Gardiana-Volumul I

Capitolul 9 ✔

---Nu știam că e așa de cald aici, oftez nervoasă în timp ce îmi prind părul care îmi vine până la umeri într-o coadă.

---N-am mai fost în Australia de când Kennedy a fost asasinat, iar Jackie ne-a cerut să-i reînviem soțul răposat, îmi spune Blake.

---John Fitzgerald Kennedy? Președintele Americii? Jacqueline Kennedy?Doamnă a Americii, întreb șocată.

---Da, Astra, doar nu a existat un alt Kennedy, oftează enervat.

---Am uitat că ai 256 de ani, spun în apărarea mea. Și nu am știut că Jacqueline Kennedy a apelat la ajutorul vampirilor.

---Și pentru noi a fost șocant când am găsit-o beată, în Tallahassee, spune Blake. Bun, deci ne-am cazat, avem unde să dormim, să mergem în căutarea fulgerului.

---Îți dai seama că ziua sunt zeci de oameni în deșert, iar noapte, nici boala nu e, întreb enervată, el zâmbind, arătându-și dinții.

---Eu nu am de gând să mor de frig la noapte, spune Blake în apărarea sa.

---Iar eu nu am de gând să ajung în nu știu ce laborator din Ohio, spune enervată.

***

---Ți-am zis că va fi frig, spune Blake, pumnul meu lovind puternic umărul acestuia.

---Mai bine să-mi fie frig decât să ajung plină de plutoniu, îl contrazic. Uite!

Îmi îndrept degetul spre locul unde s-a văzut o lumină albă, aceasta semănând foarte mult cu un fulger. Am găsit fulgerul. Cu viteza de vampir ajung rapid în locul cu pricina, în spatele meu fiind Blake. Un tip se află puțin mai încolo de noi, care țipă la cer de frustrare, mai multe fulgere lovind în jurul său.

---Și eu care credeam că va fi chiar ușor, constată Blake cu voce tare. Care era sentimentul predominant la el?

---Tristețea, îi răspund, încă amintindu-mi ce am citit în camera de hotel despre elementarul fulgerului.

---Atenție, țipă Blake, împingându-mă in locul unde eram, prin el trecând un fulger, dar Blake nepățind nimic. Trecerea prin obiecte, îmi spune când mă vede confuză.

---Blake, prinde-l, țip în timp ce mă feresc de fulgerele ce mă urmăreau.

---Liniștește-te o dată, țipă Blake când îi dă un pumn în gură, acesta picând pe nisipul rece, fulgerele încetând să mă mai urmărească

---Plecați naiba o data, țipă băiatul, în timp ce încearcă să scape din strânsoarea lui Blake. Le-am promis că o să am grijă de ei.

---De cine o să ai grijă, întreb confuză, apropiinu-mă de cei doi, băiatul liniștindu-se.

---De părinții mei și surorile mele, Stella și Tecna, îmi spune.

---Ce au pățit, îi întreb când observ cele patru pietre.

---Când ne-au atacat, m-au închis în beci, iar eu au luptat, spune el oftând în timp ce își trece mâinile prin păr.

---De cine, întreb, rugându-mă că cei care i-au atacat nu a fost.

---Jigodiile alea de gardieni ai animalelor. Au luat prin surprindere haita Black Moon, haita in care am făcut parte. Atunci, am fugit cu familia mea și ne-am ascuns în niște catacombe ce se află sub noi. Dar, ne-au găsit, ne explică el. Au plecat, sunt sigur. Au trecut vreo patru zile de atunci.

---Se îndreaptă spre America, constată Blake.

---Mai bine zis, se îndreaptă spre Seattle. O să ciripească cineva că am strâns ajutoare în Seattle și o să atace acolo imediat. Trebuie să găsim cât mai repede pământul și gheața.

---La ce vă referiți prin gasirea a pământului și a gheții, întreabă confuz.

---Să spunem că tu ești doar vârcolac, ci și un o creatură mistică ce are control fulgerului. Cu fulgerul cred că ți-ai dat seama. Dar, cu siguranță nu știi că ești un gardian elementar. După cum spune cartea asta, spun în timp ce scot cartea cu răspunsuri din rucsac, aici spune că controlarea și crearea fulgerului e doar o putere de a ta. Pe vremuri, puterea ta era supranumită și kintesența, forța viții. Astfel, ai puterea de a da viață oricărui lucru, controlezi telekinezia, să nu uităm faptul că poți micșora și mării lucrurile. Să nu uităm că împreună cu el, și arăt spre Blake, puteți provoca niște tornade cu niște fulgere...

---Mai ușor. Nu mai pricep nimic, mă oprește el.

---De aceea o să vii cu noi la hotel, îl îndemn

***

---Vreți să spuneți că eu, cu el, și cu încă două persoane, suntem singurule care putem înfrunta o armata de milioane de soldați, care sunt antrenați tot ce mișcă și nu e unul de-al lor, întreabă Ethan după ce i-am explicat totul.

---Exact. Așa s-a întâmplat și în marele război, îi zice Blake. Când ți-ai descoperit puterile?

---Acum vreo trei zile. Pur și simplu am întins mâna și din ea a ieșit un fulger, ne explică.

---Eu mi le-am descoperit acum patru zile. De unde să știe mama ta de gardieni? Sau, când își vor descoperi puterile, întreabă Blake confuz. Adică, eu am fost scânteia, și a izbucnit focul.

---Chiar nu știu. Nu mai pot călători pe tărâmul celor morți, îi spun, în timp ce oftez, acoperindu-mi fața cu mâinile fustrată.

---Nu ar trebui să găsim și celelalte două elemente, întreabă Ethan. Adică, nu mai am nimic de pierdut, măcar să încerc să salvez lumea.

---Cartea spune că elementele sunt legate între ele deci, voi doi ați trebui să simțiși gheața și pământul,le reproșez.

---De tine, Ethan,a fost întâmplător. Nu cred că norocul va fi la fel spune în căutarea celorlaltor elemente, spune Blake.

Blake are dreptate. A fost un noroc chior să-l găsim pe Ethan care ni se alătură. Nu știm unde sunt celelalte elemente, posibil ca nici măcar să nu fie de acord să ni se alăture. Nu m-am gândit de la început la tot, m-am gândit doar la salvarea celorlalți. Acum, am intrat într-o cursă din care nu mai pot ieși. Iar, dacă nu ajung mai repede la finiș, posibil ca toți să moară.