Capitolul 4 ✔

433 27 1
                                    

Sunt vampir de vreo 256 de ani. Fusesem transformat într-unul când eram pe moarte, după ce mă căsătorisem cu Gwen, fata unui boier din Danemarca. Setea de sânge m-a controlat ani de zile, omorând-o pe Gwen și transformându-i pe frații mei în vampiri. Am participat și la Marele Război al Gardienii Animalelor, când aceștia au fost alungați o data pentru totdeauna, așa am crezut atunci, pe tărâmul celor blestemați. Dar, până acum, nu m-am întâlnit niciodată cu un vampir ce suferă de limita V. Auzisem de această "boală" a vampirilor, dar nu întâlnisem pe nimeni cu așa ceva. Până la Astra.

Astra este și un caz mai special, fiindcă părinții ei sunt oameni, iar ea s-a născut vampir. Din aceasta, rezultă faptul că părinții ei erau apropiați de lumea supranaturală, un motiv ar fii faptul că Astra poate să călătorească pe tărâmul morților. De aceea, nu știam, în acest moment, ce să fac.

Gâtul Astrei este umplut de vene proeminente, negre, ce par să o sufoce, în timp ce murmură niște cuvinte necunoscute, cred că ceva cu latină și limba străveche a vrăjitoarelor. Aveam puțin noroc că toți plecară în vestiar să se schimbe, sau s-au dus cu antrenorul la cabinetul medical, să "trateze" unghia ruptă a Lissei. Trebuie să fac ceva! Nu pot s-o las pe Astra să moară în halul acesta, sau să leșine. Chiar nu știu ce se întâmplă cu Astra, sau ce se va întâmpla cu ea daca va continua în starea asta.

Taranee! Ea e speranța mea! De fapt, cred că este singura persoană care nu ar face pe ea de spaimă la imaginea Astrei. Nu pot ieși pe ușă, o să mă vadă toți și Astra o să ajungă mai populară pe internet decât vaca ce a cântat o melodie de-a lui Beyonce. Noroc că sunt vampir. O iau pe Astra ușor de pe podeaua sălii de sport, în stilul miresei, în timp ce cu super viteza sar gardul care desparte terenul de tribune și cu agilitate urcându-mă pe spătarul lor, mă prind cu o mână de pervazul geamului, dintr-o săritură aterizând pe asfaltul ce este pus in curtea școlii.

O iau la fugă prin spatele copacilor și prin străduțele întortocheate ale blocurilor, ajungând rapid la casa cu fără etaj a lui Taranee.

---Firar, și-a pus scut anti vampiri, șoptesc imediat ce pășesc in curtea ei dar făcând câțiva pși înapoi imediat ce simt o arsură pe pielea brațelor. Taranee! Răspunde dracu' o dată!

---Mai încet Miller, se deschide rapid ușa casei, în pragul acesteia aflându-se Taranee. Știu că tu ai 200 și ceva de ani, dar să știi că s-au inventat telefoanele.

---Scoate scutul acesta, am nevoie de ajutor, spun, ridicând-o pe Astra, arătând spre ea că aceast are nevoie de fapt de ajutor.

---Haideți, spune Taranee cu jumătate de gură în timp ce cu un deget flutură prin aer, scutul dispărând. Să ne mișcăm rapid, fata nu va rezista dacă mai stăm mult la taclale.

Intru imediat în casă, așezând-o pe Astra pe canapeaua de un galben spălăcit din sufragerie, având grijă la masa de cafea din sticlă. Corpul plăpând al Astrei tremura din toate încheieturile, ochii ei fiind larg deschiși, castaniul care predomina pe irsul ei dispărând, negrul aflându-se pe toată pupila.

---Nu știu ce se petrece Taranee, îi explic acesteia.

---Dacă știai, nu afi fi fost aici, mă contrazice aceasta.

---Nu vorbim acum despre situațiile în care eu vin la tine. Acum, tu trebuie s-o ajuți pe Astra, îi explic ei.

---Are frați sau surori, întreaba aceasta.

---Părinții ei, care sunt morți, ne-au spus, că Astra are o sora mai mare, Irma Everdoon. Între cele două există o legătură, iar astfel, Astra este în viață. Să nu uităm că părinții ei sunt oameni, iar ea s-a născut cu limita V, îi explic pe scurt lui Taranee despre Astra.

Gardiana-Volumul IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum