Gardiana-Volumul I

Capitolul 13 ✔

---E imposibil ca eu să fiu gheața, spun cu voce tare în timp ce mă învârt în fața celor trei. Adică, sunt vampir. Toată viața mea am așteptat să devin un vampir în adevăratul sens al cuvântului, iar acum aflu că sunt gardiană.

---Așa a fost să fie, Astra. Nu putem schimba ceea ce suntem, îmi spune Blake.

---Nu înțelegi, Blake, îi reproșez. Toată viața mea am fost exclusă de vampiri din cauza limitei V, iar acum o să fiu priită ciudat fiindcă sunt elementară. Frica mă controlează. Blake, ce s-ar întâmpla dacă nu m-aș putea controla? Ah, da, aș distruge pământul înainte ca nenorocitele alea de ființe să o facă.

Mă trăgeam de păr. Nu știam ce să fac. În viața mea nu am avut o responsabilitate până acum. Atât mi-am dorit. Să fiu acceptată de vampiri. Iată-mă acum! Eu trebuie să salvez rasa supranaturală de la moarte, și ulterior toată omenirea de la apocalipsă.

---Astra, sunt trezită din gândurile mele de o mână ce mă trage puternic, lovindu-mă de un piept solid. Ții minte ce mi-ai spus când am aflat că sunt aerul? Că așa a fost scris. Că toată fațada asta cu vampirul a fost o pregătire pentru ceva măreț. Ei bine, cât ai fost tu vampir, cu sau fără limită, te-a pregătit pentru un scop măreț. Ne-am chinuit prea mult să-i găsim pe Sage și Ethan.

---Nu o să murim. Cât suntem cu toții, vom rămâne în viață, mă încurajează Ethan.

---O să încerc să-mi controlez puterile, spun , mai bine zis șoptesc, dar cei trei se pare că m-au auzit, pe fețele lor apărând un zâmbet.

---Eu zic că ar trebui să ne întoarcem în Seattle, zice Blake. Cred că amândoi o să luăm o bătaie zdravănă de la Irma.

---Eu cred că va trebui să le dăm explicații tuturor, îl contrazic. Adică, uită-te la noi! Arătăm mai rău ca circarii!

Este adevărat. Cred că un circar ar fi gelos pe noi. Se pare că nu numai mie mi se schimbase culoarea părului. Părul brunet a lui Blake a fost înlocuit cu unul de culoare gri, în timp ce Ethan are părul de un albastru închis, în timp ce Sage are părul de un verde închis. Dar, cel mai ciudat lucru este tatuajele ce ne-au apărut pe obraz. Am consultat cartea despre elementari, și am aflat că acestea reprezintă elementul.

---Astra, ai niște puteri uimitoare, constată Sage. Poți să te teleportezi! De asemenea, poți vedea fantomele, și să îngheți orice lucruri. Să nu uităm de monștrii de gheață! Stai! Uitați ce scrie aici! Sufletele gardienilor elementari intră în cartea asta.

---Acesta e sigiliul voalului! Acolo s-au dus sufletele ultimilor gardieni și au menținut voalul peste tărâmul blestemat, constată Blake în timp ce își trece degetele peste coperta cărții.

---Cred că acolo se află toate sufletele gardienilor. Adică, în afară de gardienii animalelor ce se pare că știu de existența noastră, absolut nimeni nu mai știe, îi înștiințez.

---Voi spuneți că ar trebui să ne întoarcem în Seattle. Noi suntem în sudul Africii. Cum boala ajungem noi acolo, ne întreabă Sage pe mine și Blake.

---Nu mai avem bani de avion, și nici nu o să mai merg cu vaporul cu riscul să fiu mâncat de un monstru pe jumătate pepene, spune Blake. Astra!

---Eu? Nu cred că arăt ca un avion, spun ofensată.

---Blake se referea la faptul să ne teleportezi acolo, mă înștiințează Ethan, eu încruntându-mă la răspunsul primit.

---Trebuie să văd locul mai precis. Nu am mai făcut așa ceva, le spun. Adică, nu vreau să ne teleportăm pe fundul uni vulcan, sau în timpul unei ședințe de la Pentagon.

