Gardiana-Volumul I

Capitolul 7 ✔

Am coborât la parter, observând că nu e nimeni. Se pare că m-am trezit devreme. Adică, nici nu am putut dormi la cele citite aseară. Tocmai am descoperit că singura noastră salvare este descoperirea a patru creaturi magice care ar putea trăi, sau ar putea exista peste o mie de ani, când deja semizeii ar fi pus stăpânire pe toți. Îmi era somn și nu am mai continuat să citesc în continuare, punând cartea la locul ei. Mai bine să știu eu, să mă asigur că totul este adevărat, nu o minciună gogonată de-a lui Finnick, sau de-a lui Adam.

Mă îndrept spre bucătărie, dar parcă mă lovesc de cineva, eu aproape picând pe jos. Mă uit atentă în jur, observând că nu e nimeni în jur. Atunci, de ce m-am lovit? Simt o respirație rece sub ceafă, întorcându-mă gata să atac pe cel din spatele meu, dar, nu e nimeni. Mă prefac că nimic nu se întâmplă, dar din nou mă lovesc de ceva, acesta prizându-mă înainte să cad. Stăteam pe spate, parcă ținută de cineva, dar nu este nimeni.

---Oricine ai fi, să știi că nu te văd, sau te aud, zic cu voce tare în timp ce mă uit prin împrejur să fiu singură că nu e nimeni, și așa este.

Ușa bucătăriei se deschide, parcă împinsă de cineva, eu intrând imediat în bucătărie. Ușa dulapului se deschide, ceva parcă luând făina. Adică cred, fiindcă punga cu făina pur și simplu plutește prin aer. Punga este desfăcută, făina împrăștiindu-se pe masă.

---B...L...A...K...E, spun pe litere cuvântul ce apare. Blake? Tu ești? Da, eu sunt, citesc iar cu voce tare cuvintele ce apar scrise în făină. Ia telefonul meu, scrii mai ușor, îndrept telefonul spre față, acesta fiind luat de Blake. De ce ești invizibil?

Sunetul specific când scrii la tastatura telefonului se aude, acesta oprindu-se după u anumit timp, ecranul telefonului fiind îndreptat spre mine."Nu știu, m-am trezit așa. Am observat când m-am uitat în oglindă că sunt invizibil. Am ieșit afară. Nimeni nu mă vede."citesc în gând, eu încruntându-mă la răspunsul primit.

---S-a întâmplat ceva peste noapte? Ai mâncat ceva otrăvit, vrăjit, întreb, încercând să găsesc o explicație pentru faptul că Blake este invizibil.

Ecranul se întoarce spre Blake, sunetul specific că scrii răsunând în bucătărie. Ca înainte, ecranul se întoarce spre mine, semn că Blake mi-a răspuns. "Nu. Pur și simplu m-am culcat, și m-am trezit așa."citesc iar în gând, oftând disperată că nu am obținut nimic care m-ar putea ajuta. Mă uit în jur, parcă vrând să apară răspunsul pe pereți, când privirea îmi fuge pe fotografia înrămată cu părinții mei, făcută cu puțin timp înainte să moară.

"Fix peste două săptămâni, o mare putere se va dezlănțui care vă va conduce la alte trei mari puteri."îmi revine amintirea mamei când am fost ultima oară pe tărâmul morților, realitatea lovindu-mă. Mare putere. Alte trei mari puteri. Peste doua săptămâni.

---Ești un gardian al elementelor, constat speriată, fiind sigură că pe fața lui Blake a apărut acum o încruntătură în semn de confuzie. Întinde-mi mâna, îi ordon, simțind imediat cum mâna mea stângă este prinsă de alta, una rece, cu viteza de vampir, ajungând la mine în camera, cu mâna dreapta încuiând ușa cu cheia. Ce vei auzi acum e top secret, iar nimeni nu mai trebuie să știe. Înțeles?

