Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Capitolul 27.

-Ai intarziat! ii reprosez.
-Nu... tu ai mers inainte... spuse el intorcandu-mi reprosul.
-Chiar mai conteaza? spun eschivandu-ma.
-Plecati de aici! Asta este locul meu si al Hinatei! striga Toneri alergand spre mine.
-Mai gandeste-te! spuse Ichigo punandu-se-n fata lui. Naruto! Grabeste-te! continua el.
-Da. spun alergnd spre Hinata.
-Rasengan! strig in timp ce bila masiva de chackra distrugea lanturile cu care era prinsa Hinata.
-Naruto... spuse ea pe un ton obosit si indurerat totodata.
-Stiu... ai indurat multe... imi pare rau ca a durat atat. Incerc sa o ridic, dar cand ii ating piciorul observ ca are o rana deschisa putin deasupra locului din spatele genunchiului. O ridic cu grija in acel stil, cliseic, dar totodata unic, al miresei, moment in care scoate un geamat de durere.
-Stai linistita... vei fi bine! spun dupa care ma teleportez la mine acasa, unde astepta Sakura.
-Ai grija de ea, te rog! Ingrijeste-i ranile si apar-o daca e nevoie! spun ingrijirat dupa care ma intorc cu spatele fiind pregatit sa ma teleportez inapoi.
-Nu era nevoie sa-mi spui asta! spuse ea, incepand sa-i ingrijeasca acea rana de la picior.
-Na-Naruto! Te rog sa ai grija! aud vocea slaba a Hinatei cum rasuna.
-Da! Ma ocup eu! Tu doar odihneste-te si fa-te bine... dupa toata harababjra asta vreau sa cunosti pe cineva. spun facandu-i cu ochiul dupa care dispar.
-A durat ceva... spuse Ichigo sarcastic.
-Oh mai taci! Trebuia sa ma asigur ca totul e bine acolo. Acum putem incepe. Ne putem dezlantui in voie. spun intrand instand in modul Kurama-eremit.
-Da... ce usurare! Bankai! striga Ichigo dupa care o lumina albastra ma orbi, iar sabia sa aparu.
-Chiar vreti sa va jucati cu mine? intreba Toneri intrigat.
-Urla Zabimaru! striga Renji distrugand usa.
-Noi asa intentionam! spuse Sasuke intrand pe usa.
-Sper ca mi-ati lasat si mie ceva! striga Kempachi intrand dupa Sasuke alaturi de ceilalti 3.
-Si chiar credeti ca ma puteti invinge prin numar? intreba Toneri plictisit.
-Oricum vei pierde amice! Nu conteaza numarul... te-as putea invinge de unul singur, dar daca as face-o, n-ar ramane nimic din tine, iar blondul ala a facut o promisiune cuiva cum ca vei fi disecat... trebuie sa ma abtin... cat de tare urasc sa ma abtin. spuse Kempachi invartindu-si sabia plictisit.
-Am un plan. spuse tipul ala, Byakuya. Il terminam dintr-o lovitura. Fiti atenti. Zampakuto-ul Rukiei e de tip gheata. Naruto ii va distrage atentia tipului pana ce Rukia il ingheata. Cat timp el e inghetat, il vom lovi cu tot ce avem, deodata. Dupa ce lansam atacurile Sasuke isi va folosi Susano'o pentru a ne proteja de impact. Inteles? intreba el.
-Perfect! spun dupa care alerg spre el. Incep sa-l lovesc intr-atat cat sa-i pot distrage atentia de la ceilalti pentru a-i permite Rukiei sa se furiseze-n spatele lui. Stiu, meschin, nu e stilul meu dar pentru Hinata sa-mi calc pe orgoliu e o nimica toata. Cand am vazut-o pe Rukia-n spatele lui m-am retras.
-Acum, toata lumea! striga ea.
-Sasuke, fii pregatit.
-Bankai! se auzira strigatele tuturor mai putin ale lui Ichigo, Rukia si Kempachi.
-Loviti! striga Ichigo dupa care toata lumea-si folosi cel mai puternic atac ce a determinat o explozie uriasa. Cand perdeaua de fum se risipise, l-am vazut pe Toneri intins pe jos.
-Se pare ca nu era nimic spectaculos la el. spuse Kempachi dezamagit.
-Nu conteaza asta! Eu tot il disec! spuse acel doctor nebun aparand de nicaieri, zambind sadic.
-Tu de unde ai aparut? intreba Byakuya plictisit.
-Savantii stau si asteapta rezultate dupa care intervin pentru a imbunatati. Eu il disec si-mi voi imbunatati inventiile. Acum, la revedere. spuse el scotandu-si sabia si folosind-o drept cheie. Dupa ce o intoarse putin... in aer... aparu o poarta ca de dojo in care intra tarandu-l dupa el pe Toneri. Dupa ce el intra, a fost urmat de ceilalti capitani... si Rukia.
-Pai, presupun ca plecam si noi... spuse Ichigo scarpinandu-si ceafa.
-Sa ne mai vedem... si de ce nu, sa ne si luptam. spun energic.
-S-a facut! spuse Renji dupa care intra pe acea usa.
-Sa ne vizitati! spuse Sasuke salutandu-i!
-Asa vom face dupa care pleca si Ichigo iar usa se inchise.
-Pai Sasuke... hai si noi acasa. spun punandu-i mana pe umar dupa care ne teleportam.

