in prezentari, acele creaturi s-au adunat toate in jurul nostru. Acel tip, Byakuya, capitan al brigazii 6 a inaintat putin, fiind extrem de calm si pastrandu-si calmul si-a scos zampakuto-ul la vedere si a inceput:
-Imprastie-te Sembonzakura!
Brusc lama armei disparuse, in mana lui ramanand doar manerul. O adiere placuta trecu pe langa noi, aducand cu ea niste petale de cires. Acele petale de cires trecura pe langa creaturi si le lasara la pamant.
-Ce-a fost asta? Am intrebat eu si Sasuke la unison.
-Asta e abilitatea lui Sembonzakura. Lama sa se transforma in sute de lame mai mici ce iau forma unor petale de cires. spuse el ca un ingamfat.
-Uimitor! exclam eu.
-Nii-sama! Toata lumea! Lasati locul asta in seama mea. Voi urcati mai departe!
spuse acea fata, Rukia.
-Dar... incepu Ichigo.
-Doar duceti-va! Si Naruto! Ai grija ca Ichigo sa nu intreaca masura... are obiceiul de-a o face.
-Ma uit la ea mirat dupa care dau din cap afirmativ si plecam cu totii, lasand-o in urma, si totodata punandu-ne increderea in ea.

Cam atat... ce ziceti? Va place? Eu inca va incurajez sa urmariti anime-ul Bleach, dar oricum, capitolele sunt facute in asa fel in cat sa intelegeti cat mai multe...
E plictisitor sa va spun cat de mult va iubesc? Nu stiu... dar eu tot o fac. ♡♡♡
XOXO! ♥♥♥