Sunetul tastaturii iar se aude, imediat ecranul întorcându-se spre mine, citind cu voce tare un mare "da". Mă aplec spre podea, scoțând bucata de lemn negru din podea, cu cealaltă mână liberă apucând cartea care ar putea avea toate răspunsurile la toate întrebările noastre.

---Aseară am descoperit o carte ce se afla ascunsă în podeaua camerei mele, după cum vezi, și arăt spre podeaua mea neagră ce are o gaură. Gardienii elementelor sunt ființe magice ce au puterea asupra unui element din natură, existând de dinaintea gardienilor animalelor. Mai există patru gardieni. Gheață, pământ, fulger și aer. Cred că tu ești aerul. Ții minte când am fost la părinții mei? Ei au pomenit de patru mari puteri, există patru gardieni. Mama a spus că totul se va petrece peste două săptămâni. Azi se fac două săptămâni. Blake, acum totul are sens! Tu și alte trei persoane sunteți salvarea noastră de la pieire! Nu am apucat să citesc despre elemente. Deci, foc, viteză, ah, uite aer, spun ,arătând spre titlul paginii îngălbenite.

O mână se așează pe umărul meu, eu întorcându-mă în stânga mea, dându-mi seama că Blake s-a așezat în stânga mea.

---Elementarul aerului, citesc cu voce tare. Gardienii elementelor au avut ceva aparte, faptul că puterile lor erau conduse de sentimentele transmise. Pentru fiecare elementar exista un sentiment dominant, care putea să-l ajute, sau să-l încurce. Pentru aer, sentimentul dominant este dezamăgirea. Aerul dispune de mai multe puteri, printre care:citirea gândurilor, trecea prin obiecte solide, invizibilitate, crearea tornadelor, și asfixierea oamenilor, termin de citit, dând pagina, observând că următorul element este pământ.

Las cartea pe podea, în fața mea, închizând coperțile acesteia. Oftez, dându-mi seama că posibil ca eu să-l fi făcut dezamăgit pe Blake.

---Ești dezamăgit pe mine, întreb șoptit. Adică, te înțeleg. Sunt de puțin timp vampir, tu ai 256 de ani, și, vreau să continui, dar simt că un deget se așează pe buzele mele.

Blake ia telefonul de pe pat, începând să scrie cu repeziciune ceva ce mă macină. Nu știu ce mi-a venit când m-am gândit că Blake ar putea fi dezamăgit pe mine. Adică, ar putea fi dezamăgit pe Adam, fiindcă e un măgar, dar acolo știm că așa e caracterul lui de măgar. Telefonul îmi este întins, eu apucându-l și începând să citesc. "Nu sunt dezamăgit pe tine, Astra. Sunt dezamăgit pe mine. Mă gândesc la faptul că confruntarea contra bestiile alea se apropie cu pași repezi, iar tu ai putea păți ceva. Nu mi-aș ierta-o niciodată. Însemni mult pentru mine."îmi șterg lacrimile care mi-au apărut, gândindu-mă că el chiar s-a îngrijorat pentru mine.

Simt doua mâini în jurul meu, dându-mi seama că Blake mă îmbrățișează, reușind și eu să-mi pun și eu mâinile în jurul său, răspunzându-i la îmbrățișare.

---Nu te îngrijora pentru mine, sunt puternică, mai pot suporta puțină durere, îi spune în timp ce chicotesc, pe lângă al meu mai auzind unul, fiind bărbătesc.

Mă desprind din îmbrățișare, zâmbind când realizez că-l pot vedea pe Blake.

---Te văd, să știi, îi spun râzând, acesta uitându-se șocat la mine înainte să izbucnească in râs împreună cu mine.

---Ar trebui să mă îngrijorez că dacă te îmbrățișez, o să trec prin tine, întrebă, eu dând din umeri în semn de confuzie.

---Ar trebui să ne gândim cum găsim pământul, gheața și fulgerul, înainte să vină apocalipsa, spun serioasă, acesta aprobându-mă. Nu spunem nimic. Mai bine să nu știe ceilalți, e prea periculos.

---Va fi secretul nostru, zice Blake, eu aprobându-l.