---Am eu pe telefon, zice Blake în timp ce își scoate telefonul din buzunarul hanoracului. Am 150 de apeluri pierdute de la Irma, peste 200 de masaje de la Piper și vreo 84 de mesaje vocale de la Finnick. Ar fi trebuit să ne așteptăm la asta. Uite poza!

Întoarce ecranul spre mine, eu punându-mi mâna la ochii din cauza luminii provocate de ecranul telefonului, fiind singura sursă de lumină din jur, lumina lunii nefiind suficientă ca să vezi ceva în jurul tău. În poză eram eu, alături de Adam, Scarlett și Alex. E ziua în care am făcut întrecerea. Dar, când a făcut poza?

---Tu mi-ai făcut poză pe ascuns, întreb șocată.

---M-am gândit că vrei o amintire după ce l-ai întrecut pe Adam la cursă, se scuză Blake, și pe mine, completă el.

Un sunet de apel se aude, Blake aducându-și telefonul în fața ochilor, acesta aruncându-mi o față speriată.

---Ce e, întreb speriată de fața lui.

---E Irma, îmi răspunde. O pun pe speaker, ne informează imediat ce apasă pe butonul verde. Irma?

---Slavă cerului că ai răspuns, Blake! Te căutăm de zile întregi, se aude vocea speriată a Irmei de pe partea cealaltă a firului. De Astra știi ceva? E de negăsit.

---Irma, sunt eu Astra. Sunt cu Blake, spun, imediat auzind un icnit de bucurie.

---Astra! Mulțumesc zeilor că ești bine! Unde sunteți, ăntreabă aceasta, eu aruncându-i o privire speriată lui Blake.

---Suntem în sudul Africii, Irma. Îți povestim când ajungem în Seattle, îi răspunde Blake.

---De asta v-am sunat, oftează Irma. Suntem atacați. De gardieni. Aproape au dărâmat scutul. Vrăjitoarele nu le mai fac față.

---Ajungem imediat, Irma. Aducem ajutoare, iau telefonul din mâna lui Blake și nu mai aștept vreun răspuns fiindcă închid.

---Atacă Seattle,spune Blake. Dacă îi înving, au distrus toată rasa supranaturală.

---Trebuie să ne teleportăm acolo, gândesc cu voce tare. Dar, nu știu cum, și oftez exasperată

---Suntem cu tine, Astra, spune Ethan. Ne-ai ajutat pe toți. E rândul nostru să te ajutăm.

---Știu că atunci când ne-am întâlnit, am încercat să vă omor. Dar, îmi sunteți cei mai buni prieteni. Pe voi vă mai am, spune Sage în timp ce mă îmbrățișează, eu răspunzându-i.

Simt mai multe brațe în jurul meu, semn că și băieții ni s-au alăturat la îmbrățișare. Poate nu este rău să fiu gardiană. Adică, îi am pe Blake, Ethan și Sage. Tot ce îmi mai doresc este să fiu acasă, în Seattle, să încerc să îi readuc împreună pe Ashron și Irma, să ignor glumele nesărate ale lui Adam și replicile enervante ale lui Finnick. Vreau acasă.

Îmi deschid ochii, încruntându-mă când îmi dau seama că este lumină. Stai, era miezul nopții. Mă desprind din îmbrățișare, oftând șocată când privesc în jur.

---Ai reușit, spune Blake, în timp ce eu râd cu zâmbetul până la urechi.

Chiar am reușit!

---Cred că am nimerit într-un moment destul de bune, ne atrage atenția Sage, eu cu Blake întorcându-ne spre ea și dând de o imagine groaznică.

---Irma, țip când văd că o creatură hidoasă, atrăgând atenția spre noi.

---Elementari, țipă cineva, prietenii noștri uitându-se ciudat la noi.

---Cred că trebuie să mă enervez, iar tu Blake să fi dezamăgit că ei chiar au crezut că ne pot învinge, spune Sage, pe fața ei apărând un rânjet.