~Dupa o saptamana~

Din perspectiva Hinatei

Azi e ziua in care ar trebui sa cunosc pe cineva... Naruto ma tot bate la cap cu lucrul asta incat am devenit nerabdatoare. Sunt acasa su-l astept... dar nu mai vine... au trecut 10 minute din cate se pare... desi mie mi s-a parut ca a trecut mai mult... poate pentru ca-s nerabdatoare. Aud soneria. Alerg spre usa.
-Deci? Pe cine o sa cunosc? intreb nerabdatoare.
-In primul rand: Salut si tie! Da, si mie mi-a fost dor de tine! In al doile rand: Te simti mai bine? Ranile ti s-au vindecat? ma intreba el ingrijorat.
-Buna si tie morocanosule! spun sarutandu-l pe obraz. Si da, sunt bine... de ce? Daca nu eram bine, nu mai cunosteam pe nimeni? intreb jucausa.
-Pai nu... e o zi speciala si o persoana speciala pentru mine... dar mai ales o zi speciala. spuse el privind in jos.
-Ok... pai haide sa mergem! spun iesind pe usa.
-Dar mai intai trebuie sa te leg la ochi. spuse el razand.
-De ce?
-Shh! Strici surpriza. spuse el incepand sa ma lege la ochi. Dupa ce ma lega, ma lua de mana si ma trase dupa el. Unde? Numai el stie. Cred ca am mers asa vreo 10 minute.
-Mai e mult, Naruto? intreb plictisita.
-Aproape am ajuns. Vezi ca urmeaza 3 trepte. Acum intram in casa. spuse el grijuliu dupa care continua sa ma ghideze.
-Gata! Poti sa-ti dai aia jos! striga el. Am facut cum a spus si cand arunc prima privire constat ca sunt la mine acasa.
-Naruto... de ce m-ai plimbat atata timp daca locul in care trebuia sa ajung e casa mea? Locul din care am plecat.
-Casa ta? E casa tatalui tau! spuse el jignit.
-Ce vrei sa spui? intreb derutata.
-Persoana pe care vreau sa ti-o prezint este... el! spuse aratand spre tata.
-Tata? intreb si mai derutata.
-Ai dreptate doar pe jumatate. spuse el.
-Adica? intreb complet pierduta.
-El este... viitorul meu socru! spuse el zambind.
-Ceee? intreb surprinsa.
-Hinata... imi faci onoarea de-al lasa pe tatal tau sa-mi fie socru? intreba el punandu-se in genunchi tinand o cutiuta mica cu un inel de aur in ea, pe care nici nu am vazut cand sau de unde a scos-o.
-Deci... ceea ce spui tu..
-Da, te intreb daca vrei sa fii sotia mea! spuse el.
-Da! Da! Vreau! spun sarind pe el, astfel daramandu-l. Totusi, ai spus ca tata e viitorul tau socru... erai asa sigur ca voi accepta? intreb eu sarutandu-l.
-Pai... nu te-as fi lasat sa spui nu! spuse el sarutandu-ma inapoi.

Cu o mica parere de rau va spun ca acest capitol este ultimul din aceasta carte.
Ma bucur ca am strans atati cititori minunati, care mi-au oferit comentarii de incurajare si voturi intr-un timp relativ scurt. *discurs fara inspiratie* :)))
Va iubesc mult, mult, mult de tot pe fiecare. ♡♡♡
Sper sa aveti cea mai frumoasa vacanta de vara! (☆_☆)

Sa nu credeti ca ati scapat de mine! Planuiesc sa mai public o carte... tot NaruHina, dar cu mai putina actiune, in care nu vor fi lupte, pentru ca ei nu vor avea puteri, cum ar fi Rasengan-ul si nu va fi nici Kurama. Dar, bineinteles, o sa public cartea doar daca si voi o sa va doriti... asa ca astept comentarii. :)
XOXO! ♥♥♥